Prima pagină » Utilizarea anesteziei selective în diagnosticul endodontic

Utilizarea anesteziei selective în diagnosticul endodontic

by admin
A picture containing appliance Description automatically generated

 

Originally published in Compendium, an AEGIS Publications property. All rights reserved.

The Use of Selective Anesthesia in Endodontic Diagnosis by Brooke Blicher, DMD; and Rebekah Lucier Pryles, DMD. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 42(9) Oct 2021. © 2021 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.


Despre autori:
Brooke Blicher, DMD, Certificate in Endodontics
Assistant Clinical Professor, Department of Endodontics, Tufts University School of Dental Medicine, Boston, Massachusetts; Clinical Instructor, Department of Restorative Dentistry and Biomaterials Science, Harvard School of Dental Medicine, Boston, Massachusetts; Instructor in Surgery, Dartmouth Medical School, Hanover, New Hampshire; Private Practice limited to Endodontics, White River Junction, Vermont

Rebekah Lucier Pryles, DMD, Certificate in Endodontics
Assistant Clinical Professor, Department of Endodontics, Tufts University School of Dental Medicine, Boston, Massachusetts; Clinical Instructor, Department of Restorative Dentistry and Biomaterials Science, Harvard School of Dental Medicine, Boston, Massachusetts; Private Practice limited to Endodontics, White River Junction, Vermont


Articol publicat în Actualități Stomatologice nr. 92/nov. 2021
Traducere și redactare: Lector. Univ. Blanka Petcu


Fundamental pentru diagnosticul afecțiunilor endodontice este capacitatea clinicienilor de a reproduce durerea prin testarea clinică. Pacienții care se confruntă cu boli pulpare degenerative, cum ar fi o pulpită ireversibilă simptomatică acută, pot prezenta dureri slab localizate ce nu pot fi reproduse clinic. În astfel de cazuri, tehnicile de anestezie selectivă pot îndruma clinicienii în procesul de diagnosticare. Articolul de față trece în revistă aplicarea anesteziei selective și prezintă cazurile în care aceste tehnici au fost utilizate pentru a facilita diagnosticul precis al bolii endodontice.


Obiective de studiat:

  • discutarea bazelor diagnosticului endodontic, inclusiv necesitatea testării clinice pentru a reproduce simptomele pacientului;
  • definirea anesteziei selective și a utilității acesteia în diagnosticarea simptomelor difuze sau a celor slab reproductibile;
  • descrierea neuroanatomiei maxilare și mandibulare și a tehnicilor anestezice esențiale pentru aplicarea anesteziei selective.

Clinicienii au sarcina de a diagnostica boala pulpară și periapicală dureroasă, cu scopul final de a atenua durerea pacientului prin tratament dentar. În ansamblul lor, informațiile colectate din triada diagnostică ce reunește istoricul pacientului, examenul clinic și pe cel radiografic sunt de obicei suficiente pentru diagnosticarea afecțiunilor endodontice. Istoricul pacientului va include adesea sensibilitate raportată la stimuli termici, durere în timpul masticației, tumefacție intra- sau extraorală și/sau tract sinusal.

Examenul clinic va evidenția atât afecțiunile dentare existente, cât și presupuse etiologii ale bolii pulpare și va include testarea sensibilității pulpare și periapicale, menită să reproducă simptomele.1 Identificarea sensibilității pulpare va presupune efectuarea testelor termice (rece/cald) și, uneori, testarea pulpară electrică, atunci când este indicată. Pentru detectarea sensibilității periapicale se va impune efectuarea testelor de percuție, de palpare și cele masticatorii.

Pacienții care suferă de afecțiuni pulpare (pulpită sau necroză) sau periapicale (parodontita apicală sau abcesul apical) prezintă frecvent simptome ușor de recunoscut și de replicat de către clinicianul diagnostician.2 Durerile sunt adesea bine localizate, reproduse de rece, căldură sau presiune; poate fi prezentă tumefierea țesuturilor moi asociate, uneori cu drenaj spontan.

Informațiile colectate din istoric și examenul clinic sunt completate de datele radiografice. Imagistica bidimensională, incluzând atât radiografiile bitewing cât și cele periapicale, reprezintă standardul de îngrijire în diagnosticul endodontic.1 Aceste modalități imagistice sunt limitate însă în capacitatea lor de a detecta patologia din cauza problemelor asociate cu suprapunerea structurală și distorsiunea.3 Tehnologiile mai noi, cum ar fi tomografia computerizată cu fascicul conic (CBCT), oferă o mai mare precizie de confirmare a patologiei endodontice.4

Cu toate acestea, nu toți pacienții se încadrează perfect în această paradigmă de diagnostic. Durerea dificil de localizat este frecventă în cazul acelora care se confruntă cu o boală pulpară degenerativă, adesea asociată cu o pulpită ireversibilă simptomatică acută. De obicei, acești pacienți acuză durere intensă dar difuză între arcadele maxilare și mandibulare, și, uneori iradiată către structurile orofaciale învecinate (regiunile auriculară, cervicală laterală și temporală).5 La testarea clinică dentară, răspunsurile exagerate pot fi observate la mai mulți dinți, fără a replica însă acuza principală.

Mai mult, pacienții suferă de dureri atât de severe încât, pentru ameliorarea simptomelor, consumă doze mari de analgezice fără prescripție medicală (inclusiv ibuprofen) ce complică și mai mult diagnosticul, deoarece acestea au un impact negativ măsurabil asupra preciziei rezultatelor testelor clinice.6 Mulți suferă în mod frecvent și de întreruperi ale somnului, ceea ce s-a dovedit că exacerbează percepția durerii.7 Anumiți pacienți prezintă multiple posibile etiologii pentru acest tip de durere. Restaurările dentare extinse pot limita utilizarea dispozitivelor de testare a sensibilității pulpei și, în plus, pot crea artefacte care generează imagini CBCT nediagnostice.4

Pentru a diagnostica în mod corespunzător o durere difuză și slab reproductibilă, se impun arsenale suplimentare atunci când mijloacele tradiționale sunt insuficiente pentru a determina sursa sau, în unele cazuri, sursele durerii pacientului. Anestezicele locale pot fi utilizate cu ușurință la acești pacienți, atât pentru a oferi o ameliorare imediată a durerii, cât și pentru a facilita diagnosticul. Procesul prin care anestezicele locale sunt utilizate pentru a restrânge o sursă de durere este denumit „anestezie selectivă”.1,8 Anestezicele locale pot fi utile atât pentru localizarea surselor de durere prin eliminarea simptomelor, cât și pentru excluderea altor potențiale surse de durere, acolo unde anestezia nu reușește să influențeze simptomele.9


APLICAREA ANESTEZIEI SELECTIVE

O caracteristică convenabilă a durerii de origine dentară este eliminarea sa prin anestezie locală.10 Dar, diagnosticul definitiv al bolii pulpare și periapicale necesită replicarea acuzei principale. La pacienții cu durere slab localizabilă și asociată cu incapacitatea de a reproduce simptomele, anestezia selectivă poate facilita diagnosticul endodontic prin eliminarea durerii, confirmând sursa și originea dentară. Mai mult, spre deosebire de durerea de origine dentară, prin anestezia locală nu sunt eliminate unele surse de durere neodontogenă, cum ar fi cea miofascială, de origine sinusală sau neuropatică. 11-13 Aplicarea tehnicilor de anestezie selectivă poate facilita diferențierea dintre sursele de durere odontogenă și cea non-odontogenă.

Utilizarea anesteziei selective necesită o înțelegere a inervației maxilare și mandibulare. Dinții maxilari își primesc aportul neural pulpar aferent din a doua ramură a nervului trigemen. Nervul maxilar asigură inervația senzorială a molarilor prin intermediul nervului alveolar superior posterior, la rădăcina mezio-vestibulară a primului molar; la premolari prin nervul alveolar superior mediu; iar la dinții anteriori prin nervul alveolar superior anterior.14 Această inervație se extinde numai din versantul vestibular al acestor dinți.

Dinții mandibulari își primesc aportul aferent neural pulpar de la a treia ramură a nervului trigemen. Nervul alveolar inferior asigură inervațiile dinților molari și premolari mandibulari. Pe măsură ce își continuă traiectul spre anterior, se desparte, cu o porțiune care emerge din mandibulă prin foramenul mental și cealaltă care continuă anterior sub forma nervului incisiv pentru a asigura inervația dinților anteriori mandibulari14. Suplimentar, dinții anteriori mandibulari pot beneficia de inervație încrucișată (din partea opusă).15

Pentru a fi eficiente, tehnicile selective trebuie să înceapă cu utilizarea anesteziei „cu câmp îngust” capabilă să producă anestezie pulpară. Deși s-a sugerat că injecțiile intraligamentare (PDL) diferențiază afecțiunile dureroase între dinții adiacenți, unii autori descurajează utilizarea lor pentru anestezie selectivă, deoarece s-a demonstrat că anesteziază dinții vecini în mod constant.16 Atunci când se dorește să se determine dacă o sursă de durere este de origine maxilară sau mandibulară, în general se anesteziază mai întâi maxilarul, utilizând infiltrația locală. Anestezia pulpară completă a dinților maxilari este realizabilă prin tehnici de infiltrație locală, administrate numai pe versantul vestibular. Administrarea anestezicelor locale pe aspectul palatinal al unui dinte maxilar nu potențează anestezia pulpară.17

Tehnica de anestezie selectivă ar trebui să înceapă cu anestezia în locația suspectată ca fiind cea mai mezială, avansând spre distal, după cum este necesar, pentru a lărgi treptat aria țesuturilor anesteziate. Alegerea anestezicului pare lipsită de importanță, întrucât atât lidocaina 2%, cât și articaina 4% sunt la fel de capabile să realizeze anestezie pulpară la maxilar.18 Prin urmare, pentru practicarea anesteziei selective, clinicienii se pot simți confortabil folosind anestezicele care le sunt disponibile.

Confirmarea faptului că anestezia pulpară a fost dobândită la nivelul dinților maxilari trebuie realizată înainte ca practicianul să treacă la anestezia mandibulară. Semnele de anesteziere a țesuturilor moi adiacente, și anume lipsa senzației cutanate de „ciupire”, pot sugera că dinții adiacenți au dobândit anestezie pulpară. În consecință, anestezia pulpară poate fi confirmată cel mai bine prin absența unui răspuns la rece la un dinte vital, anterior receptiv la stimulul rece.19 Confirmarea semnelor țesuturilor moi anesteziate, precum și absența unui răspuns la rece la dinții testați asigură instalarea unei anestezii pulpare adecvate.

După excluderea unei surse maxilare a disconfortului, ar trebui implicată anestezia mandibulară. Trebuie utilizată aceeași strategie de deplasare mezio-distală, cu administrarea anesteziei prin bloc ca ultimă linie dintre tehnicile pentru dinții mandibulari posteriori. Având în vedere corticala subțire prezentă în regiunea anterioară mandibulară, anestezia locală prin infiltrație este de obicei suficientă pentru anestezia pulpară în această zonă.20 Premolarii mandibulari pot obține anestezia pulpară printr-un bloc nervos incisiv la nivelul găurii mentale; foramenul mental oferă o poartă de intrare pentru anestezia locală a ramurii principale a nervului mandibular.21

Infiltrarea locală este considerată inadecvată pentru anestezia pulpară în mandibula posterioară datorită grosimii relative a osului cortical ce împiedică pătrunderea unor concentrații adecvate de anestezic spre nervul localizat în profunzime.22 Prin urmare, molarii mandibulari vor necesita anestezie de bloc care vizează nervul mandibular, prin blocul nervului alveolar inferior sau tehnicile Gow-Gates sau Vazirani-Akinosi, cu necesitatea frecventă de a aplica tehnici suplimentare pentru obținerea unei anestezii pulpare adecvate în această regiune.23

Ca și la maxilar, alegerea anestezicului în sine are un impact redus asupra obținerii unui succes previzibil. La mandibulă, anestezicele au rezultate similare; și anume, mepivacaina 3%, lidocaina 2%, prilocaina 4% și bupivacaina 0,5% sunt la fel de eficiente în realizarea anesteziei.24,25

Cu toate acestea, ratele de succes ale blocurilor nervoase alveolare inferioare din mandibula posterioară sunt surprinzător de scăzute. Un studiu care a utilizat 1,8 ml lidocaină 2% cu 1:100.000 adrenalină administrată prin blocul nervului alveolar inferior a constatat că rata de succes a anesteziei pulpare la primul molar mandibular a fost de numai 51%.26 În consecință, sunt deseori necesare tehnici adjuvante. Adăugarea infiltrației vestibulare utilizând articaină 4% cu adrenalină 1:100.000 s-a dovedit a fi cel mai fiabil și sigur mijloc de potențare a anesteziei pulpare, cu rate de succes de 84%, în comparație cu metode alternative, cum ar fi anestezia intraosoasă, injecțiile intraligamentare, și repetarea blocul nervului alveolar inferior.18,27

Figura 1 evidențiază secvența pe care un clinician ar trebui să o urmeze atunci când utilizează tehnici de anestezie selectivă. Dispariția simptomelor în urma unei anestezii reușite confirmă originea dentară a simptomelor și va permite clinicienilor să localizeze sursa maxilară sau mandibulară a durerii. În mod similar, atunci când se suspectează o sursă de durere neodontogenă, anestezia selectivă este un instrument important pentru a exclude originea dentară. De reținut că ar trebui excluse întotdeauna eșecurile anesteziei selective secundare metodologiilor incorecte sau a modificărilor inflamatorii locale.28


PREZENTĂRI DE CAZ

Următoarele două prezentări de caz ilustrează utilitatea anesteziei selective în diagnosticul endodontic.

CAZUL (1)

Un bărbat de 75 ani s-a prezentat cu acuza principală de durere severă, slab localizată în maxilarul și fața dreaptă, debutată cu o săptămână înainte. El a descris durerea ca fiind pulsatilă și a indicat că se extinde de la linia mediană până la urechea dreaptă, atât la nivelul maxilarului cât și al mandibulei. Aplicarea de căldură locală exacerba durerea; în schimb, ameliorarea parțială o putea obține prin ingerarea de lichide reci și a unei combinații de 600mg ibuprofen plus 500mg acetaminofen.

Deși acuza principală a pacientului a fost în concordanță cu o pulpită degenerativă, examinarea clinică și cea radiografică au fost inițial neremarcabile. Toți dinții din cadranele maxilare și mandibulare drepte au răspuns în mod normal la testarea pulpară, nefiind sensibili la percuție sau palpare. Nu erau prezente tumefacții și nici fistule de drenaj, iar examinarea parodontală a relevat adâncimi normale de sondare și lipsă de mobilitate pe toată lungimea cadranului.

Radiografiile periapicale au evidențiat spații PDL normale în jurul molarilor 4.6. și 4.7.; la nivelul lui 4.8. impactat orizontal se obiectiva o radiotransparență coronară, în proximitatea suprafeței distale radiculare a molarului adiacent 4.7. (fig. 2, 3). Deoarece durerea raportată era severă și, într-un efort de a stabili nu doar diagnosticul, ci și de a oferi o ameliorare a simptomelor, s-a administrat un bloc nervos alveolar inferior folosind 3,4ml bupivacaină 0,5% cu adrenalină 1:200,000. În 5 minute de la administrare, pacientul a raportat rezoluția completă a durerii.

Având în vedere confirmarea unei surse odontogene de patologie (durerea fiind ameliorată de blocul anestezic), a fost efectuată imagistica periapicală secundară, care a confirmat resorbția intracoronară a molarului inclus 4.8. (fig. 4). Datorită patologiei vizualizabile și a semnelor și simptomelor în concordanță cu o pulpită ireversibilă simptomatică, pacientul a fost îndrumat către un chirurg oral și maxilo-facial pentru extracția molarului inclus. Pacientul a raportat remisia completă a simptomelor după extracția dintelui afectat.

CAZUL (2)

Un bărbat în vârstă de 35 ani s-a prezentat cu dureri intense la nivelul maxilarului, slab localizate, ce persistau de câteva zile. Simptomele inițiale sugerau sursă odontogenă mandibulară, deși conform spuselor sale, în ultimele 24 ore durerile păreau mai strâns asociate cu maxilarul. Din anamneză, s-au reținut lipsa somnului cauzată de durere dar și absența vreunei ameliorări la administrarea de naproxen 220mg. Istoricul dentar includea restaurări profunde efectuate la molarii 1.7. și 4.6. în ultimii 10 ani.

La examenul clinic, s-au evidențiat infiltrații marginale în jurul restaurării compozite extinse de la nivelul suprafaței ocluzale a 1.7. iar molarul de minte 1.8. nu era vizibil în cavitatea orală. S-a detectat proces carios recurent la limita bucală a restaurării compozite vestibulo-ocluzale de la nivelul 4.6. Ambii molari (1.7. și 4.6.) nu au răspuns la testele de sensibilitate pulpară, în timp ce dinții control vecini au reacționat în mod normal la testarea electrică și la rece. Toți ceilalți dinți posteriori din cadranele maxilare și mandibulare drepte au răspuns în mod normal la testele de percuție și palpare. Nu s-au obiectivat fistule de drenaj sau defecte parodontale.

Imagistica periapicală a obiectivat dovezi ale unei pulpotomii efectuată în antecedente la 1.7. cu țesuturi periapicale în limite normale (fig. 5); și prezența unei restaurări profunde la nivelul molarului prim mandibular 4.6. cu patologie apicală (fig. 6) ceea ce sugera un diagnostic de necroză pulpară cu parodontită apicală simptomatică. Deși era clar că ambii molari vor necesita în cele din urmă tratament endodontic complet sau extracție, sursa durerii severe actuale a rămas neclară, limitată fiind de acuzele pacientului.

S-a utilizat anestezia selectivă pentru a diferenția sursa durerii. Inițial s-a practicat infiltrație vestibulară la nivelul molarului secund maxilar (1,7ml septocaină 4% cu adrenalină 1:100.000), fără răspuns clinic. Cu toate acestea, după 10 minute, simptomele au început să se localizeze în cadranul inferior drept. Administrarea suplimentară a 1,7ml xilocaină 2% cu adrenalină 1:100.000 prin blocul nervului alveolar inferior a dus la remisia completă a durerii, dovedind astfel originea odontogenă mandibulară. S-a efectuat pulpectomie de urgență la molarul 4.6. cu rezoluția tuturor simptomelor (confirmată și la ședința de control din ziua următoare).


CONCLUZII

În general, pentru a detecta patologia pulpară sau periapicală este suficient diagnosticul de primă linie, incluzând istoricul amănunțit al pacientului; examinarea clinică aprofundată cu testarea sensibilității pulpare; și imagistica radiografică bi- sau tridimensională. Cu toate acestea, în cazurile în care examinarea nu este suficient de concludentă iar suspiciunea unei patologii rămâne accentuată, anestezia selectivă poate fi un instrument de diagnostic util.

Fig. 1. Secvențierea anesteziei selective ( PSA = alveolar superior posterior, IAN = nerv alveolar inferior)
Fig. 2, 3, 4. Imagistica periapicală a cadranului drept maxilar (fig. 2) și drept mandibular (fig. 3) nu a indicat inițial nicio patologie evidentă, în afară de molarul 4.8. impactat orizontal. Imagistica secundară după ameliorarea cu succes a durerii în urma administrării unui bloc de nerv alveolar inferior a evidențiat ca probabilă sursă de durere resorbția intracoronară pre-eruptivă la nivelul lui 4.8. cu pulpită ireversibilă simptomatică rezultată (fig. 4).
Fig. 2, 3, 4. Imagistica periapicală a cadranului drept maxilar (fig. 2) și drept mandibular (fig. 3) nu a indicat inițial nicio patologie evidentă, în afară de molarul 4.8. impactat orizontal. Imagistica secundară după ameliorarea cu succes a durerii în urma administrării unui bloc de nerv alveolar inferior a evidențiat ca probabilă sursă de durere resorbția intracoronară pre-eruptivă la nivelul lui 4.8. cu pulpită ireversibilă simptomatică rezultată (fig. 4).
Fig. 2, 3, 4. Imagistica periapicală a cadranului drept maxilar (fig. 2) și drept mandibular (fig. 3) nu a indicat inițial nicio patologie evidentă, în afară de molarul 4.8. impactat orizontal. Imagistica secundară după ameliorarea cu succes a durerii în urma administrării unui bloc de nerv alveolar inferior a evidențiat ca probabilă sursă de durere resorbția intracoronară pre-eruptivă la nivelul lui 4.8. cu pulpită ireversibilă simptomatică rezultată (fig. 4).
Fig. 5, 6. Imagistica periapicală a cadranului maxilar drept (fig. 5) și drept mandibular (fig. 6).
Fig. 5, 6. Imagistica periapicală a cadranului maxilar drept (fig. 5) și drept mandibular (fig. 6).

Verifică-ți cunoștințele acumulate după parcurgerea articolului prin rezolvarea CHESTIONARULUI următor:

1. Ca parte a diagnosticului în patologia endodontică, istoricul pacientului poate include:

  • a) durere la stimulii termici
  • b) durere în cursul masticației
  • c) fistulă
  • d) toate cele de mai sus

2. Testarea sensibilității pulpare include:

  • a) testul la percuție
  • b) testul masticator
  • c) testarea la palpare
  • d) testarea termică la rece

3. În cadrul diagnosticului endodontic, radiografiile bidimensionale (periapicale și bitewing) prezintă limitări în detectarea patologiei din cauza:

  • a) lipsei acuității imaginii
  • b) inabilității de a obține o rezoluție suficient de înaltă
  • c) problemelor legate de suprapunerea sau distorsionarea structurilor
  • d) inacurateței pe scala de gri

4. Durerea dificil de localizat apare frecvent la pacienții cu afecțiuni pulpare degenerative, asociate adesea cu:

  • a) pulpita reversibilă
  • b) pulpita ireversibilă simptomatică acută
  • c) abcesul apical acut
  • d) abcesul apical cronic

5. Procesul prin care anestezicele locale sunt utilizate pentru a restrânge o sursă a durerii se numește:

  • a) eliminarea simptomelor
  • b) anestezia selectivă
  • c) diagnosticul endodontic
  • d) blocul nervului alveolar inferior

6. Nervul maxilar oferă inervație senzorială pentru molari prin:

  • a) nervul alveolar superior anterior
  • b) nervul alveolar superior mijlociu
  • c) nervul alveolar superior posterior
  • d) niciunul de mai sus

7. Când se utilizează tehnicile de anestezie selectivă la maxilar, clinicianul ar trebui să înceapă:

  • a) mezial și să continue spre distal, la nevoie
  • b) vestibular și să se deplaseze spre palatinal, la nevoie
  • c) distal și să se deplaseze spre mezial, la nevoie
  • d) palatinal și să se deplaseze spre vestibular, la nevoie

8. Anestezia pulpară se poate confirma cel mai bine prin:

  • a) pierderea senzației de „ciupire” la nivel cutanat
  • b) absența unui răspuns la stimulul rece
  • c) pierderea sensibilității la presiune
  • d) anestezie raportată de către pacient

9. Cum ar trebui administrate tehnicile de anestezie selectivă la nivelul mandibulei?

  • a) mai întâi bloc anestezic, apoi dinspre distal spre mezial
  • b) mai întâi bloc anestezic, apoi dinspre mezial spre distal
  • c) dinspre distal spre mezial, iar în cele din urmă blocul anestezic
  • d) dinspre mezial spre distal, iar în cele din urmă blocul anestezic

10. Când se suspectează o sursă de durere non-odontogenă, anestezia selectivă:

  • a) se poate utiliza pentru a exclude o sursă dureroasă odontogenă
  • b) este ineficientă pentru excluderea unei surse odontogene
  • c) nu este un instrument viabil pentru a exclude o sursă odontogenă
  • d) ar trebui să fie singura metodă de stabilire a diagnosticului

(răspunsuri corecte: 1d, 2d, 3c, 4b, 5b, 6c, 7a, 8b, 9d, 10a).


Referințe bibliografice:

1. Berman LH, Hartwell GR. Diagnosis. In: Hargreaves KM, Cohen S, Berman LH, eds. Cohen’s Pathways of the Pulp. 10th ed. St Louis, MO: Mosby; 2011:2-39.
2. American Association of Endodontists. Glossary of Endodontic Terms. 10th ed. Chicago, IL: American Association of Endodontists; 2020.
3. Patel S, Dawood A, Mannocci F, et al. Detection of periapical bone defects in human jaws using cone beam computed tomography and intraoral radiography. Int Endod J. 2009;42(6):507-515.
4. Patel S, Durack C, Abella F, et al. Cone beam computed tomography in endodontics – a review. Int Endod J. 2015;48(1):3-15.
5. Bender IB. Pulpal pain diagnosis – a review. J Endod. 2000;26(3):175-179.
6. Read JK, McClanahan SB, Khan AA, et al. Effect of ibuprofen on masking endodontic diagnosis. J Endod. 2014;40(8):1058-1062.
7. Krause AJ, Prather AA, Wager TD, et al. The pain of sleep loss: a brain characterization in humans. J Neurosci. 2019;39(12):2291-2300.
8. Littner MM, Tamse A, Kaffe I. A new technique of selective anesthesia for diagnosing acute pulpitis in the mandible. J Endod. 1983;9(3):116-119.
9. Blicher B, Walton RD, Torabinejad M. Endodontic diagnosis and treatment planning. In: Torabinejad M, Fouad AF, Shabahang S, eds. Endodontics: Principles and Practice. 6th ed. St. Louis, MO: Elsevier; 2020:61-82.
10. Malamed SF, ed. Handbook of Local Anesthesia. 6th ed. St. Louis, MO: Mosby; 2012.
11. Friction JR, Kroening R, Haley D, Siegert R. Myofascial pain syndrome of the head and neck: a review of clinical characteristics of 164 patients. Oral Surg Oral Med Oral Pathol. 1985;60(6):615-623.
12. Mattscheck D, Law A, Nixdorf D. Diagnosis of nonodontogenic toothache. In: Hargreaves KM, Cohen S, Berman LH, eds. Cohen’s Pathways of the Pulp.10th ed. St. Louis, MO: Mosby; 2011:49-70.
13. Zakrzewska JM. Diagnosis and differential diagnosis of trigeminal neuralgia. Clin J Pain. 2002;18(1):14-21.
14. Fehrenbach MJ, Herring SW. Illustrated Anatomy of the Head and Neck. 4th ed. St. Louis, MO: Elsevier/Saunders; 2012.
15. Pogrel MA, Smith R, Ahani R. Innervation of the mandibular incisors by the mental nerve. J Oral Maxillofac Surg. 1997;55(9):961-963.
16. White JJ, Reader A, Beck M, Meyers WJ. The periodontal ligament injection: a comparison of the efficacy in human maxillary and mandibular teeth. J Endod. 1988;14(10):508-514.
17. Guglielmo A, Drum M, Reader A, Nusstein J. Anesthetic efficacy of a combination palatal and buccal infiltration of the maxillary first molar. J Endod. 2011;37(4):460-462.
18. Kanaa MD, Whitworth JM, Meechan JG. A prospective randomized trial of different supplementary local anesthetic techniques after failure of inferior alveolar nerve block in patients with irreversible pulpitis in mandibular teeth. J Endod. 2012;38(4):421-425.
19. Hsiao-Wu GW, Susarla SM, White RR. Use of the cold test as a measure of pulpal anesthesia during endodontic therapy: a randomized, blinded, placebo-controlled clinical trial. J Endod. 2007;33(4):406-410.
20. Dressman AS, Nusstein J, Drum M, Reader A. Anesthetic efficacy of a primary articaine infiltration and a repeat articaine infiltration in the incisive/mental nerve region of the mandibular premolars: a prospective, randomized, single-blind study. J Endod. 2013;39(3):313-318.
21. Nist RA, Reader A, Beck M, Meyers WJ. An evaluation of the incisive nerve block and combination inferior alveolar and incisive nerve blocks in mandibular anesthesia. J Endod.1992;18(9):455-459.
22. Currie CC, Meechan JG, Whitworth JM, Corbett IP. Is mandibular molar buccal infiltration a mental and incisive nerve block? A randomized controlled trial. J Endod. 2013;39(4):439-443.
23. Goldberg S, Reader A, Drum M, et al. Comparison of the anesthetic efficacy of the conventional inferior alveolar, Gow-Gates, and Vazirani-Akinosi techniques. J Endod. 2008;34(11):1306-1311.
24. McLean C, Reader A, Beck M, Meryers WJ. An evaluation of 4% prilocaine and 3% mepivacaine compared with 2% lidocaine (1:100,000 epinephrine) for inferior alveolar nerve block. J Endod. 1993;19(3):146-150.
25. Fernandez C, Reader A, Beck M, Nusstein J. A prospective, randomized, double-blind comparison of bupivacaine and lidocaine for inferior alveolar nerve blocks. J Endod. 2005;31(7):499-503.
26. Reader A, Nusstein J, Drum M. Successful Local Anesthesia for Restorative Dentistry and Endodontics. Hanover Park, IL: Quintessence Publishing; 2011.
27. Kung J, McDonagh M, Sedgley CM. Does articaine provide an advantage over lidocaine in patients with symptomatic irreversible pulpitis? A systematic review and meta-analysis. J Endod. 2015;41(11):1784-1794.
28. Hargreaves KM, Keiser K. Local anesthetic failure in endodontics: mechanisms and management. Endod Topics. 2002;1(1):26-39.

Articole Similare