Prima pagină » Acuratețea măsurătorilor CBCT vs radiografia periapicală

Acuratețea măsurătorilor CBCT vs radiografia periapicală

by admin

Originally published in Compendium, an AEGIS Publications Property. All rights reserved.

Accuracy of Cone-Beam Computed Tomography Versus Periapical Radiography Measurements When Planning Placement of Implants in the Posterior Maxilla: A Retrospective Study by Takahito Kakumoto, DDS; Adam Barsoum, BDS, DMD; and Stuart J. Froum, DDS. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 42(7) July/Aug 2021. © 2021 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.


Despre autori:

Takahito Kakumoto, DDS

Implant Resident, Ashman Department of Periodontology and Implant Dentistry, New York University College of Dentistry, New York, New York

Adam Barsoum, BDS, DMD

Implant Resident, Ashman Department of Periodontology and Implant Dentistry, New York University College of Dentistry, New York, New York

Stuart J. Froum, DDS

Clinical Adjunct Professor and Director of Clinical Research, Ashman Department of Periodontology and Implant Dentistry, New York University College of Dentistry, New York, New York; Private Practice New York, New York


Articol publicat în Actualități Stomatologice nr. 91/sept. 2021
Traducere și redactare: Lector. Univ. Blanka Petcu


Scopul acestui articol este de a evalua și discuta limitele radiografiei periapicale pentru măsurarea înălțimii osoase alveolare posterioare și de a descrie utilizarea informațiilor obținute prin intermediul tomografiei computerizate 3D pentru a ajuta la planificarea plasării implantului.

Radiografia periapicală intraorală (intraoral periapical, PA) este o metodă frecvent utilizată pentru măsurarea înălțimii osoase crestale în cazul tratamentului implantar în zona maxilară posterioară.1 Dezavantajul major al radiografiilor PA convenționale constă în faptul că o entitate tridimensională (3D) (de exemplu, dintele sau creasta) sunt comprimate și suprapuse în imagini bidimensionale (2D), adesea distorsionate. În schimb, din tomografia computerizată cu fascicol conic (cone-beam computed tomography, CBCT) se pot extrage informații 3D.

Dacă locația pentru implantare se află la distanță de structurile anatomice esențiale iar creasta alveolară prezintă lățime și înălțime vestibulo-orală adecvată, în mod teoretic, radiografiile intraorale convenționale ar putea fi suficiente pentru evaluarea preoperatorie.2 Mai mult, dacă oferă măsurători precise, utilizarea radiografiilor PA pentru evaluarea înălțimii crestei alveolare poate reduce costurile și expunerea la radiații în comparație cu scanările CBCT (cone-beam computed tomography).

Cu toate acestea, un consens al Academiei Americane de Radiologie Orală și Maxilofacială (American Academy of Oral and Maxillofacial Radiology, AAOMR) a concluzionat: „Pentru faza de diagnostic preoperator, evaluarea sitului implantar se va realiza utilizând imagistica CBCT pe secțiune transversală. În plus, recomandarea imaginilor transversale se bazează pe dovezile conform cărora este asigurat cel mai mare randament diagnostic cu un risc acceptabil în privinţa dozei de radiații.”3

Din punct de vedere istoric, utilizarea radiografiilor periapicale, a celor panoramice calibrate și sondarea osoasă a furnizat informații acceptabile pentru a permite planificarea tratamentului și plasarea implantului.4 Pentru a evalua discrepanța dintre dimensiunile osoase radiografice și cele reale, pot fi utile o sondă parodontală, instrumente de măsurat mecanice, CBCT și radiografii periapicale. Larheim și colab. au raportat că, din punct de vedere clinic, nu a fost semnificativă diferența medie între măsurătorile radiografice periapicale pentru lungimile dentare înainte de extracție și cele reale măsurate după extracție. Studiul lor a raportat că, în 95% din cazuri, înălțimea reală a crestei alveolare a fost de aproximativ înălțimea radiografică observată ± 1 mm.5

Un alt studiu a măsurat lungimea implantului, scanări CT, radiografii panoramice, tomograme liniare și PA la angulații verticale variabile. Rezultatele au demonstrat că, la o angulație de 90°, eroarea de măsurare a PA a fost cuprinsă între 0,3-0,6 mm și a fost similară cu eroarea de măsurare CT de 0,2-0,8 mm.

Introducerea CBCT pentru determinarea măsurătorilor a generat o schimbare de paradigmă în examinarea, planificarea tratamentului și intervențiile chirurgicale în stomatologia implantară.7 Imagistica transversală oferă vizualizarea segmentară a crestei alveolare și explorarea anatomiei individuale, permițând o predictibilitate și rate de succes crescute în plasarea implanturilor. Scopul acestui studiu retrospectiv a fost de a compara radiografia periapicală cu scanările CBCT pentru măsurarea înălțimii crestei alveolare în zonele maxilare posterioare edentate.

MATERIALE ȘI METODE

Datele clinice pentru acest studiu au fost obținute din baza de date a Departamentului Ashman de Parodontologie și Stomatologie Implantară al New York University College of Dentistry (NYUCD). Acest studiu este în conformitate cu cerințele legale privind portabilitatea și responsabilitatea asigurărilor de sănătate (HIPAA). Douăzeci de pacienți cu un total de 35 locații care au combinat imagini periapicale și CBCT ale maxilarului posterior au fost selectați din setul de date pentru a analiza distanța de la creasta alveolară până la podeaua sinusală. Doi examinatori au evaluat independent imaginile transversale.

Distanța de la creastă până la podeaua sinusală a fost măsurată la aceeași distanță față de mezialul sau distalul dintelui natural sau al implantului adiacent crestei edentate selectate. Utilizarea aceleiași distanțe față de un dinte sau un implant adiacent a permis o orientare precisă a locației cu ambele sisteme imagistice.

Măsurătorile din scanarea CBCT au fost înregistrate pe secțiunea transversală. O linie dreaptă perpendiculară pe o tangentă la creastă a fost extinsă până la podeaua sinusului maxilar. S-a măsurat lungimea liniei și s-a notat ca „înălțimea crestei CBCT” (fig. 1, 2). Măsurătorile periapicale ale aceleiași zone au fost înregistrate prin extinderea unei linii drepte paralele cu axul lung al dintelui natural sau implantului adiacent, de la creasta alveolară până la podeaua sinusului maxilar. Lungimea liniei a fost măsurată și înregistrată ca „înălțimea crestei PA” (fig. 3).

Doi examinatori au înregistrat măsurătorile efectuate în mod independent. Fiecare examinator a măsurat imaginile de scanare CBCT, respectiv cele digitale PA. Pentru a controla variabilitatea dintre examinatori, s-au calculat valorile medii pentru ambele seturi de măsurători din cadrul celor două sisteme radiografice. Pentru a minimiza variabilitatea intra-examinator și inter-examinator, au fost efectuate calibrări în ambele sisteme imagistice radiografice pentru a recunoaște și a conveni asupra a ceea ce s-ar identifica drept podeaua sinusului maxilar. Ambii examinatori au reevaluat independent imaginile până la un acord.

REZULTATE

Diferențele de măsurare au fost constant observate atunci când înălțimea crestală restantă a fost măsurată pe radiografiile PA și imaginile CBCT. Când pragul a fost stabilit la 1 mm, discrepanța observată a fost de 34% în 12 locații. Radiografiile PA au supraestimat măsurătorile în 66% din cazuri în 23 locații. Discrepanța medie a fost de 0,75 mm, iar acestea au variat de la -1,69 mm până la +2,1 mm când s-au calculat măsurătorile distanței PA minus cea a CBCT.

DISCUȚII

Deoarece implanturile s-au dezvoltat rapid ca o opțiune populară de tratament pentru înlocuirea dinților absenți, a crescut disponibilitatea și achiziționarea dispozitivelor CBCT în cabinetele private.8 Se estimează că în fiecare an se extrag 20 milioane de dinți în Statele Unite, 40% din populația peste 60 de ani având una sau mai multe breșe edentate.9 Astfel, necesitatea de a optimiza planificarea tratamentului este esențială pentru evoluția continuă a tehnicilor de tratament.

După extracția sau pierderea dinților, maxilarul posterior este susceptibil la pierdere osoasă verticală din cauza pneumatizării sinusului și/sau a resorbției crestei alveolare; de multe ori devine necesară augmentarea sinusală.10 Este esențială măsurarea exactă a înălțimii crestei reziduale în timpul planificării tratamentului implantar în maxilarul posterior, deoarece este vital controlul exact al lungimii osteotomiei pentru a evita complicațiile după perforația sinusului ce pot include: sinuzită, epistaxis, obstrucție nazală, secreție nazală, cefalee, durere sau sensibilitate în regiunea sinusală și reducerea simțului olfactiv11,12.

Inexactitatea radiografiilor periapicale

În trecut, pentru a obține radiografii PA clinicienii foloseau adesea tehnica bisectoare în care raza centrală era direcționată către o linie care bisectează axul lung atât al dintelui cât și al suportului de film. În prezent, este populară tehnica de paralelizare deoarece oferă în mod inerent mai puțină distorsiune și o precizie mai mare în măsurare decât tehnica bisectoare.13 Acest lucru este esențial în special în domeniul endodonției pentru determinarea lungimii rădăcinii. Totuși, această caracteristică nu se aplică în stomatologia implantară, întrucât există o absență a identificatorilor cheie sau a punctelor de măsurare, cum ar fi muchia incizală sau vârful rădăcinii (fig. 4, 5), ceea ce face dificilă măsurarea înălțimii crestei și eliminarea oricărei repetabilități în măsurători, intervenind astfel erori.

În mod similar, atunci când se extrage un dinte, operatorul poate introduce senzorul de raze X în mod eronat și, adesea, dinții restanți și creasta alveolară pot avea un ax longitudinal diferit (fig. 6-8), împiedicând operatorul să atingă adevăratul paralelism pentru o acuratețe a utilizării instrumentului de măsurare.

În plus, pentru a se potrivi confortului pacientului, de multe ori filmele periapicale sunt îndoite sau ondulate atunci când sunt poziționate intraoral (situație care nu se aplică în cazul mandibulelelor dezarticulate adesea utilizate în studii de cercetare și care nu au țesuturi moi, activare musculară și factorul de toleranță a pacientului). Astfel, examinarea radiografiilor PA măsurate in vitro ar trebui considerate imposibil de reprodus in vivo.6

Deși există raportate discrepanțe între filmul convențional și radiografia periapicală cu senzor14, acest studiu s-a bazat exclusiv pe radiografii digitale pentru expuneri periapicale.

Considerente anatomice

O recenzie a lui Sharan & Madjar a dezbătut multiple variații ale formei podelei sinusului maxilar în raport cu rădăcinile dinților.15 Aceasta poate afecta prevalența supra- sau subestimării PA pe baza gradului de suprapunere sau a lipsei acesteia.

Dacă sinusul se extinde între rădăcini într-o formă triunghiulară, radiotransparența rezultată va fi adesea insuficientă pentru detectarea pe radiografiile periapicale, similar cariilor incipiente de la nivelul suprafețelor vestibulare/orale ale dinților. Prin urmare, se va înregistra o supraestimare la măsurarea înălțimii crestei alveolare.

De asemenea, înălțimea crestei alveolare poate părea mai lungă pe o radiografie PA decât într-o imagine pe secțiune transversală (fig. 9), deoarece suprapunerea va arăta că înălțimea ar fi la fel de mare ca cel mai înalt punct al crestei (diagrama nr. 1 din fig. 9). Cu toate acestea, în realitate, zona de interes pentru plasarea implantului (diagrama nr. 4 din fig. 9) poate avea o înălțime crestală inadecvată pentru plasarea chirurgicală convențională.

Precizia CBCT

Pentru a optimiza precizia măsurătorilor liniare ar trebui luată în considerare mărimea voxel a CBCT. Deși scanările CBCT care utilizează o dimensiune voxel mai mare oferă o expunere mai mică la radiații, acestea se asociază cu rezoluția spațială scăzută în comparație cu scanările CBCT cu o dimensiune voxel mai mică. Acest factor face mai dificilă repetabilitatea și reproductibilitatea punctelor de măsurare.16,17 În studiul de față, a fost utilizată cea mai mică setare a dimensiunii voxel disponibilă (0,2 mm).

De asemenea, orientarea setărilor planului de referință au un impact asupra măsurătorilor liniare.18 Acest lucru poate fi vizualizat în fig. 10, care prezintă un exemplu pentru diferite măsurători liniare obținute cu o setare a planului de referință cu +/- 12°. În prezentul studiu, s-a verificat setarea planului de referință, pentru a avea linia secțiunii transversale paralelă cu dintele adiacent, așa cum se vede în fig. 1-3.

Pentru a obține măsurători cât mai exacte posibil, autorii recomandă întotdeauna utilizarea imaginii transversale în cursul planificării tratamentului pentru locațiile implantare în regiunea posterioară maxilară, urmând recomandările producătorului pentru ajustarea planurilor de referință și a curburii panoramice utilizate. Radiografiile PA intraoperatorii ar trebui să fie capturate folosind paralelizarea conului de extensie (XCP) pentru a asigura o tehnică adecvată de paralelizare a conului lung. După efectuarea osteotomiei inițiale (cu freză de 2 mm), ar trebui să se utilizeze un indicator de direcție pentru a confirma poziționarea, iar măsurarea radiografică ar putea confirma dacă există o distorsiune în radiografie, deoarece lungimea indicatorului este predeterminată de producătorul implantului.

CONCLUZII

Imaginea CBCT este un adjuvant valoros în examinările radio-anatomice și radio-diagnostice în regiunea maxilară posterioară. Mai mult, prezentul studiu a demonstrat că măsurătorile CBCT sunt mai precise în evaluarea înălțimii restante a crestei apical de membrana sinusală în comparație cu radiografiile PA.


Fig. 1. Măsurarea pe CBCT: linia albastră indică faptul că aria măsurată este paralelă cu axul longitudinal al dintelui adiacent.
Fig. 2. Măsurarea prezentată în fig. 1 în planul secțiunii transversale.
Fig. 3. Măsurarea pe PA a cazului prezentat în figurile 1, 2: zona de interes este paralelă cu axul lung al dintelui natural adiacent, extinzându-se de la creastă la podeaua sinusului maxilar.
Fig. 4. Diagrama care arată metoda de măsurare a lungimii dintelui și a rădăcinii folosind puncte de referință fixe repetabile (muchia incizală și vârful rădăcinii).
Fig. 5. Imaginea care demonstrează ușurința măsurării pe puncte fixe reproductibile.
Fig. 6. Diagrama care prezintă tehnica de paralelizare a conului lung; atât senzorul cât și dintele sunt paralele.
Fig. 7. Diagrama care prezintă axul lung al crestei alveolare care nu este paralel cu senzorul.
Fig. 8. Imaginea pe secțiune transversală CBCT care demonstrează că axul longitudinal al dintelui diferă de cel al crestei alveolare.
Fig. 9. Forma crestei alveolare poate provoca discrepanță între PA și CBCT. PA arată înălțimea similară cu nr. 1 datorită suprapunerii; cu toate acestea, zona de interes (nr. 4) este adevărata lungime a crestei disponibilă pentru plasarea implantului.
Fig. 10. Diferența în angulațiile planurilor de referință are un impact asupra măsurătorilor liniare.

Referințe bibliografice:

1. Juodzbalys G, Kubilius M. Clinical and radiological classification of the jawbone anatomy in endosseous dental implant treatment. J Oral Maxillofac Res. 20131;4(2):e2.
2. Harris D, Horner K, Grondahl K, et al. E.A.O. guidelines for the use of diagnostic imaging in implant dentistry 2011. A consensus workshop organized by the European Association for Osseointegration at the Medical University of Warsaw. Clin Oral Implants Res. 2012;23(11):1243-1253.
3. Tyndall DA, Price JB, Tetradis S, et al. Position statement of the American Academy of Oral and Maxillofacial Radiology on selection criteria for the use of radiology in dental implantology with emphasis on cone beam computed tomography. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol. 2012;113(6):817-826.
4. Flanagan D. A nonradiologic method for estimating bone volume for dental implant placement in the completely edentulous arch. J Oral Implantol. 2001;27(3):115-117.
5. Larheim TA, Eggen S. Determination of tooth length with a standardized paralleling technique and calibrated radiographic measuring film. Oral Surg Oral Med Oral Pathol. 1979;48(4):374-378.
6. Gher ME, Richardson AC. The accuracy of dental radiographic techniques used for evaluation of implant fixture placement. Int J Periodontics Restorative Dent. 1995;15(3):268-283.
7. Jaju PP, Jaju SP. Clinical utility of dental cone-beam computed tomography: current perspectives. Clin Cosmet Investig Dent. 2014;6:29-43.
8. Thomas SL. Application of cone-beam CT in the office setting. Dent Clin North Am. 2008;52(4):753-759.
9. Marcus SE, Drury TF, Brown LJ, Zion GR. Tooth retention and tooth loss in the permanent dentition of adults: United States, 1988-1991. J Dent Res. 1996;75(spec no):684-695.
10. Ariji Y, Kuroki T, Moriguchi S, et al. Age changes in the volume of the human maxillary sinus: a study using computed tomography. Dentomaxillofac Radiol. 1994;23(3):163-168.
11. Pjetursson BE, Rast C, Bragger U, et al. Maxillary sinus floor elevation using the (transalveolar) osteotome technique with or without grafting material. Part I: implant survival and patients’ perception. Clin Oral Implants Res. 2009;20(7):667-676.
12. Ragucci GM, Elnayef B, Suárez-López Del Amo F, et al. Influence of exposing dental implants into the sinus cavity on survival and complications rate: a systematic review. Int J Implant Dent. 2019;5(1):6.
13. Forsberg J. Radiographic reproduction of endodontic “working length” comparing the paralleling and the bisecting-angle techniques. Oral Surg Oral Med Oral Pathol. 1987;64(3):353-360.
14. Kullendorff B, Petersson K, Rohlin M. Direct digital radiography for the detection of periapical bone lesions: a clinical study. Endod Dent Traumatol. 1997;13(4):183-189.
15. Sharan A, Madjar D. Correlation between maxillary sinus floor topography and related root position of posterior teeth using panoramic and cross-sectional computed tomography imaging. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endod. 2006;102(3):375‐381.
16. Sherrard JF, Rossouw PE, Benson BW, et al. Accuracy and reliability of tooth and root lengths measured on cone-beam computed tomographs. Am J Orthod Dentofacial Orthop. 2010;137(4 suppl):S100-S108.
17. Maret D, Telmon N, Peters OA, et al. Effect of voxel size on the accuracy of 3D reconstructions with cone beam CT. Dentomaxillofac Radiol. 2012;41(8):649‐655.
18. Nikneshan S, Aval SH, Bakhshalian N, et al. Accuracy of linear measurement using cone-beam computed tomography at different reconstruction angles. Imaging Sci Dent. 2014;44(4):257-262.

 

Articole Similare