Prima pagină » Cum ați evalua starea Digital Smile Design?

Cum ați evalua starea Digital Smile Design?

by admin

Originally published in Compendium, an AEGIS Publications Property. All rights reserved.

How Would You Assess the State of Digital Smile Design? Christian Coachman, DDS, CDT; Galip Gurel, DDS; Diogo Alves, DDS and Ralph Georg, MS. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 42(10) Nov/Dec 2021. © 2022 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.


Despre autori:

Christian Coachman, DDS, CDT

Founder and Chief Executive Officer, DSD-Digital Smile Design; Private Practice, São Paulo, Brazil

Galip Gurel, DDS

Visiting Professor at New York University College of Dentistry, New York, New York, and University of Marseille Faculty of Dentistry, Marseille, France; Past President, European Academy of Aesthetic Dentistry; Private Practice, Istanbul, Turkey

Diogo Alves, DDS

Clinical Content Specialist, SmileFy Academy, Miami, Florida; Post-Graduate in Implantology and Implant Prosthodontics, Federal University of Paraná, Brazil

Ralph Georg, MS

Creator and Founder, SmileFy Academy, Miami, Florida


Articol publicat în Actualități Stomatologice nr. 93/martie 2022
Traducere și redactare: Lector. Univ. Blanka Petcu


CHRISTIAN COACHMAN, DDS, CDT

Stomatologia restauratoare modernă este cuprinzătoare și interdisciplinară. Planificarea interdisciplinară a tratamentului este ghidată facial și începe cu designul zâmbetului. În consecință, îmbunătățirea procesului de proiectare a zâmbetelor adecvate a devenit primordială. Până de curând, instrumentele și sistemele de proiectare a zâmbetelor erau destul de limitate, iar armonia facială era greu de realizat. Reabilitarea zâmbetului a necesitat multe ajustări, a implicat o cantitate considerabilă de „înainte și înapoi”, iar rezultatele finale nu erau întotdeauna ideale. Acest lucru s-a datorat parțial protocoalelor de comunicare inadecvate între dentist și tehnician, lipsei de cunoștințe estetice orofaciale și instrumentelor și fluxurilor de lucru restrictive.

Călătoria mea personală ca designer de zâmbet a trecut prin mai multe etape. Inițial, instrumentele erau foarte limitate, adesea lipsind chiar și imaginile faciale. Uneori desenam de mână pe fotografiile cu zâmbetul pacientului. Fără referire la față sau modelul de lucru, era imposibil să ghidezi facial wax-up-ul diagnostic. De obicei erau necesare ajustări semnificative la proba intraorală, deoarece crearea armoniei între față și zâmbet a fost în mare parte un joc de ghicit. Era ca și cum gura pacientului era transformată într-un „laborator” pentru a testa ideile inițiale. Arcurile faciale și articulatoarele au fost utile din perspectivă funcțională, dar inutile pentru integrarea estetică dentofacială. Căile respiratorii erau complet ignorate în wax-up-ul diagnostic.

Au urmat desenele digitale 2D realizate cu software-ul Keynote sau PowerPoint peste imaginile faciale ale pacientului pentru a crea un zâmbet cu potențial ideal. Pentru a-l transfera într-un wax-up, clinicianul se baza doar pe o legătură vizuală între desenele de pe calculator și designul/ wax-up-ul realizat pe model. Acest lucru ne-a permis cel puțin să învățăm și să considerăm fața un aspect important în designul zâmbetului. Procesul a evoluat semnificativ cu instrumentele digitale pentru a face măsurători peste designul digital 2D și pentru a transfera pe model aceste măsurători cu un șubler și un creion ca ghiduri pentru designul wax-up.

Procesul a devenit previzibil prin utilizarea software-ului 3D pentru a integra fața în design. Calibrarea fișierului de scanare intraoral STL și a imaginii faciale a fost o descoperire esențială care a făcut posibilă așa-numita „conexiune 2D-3D”. A facilitat analiza facială și trasarea de linii de ghidaj deasupra imaginilor faciale și abilitatea de a le suprapune cu modelul 3D pentru a ghida designul. În acest moment s-au introdus „wax-up-uri” diagnostice digitale 3D, care sunt încă folosite la fiecare caz.

Următorul progres a fost un software care nu numai că proiectează zâmbete, ci oferă și simulări terapeutice de specialitate; în cele din urmă, acest lucru a adus la realitate conceptul de simulări de tratamente interdisciplinare. Aceasta se traduce prin crearea de simulări ortodontice, ortognatice, parodontale, implantare și restauratoare ghidate de designul digital al zâmbetului (digital smile design, DSD) inițial ghidate facial. Acest instrument puternic de comunicare vizuală a ridicat la următorul nivel comunicarea în echipă, planificarea și luarea deciziilor.

Astăzi, stomatologia trece spre un flux de lucru complet 3D prin înlocuirea imaginilor faciale 2D cu scanări faciale 3D. Aceasta elimină o altă limitare: unghiurile inadecvate ale fotografiei. De asemenea, facilitează o analiză și mai completă a feței în fiecare unghi. O altă caracteristică în curs de dezvoltare este integrarea mișcărilor faciale și ale maxilarului în întregul proces DSD. Sunt deja disponibile dispozitivele de urmărire a deplasărilor mandibulare care captează mișcările mandibulei în software-ul 3D și articulatoarele digitale, ceea ce face ca deplasările mandibulare generate artificial într-un articulator analogic să devină depășite. Ultima verigă lipsă către DSD este mișcarea feței. Înregistrările video încă se bazează pe evaluarea mișcărilor faciale și a dinamicii buzelor. Se anticipează ca în curând să devină disponibile dispozitive mai accesibile pentru scanarea feței și a mișcărilor dinamice și în 3D.

În ultimii ani au avut loc progrese interesante în designul zâmbetului. Privind în perspectivă, ar trebui să devină disponibile soluții din ce în ce mai intuitive și mai accesibile pentru a permite mai multor stomatologi și pacienților lor să beneficieze de reabilitări previzibile, cuprinzătoare, sănătoase și cu aspect natural.

GALIP GUREL, DDS

Înainte de a discuta despre designul zâmbetului digital (DSD), să vorbim mai întâi despre designul zâmbetului. În stomatologia actuală, întregul tratament se bazează pe obținerea rezultatului estetic final al cazului. Acest rezultat final ar trebui definit chiar la începutul cazului, iar planificarea tratamentului ar trebui să se bazeze în cele din urmă pe realizarea a acelui design.

Acest design inițial al zâmbetului sau mock-up-ul, indiferent dacă este realizat într-o manieră analogică sau digitală, este cel mai important pas din mai multe motive diferite. În primul rând, va fi prima „comunicare vizuală” între medicul dentist și pacient și, prin urmare, ar trebui prezentată impecabil. În al doilea rând, va permite dentistului și pacientului să „testeze” noul design în mișcare (trăind cu pacientul). În al treilea rând, macheta ar trebui să fie realistă pentru a ghida restul planificării tratamentului. Și, în sfârșit, ar trebui livrat rapid, de preferință la această primă consultație estetică, în cadrul căreia pacientul ar fi cel mai influențat. În practica mea clinică zilnică, încă folosesc de fiecare dată tehnica de mock-up direct pentru acest prim design, pur și simplu pentru că o fac în acest fel de ani de zile și, mai important, decurge într-un mod interactiv cu pacientul.

În ultimele două decenii stomatologia a intrat în era digitală, începând cu achiziția de date, software-urile de proiectare a zâmbetului (CAD) și producția (CAM și imprimarea 3D). Cred că în viitorul foarte apropiat robotica va finaliza întregul flux de lucru digital. Printre diferitele aplicații digitale menționate, DSD era deja pe scenă și de câțiva ani există pe piață multe aplicații și software-uri diverse. Unele se bazează pe software-urile create de stomatologi antreprenori, iar unele sunt atașate la software-urile scanerelor intraorale.

Cu siguranță, DSD necesită o curbă de învățare și îi va îndepărta pe stomatologi din zona lor de confort. În același timp, ei trebuie să cunoască în continuare elementele de bază fundamentale ale creării unui design de zâmbet. Avantajul este că, în prezent, aproape toate software-urile de proiectare digitală a zâmbetului funcționează pe cel puțin o fotografie 2D integrală a feței (dacă nu chiar 3D), astfel încât desenele sunt realizate într-o manieră ghidată facial. Unele programe sunt mai ușor de utilizat decât altele și poate dura timp pentru a dezvolta abilități în ceea ce privește modificarea liniilor și unghiurilor, poziționarea dinților etc., pe un calculator.

Poate ultima piesă a puzzle-ului DSD, nedezvoltată încă, este conversia automată imediată a designului zâmbetului din 2D în 3D. Majoritatea software-urilor necesită un pas intermediar de trimitere a acestor date 2D la un laborator cu experiență pentru a realiza design-ul 3D, ceea ce adaugă costuri și timp suplimentar. În viitor, standardul va fi stabilit de software-ul care este cel mai ușor de utilizat cu funcția de conversie automată a modelelor 2D în 3D și permite imediat stomatologilor să imprime acest model în 3D, oferind posibilitatea de a încerca noul design de zâmbet în gura pacientului chiar în prima ședință.

DIOGO ALVES, DDS & RALPH GEORG, MS

Mai simplu spus, designul digital al zâmbetului (DSD) este un instrument tehnic folosit pentru a proiecta și modifica zâmbetul unui pacient în mod digital și pentru a ajuta pacientul să vizualizeze zâmbetul înainte de a începe tratamentul fizic. Prin acest proces este creată și prezentată în prealabil pacientului o machetă digitală a noului design de zâmbet, oferind comunicare vizuală și încurajând implicarea pacientului în propriul design al zâmbetului. Acest lucru poate ajuta la asigurarea unui rezultat previzibil al tratamentului și la creșterea acceptării cazului.1

Fluxurile de lucru, ideile sau metodele de proiectare a zâmbetului sunt folosite de câteva decenii. Designul zâmbetului motivațional este o modalitate creativă de a explica vizual pacientului avantajele unui tratament estetic. Pe vremuri, dentiștii și tehnicienii desenau imagini. Primul software a fost creat la sfârșitul anilor 1980 și a rulat pe DOS. A urmat utilizarea PowerPoint, ceea ce a fost o îmbunătățire. Apoi au apărut diferite soluții software, continuând până astăzi. Toate soluțiile de până acum au, însă, aceeași problemă majoră: fluxul de lucru se bazează pe o analiză a imaginii 2D, simularea zâmbetului 2D și planul 2D. Din punct de vedere tehnic, este imposibilă crearea unui design de zâmbet 3D bazat pe o simulare de zâmbet 2D, având ca șabloane contururile 2D și șabloanele 3D corespunzătoare.

Pe fotografia frontală a zâmbetului, designerul stabilește niște referințe vizuale numite „cadrul de zâmbet” pentru a defini „curba zâmbetului” și înălțimea și lățimea șabloanelor dentare. Contururile 2D vizualizează poziția și dimensiunea designului zâmbetului. Designerul modifică înălțimea și lățimea acestor contururi pentru a simula rezultatul tratamentului estetic. Limitările conceptului DSD constă în faptul că o referință 2D nu poate vizualiza și reprezenta în spațiu un obiect 3D (șablon dentar) luând în considerare toți factorii care joacă un rol important în planificarea estetică.

Din punct de vedere al planificării stomatologice, designul zâmbetului digital 2D nu are valoare clinică și nu poate fi folosit ca „plan” pentru designul 3D.

Referințe bibliografice:

1. Jafri Z, Ahmad N, Sawai M, et al. Digital smile design – An innovative tool in aesthetic dentistry. J Oral Biol Craniofac Res. 2020;10(2):194-198.

 

Articole Similare