Prima pagină » Utilizarea eficientă a esteticii roz și albe în proiectarea zâmbetului

Utilizarea eficientă a esteticii roz și albe în proiectarea zâmbetului

by admin

Originally published in Compendium, an AEGIS Publications Property. All rights reserved.

Effective Utilization of Pink and White Esthetics in Smile Design: Case Report by Nantawan Kolakarnprasert, DDS; Richard Trushkowsky, DDS; Anabella C. Oquendo Parilli, DDS; Fadwa Alharthy, BDS, MS ; and Peter Pizzi, MDT, CDT. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 41(1) Jan 2020. ©2020 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.


Despre autori:
Nantawan Kolakarnprasert, DDS
Resident, Advanced Program for International Dentists in Esthetic Dentistry, New York University College of Dentistry, New York, New York
Richard Trushkowsky, DDS
Clinical Professor, Cariology and Comprehensive Care, Associate Director, Advanced Program for International Dentists
in Esthetic Dentistry, New York University College of Dentistry, New York, New York
Anabella C. Oquendo Parilli, DDS
Clinical Assistant Professor, Cariology and Comprehensive Care, Director, Advanced Program for International Dentists in Esthetic Dentistry, New York University College of Dentistry, New York, New York
Fadwa Alharthy, BDS, MS
Resident,Ashman Department of Periodontology and Implant Dentistry, New York University College of Dentistry, New York, New York
Peter Pizzi, MDT, CDT
Owner, Pizzi Dental Studio Inc., Staten Island, New York


Articol publicat în Actualități Stomatologice nr. 85/martie 2020
Traducere și redactare: Lector. Univ. Blanka Petcu


Actualmente, implanturile sunt considerate metoda optimă de înlocuire a dinților absenți.1 Deși protezele parțiale fixe convenționale (fixed partial dentures, FPD) sau FPD adezive sunt considerate alternative viabile, dacă nu este necesară implicarea niciunui dinte adiacent în restaurare, preparațiile pot fi considerate invazive și ar trebui evitate în mod ideal. În plus față de restabilirea funcțională, un obiectiv al substituției dentare ar trebui să fie crearea unui zâmbet atractiv.

Pentru a obține un rezultat estetic, este necesară prezența dimensiunilor adecvate ale țesuturilor moi și dure, iar dacă acestea lipsesc, trebuie încercată regenerarea structurilor pierdute.2 Cea mai frecventă terapie reconstructivă este regenerarea osoasă ghidată (guided bone regeneration, GBR). Dacă este necesară augmentarea țesutului moale, poate fi necesară o procedură chirurgicală suplimentară. Ocazional, chirurgia de țesut dur și moale poate fi combinată cu inserarea implantului într-o singură ședință.3

Una dintre cele mai dificile probleme estetice pentru corecție este pierderea papilei gingivale și a crestei alveolare. În forma sa ideală, papila gingivală servește la conturarea dimensiunii și a formei dintelui. Eșecul reconstruirii papilei pierdute poate modifica semnificativ conturul dentar. Forma interdentară a papilei în localizarea sa apico-coronară este importantă în crearea unei arhitecturi gingivale ideale.4 Absența papilei interdentare poate conduce la compromisul estetic, impactarea alimentară și tulburarea fonetică.5

În 1999, Jemt a prezentat indicele papilar care se bazează pe nivelul mucoasei interproximale din imediata apropiere a reconstrucțiilor uni-implantare.6 Pentru evaluarea atât a mucoasei periimplantare, cât și a coroanei cu sprijin implantar s-a introdus un indice suplimentar care utilizează scala analog vizuală.7 În cadrul investigațiilor ulterioare, s-au propus numeroase alte sisteme de indici pentru aprecierea țesutului moale periimplantar și a restaurării cu sprijin implantar: estetica coroanei implantare (Implant Crown Aesthetic, ICA),8 scorul estetic subiectiv,9 scorul estetic roz (pink esthetic score, PES),10 scorul estetic roz/scorul estetic alb (pink esthetic score/white esthetic score, PES/WES),11 indicele estetic complex12 și scorul indicelui Copenhaga.13 Actualmente, în cazul implanturilor unice, PES și PES/WES sunt indicii cel mai frecvent utilizați.14

Alături de papilă, este necesar un volum suficient de os de susținere și țesut moale deopotrivă pentru a obține un rezultat estetic ideal.15,16 În cazurile în care survine o pierdere substanțială de os și de țesut moale vestibular ca o consecință a infecției sau traumei, trebuie încercată regenerarea acestor țesuturi pierdute. Totuși, procedurile chirurgicale pot să nu restaureze întotdeauna cu succes aceste țesuturi pierdute, devenind necesare unele soluții protetice creative.

În diagnostic și planificarea tratamentului, se poate lua în calcul o proteză cu gingie artificială, întrucât poate oferi un rezultat mai maleabil, necesitând intervenție chirurgicală minimă sau deloc. De asemenea, Malament et al au constatat că utilizarea porțelanului roz a permis tehnicianului să mimeze curburile mucoasei normale și a permis formarea simetriei gingivale ideale.17

Următorul raport de caz descrie modul în care dobândirea echilibrului adecvat între roz și alb cu planificarea adecvată poate necesita o combinație de proceduri pentru a stabili o estetică ideală cu roz-și-alb.


PREZENTARE DE CAZ

O pacientă în vârstă de 20 ani a fost îndrumată pentru restaurarea cu sprijin implantar a edentației frontale maxilare (fig. 1, 2). Pacienta începuse tratament ortodontic cu 5 ani în urmă, când se prezentase cu raport molar și canin de clasa a III-a, incisivi înclinați anterior, ocluzie încrucișată frontală, overjet și overbite inversat, alături de absența congenitală a incisivilor superiori stângi, central (2.1.) și lateral (2.2.). Mai întâi s-a armonizat și aliniat arcada inferioară, apoi s-a aplicat o placă ocluzală pentru a deschide ocluzia, permițând astfel poziționarea bracketurilor la nivelul arcadei maxilare. S-a putut corecta astfel linia mediană, menținând totodată spațiul la nivelul segmentului frontal superior stâng.

În acel moment, pacienta a fost îndrumată pentru restaurarea țesutului dur și moale inadecvat vertical și orizontal din regiunea 2.1.-2.2. (fig. 3-6) și pentru inserarea ulterioară a implanturilor. După anestezia locală, s-au realizat incizii verticale de eliberare cu elevarea unui lambou cu grosime totală în segmentul 1.1.-2.3. A urmat decorticarea osului și plasarea a 5 marcaje (tags) (fig. 7). S-au utilizat pini activați cu ultrasunete pentru a stabiliza panourile din folie compuse dintr-un polimer ce conținea în procent de 100% acid lactic poli-D,L amorf non-cristalin (PDLLA).

[Componenta esențială a acestei proceduri este generatorul ultrasonic utilizat pentru a produce unde cu o frecvență precis definită, care sunt apoi intens concentrate cu ajutorul unui sonotrod. Când generatorul de ultrasunete este activat, pinul este setat prin vibrație cu ajutorul sonotorodului. Căldura este generată de fricțiunea dintre pinul vibrant și suprafața osului, lichefiind exteriorul pinului, și permițând acestuia să alunece în orificiu. Prin modificarea stării de agregare, pinul penetrează chiar și în cavitățile osului care în mod obișnuit nu pot fi atinse prin utilizarea procedurilor convenționale. În plus, capul pinului sonic se cuplează la folie pentru a crea o construcție tridimensională.18 Combinată cu utilizarea unei tehnici shell,19 aceste proprietăți generează noi dimensiuni în augmentarea orizontală și verticală. Polimerul foliei este înclinat spre hidroliză datorită structurii sale total amorfe și treptat pierde rezistență înainte de a fi metabolizat. Durata absorbției observată în cadrul monitorizărilor a fost cuprinsă între 12 și 30 luni.20,21]

S-a plasat un substitut osos sub forma unor granule trabeculare cu particule mari (1-2mm) și s-a utilizat o membrană de colagen resorbabil cu 2 straturi (25 x 25mm) pentru a acoperi și a stabiliza aria (fig. 8). Lamboul a fost suturat cu catgut cromat 4-0 și 5-0 (fig. 9, 10). Pacienta a fost instruită să utilizeze dispozitivul Essix în locul unei restaurări provizorii acrilice mobilizabile.

După vindecarea inițială, dispozitivul mobilizabil s-a adaptat, fiind utilizat doar în scopuri estetice. Corespunzător incisivului 2.1. s-a inserat un implant de 4,1-mm x 12-mm (fig. 11). Trei luni mai târziu, implantul a fost descoperit chirurgical, s-a îndepărtat șurubul de acoperire, s-a plasat bontul de vindecare, apoi o coroană provizorie din acrilat.

După finalizarea vindecării, pacienta s-a prezentat pentru restaurare. A completat un formular de evaluare estetică, enumerând modificările dorite. S-au realizat multiple fotografii extra- și intraorale, modele de studiu și s-a înregistrat ocluzia în relație centrică.

Amprentele pentru modelele de studiu s-au realizat cu material polivinilsiloxan ce generează modele precise. Modelele au fost apoi montate cu ajutorul unui arc facial și al unui articulator în relație centrică, aceasta din urmă fiind determinată cu o jojă subțire. Înainte de inserarea implantului, pacienta prezentase pierdere osoasă verticală între mezialul incisivului 1.1. și mezialul caninului 2.3. Opțiunile prezentate includeau fie restaurări cu porțelan roz, fie intervenții chirurgicale adiționale, cu scopul de a corecta defectul vertical. Aceasta a ales varianta protetică.

Mai întâi s-a realizat albirea cu un gel de albire profesional, pe bază de peroxid de hidrogen, utilizat de trei ori câte 20 minute, la toți dinții mandibulari și maxilari ce nu erau incluși în restaurări. Nuanța pacientei s-a schimbat din A.3 în A.2.

S-a realizat apoi o restaurare provizorie cu material provizoriu bisacrilic de nuanța B1 la care s-a adăugat acrilat roz în regiunea gingivală a dintelui 2.2. pentru a simula țesutul gingival. S-a conturat și componenta gingivală a bontului cu scopul de a dezvolta profilul de emergență adecvat pentru restaurarea cu sprijin implantar. Aceasta din urmă s-a duplicat în amprentă, utilizându-se pentru acceptul pacientei și pentru a oferi laboratorului ghidaj pentru restaurarea finală. S-a obținut un nou wax-up al segmentului 1.3.-2.3. cu scopul de a închide spațiile și de a îmbunătăți proporțiile. În laborator s-a fabricat o nouă restaurare provizorie ce încorpora aceste modificări, cu o coroană provizorie deasupra implantului și o extensie în poziția dintelui 2.2. (fig. 12, 13). Această abordare a permis pacientei să aprecieze potențialul tratamentului propus.

În poziția dentară 2.2. s-a adaptat un bont de amprentare, iar adaptarea s-a verificat radiologic (fig. 14). Pentru a reproduce gingia, coroana provizorie împreună cu un analog implantar s-au plasat în centrul unei cupe mici de unică folosință. Ceara s-a utilizat pe fundul cupei pentru a fixa analogul implantului. Materialul de amprentare s-a injectat în cupă acoperind analogul de laborator și treimea gingivală a coroanei temporare. Coroana provizorie s-a deșurubat și s-a înlocuit cu bontul de amprentare corespunzător. Utilizând o rășină compozită fluidă, s-a umplut spațiul dintre bontul de amprentare și materialul de amprentare.

După priza materialului, bontul de amprentare s-a îndepărtat și s-a poziționat intraoral.22 S-au înregistrat amprente totale ale ambelor arcade cu ajutorul materialului de amprentare polieteric, în două consistențe (solid și fluid). La laborator, s-a selectat nuanța dentară finală și a porțelanului gingival în prezența pacientei. Restaurările finale au constat în fațete tip fereastră pentru dinții 1.3. și 1.2., o fațetă laminată corespunzător 1.1. cu porțelan roz pe partea mezială pentru înlocuirea papilei și o coroană zirconia pentru dintele 2.1. cu un pontic pe consolă și porțelan roz în ariile cervicale.

Fațetele recepționate de la laborator au fost atent inspectate și probate intraoral; pacienta și-a dat acordul pentru cimentarea restaurărilor. Suprafețele interne ale fațetelor au fost gravate timp de 90 secunde cu gel de acid fluorhidric 8%, apoi clătite din abundență și curățate cu un dispozitiv ultrasonic și soluție alcoolică timp de 1 minut. Pe suprafețele interne ale fațetelor s-a aplicat silan timp de 60 secunde și s-au lăsat să se usuce la aer timp de alte 60 secunde.

Dinții s-au izolat cu retractor de buză și obraz și cu rulouri absorbante. În sulcusuri s-a inserat șnur de retracție de dimensiunea 000, iar pe versantul mezial al premolarilor 1.4. și 2.4. s-a aplicat bandă de teflon în scopul protejării acestora. Agentul adeziv s-a aplicat pe suprafețele uscate ale fațetelor laminate și s-a așteptat pentru a se permite evaporarea solventului. Segmentul dentar 1.2.-2.2. a fost gravat pentru 15 secunde și clătit 30 secunde, s-a aplicat agentul adeziv, iar solventul a fost lăsat să se evaporeze.

Fațetele laminate au fost fixate pe dinți cu ajutorul compozitului transparent. Restaurările au fost polimerizate scurt pentru fixare timp de 5 secunde, iar excesul de ciment s-a îndepărtat cu ajutorul unei sonde. Restaurările s-au fotopolimerizat timp de 60 secunde. S-au eliminat toate reziduurile de ciment excesiv și s-a verificat ocluzia. A urmat apoi lustruirea finală. Procesul a fost repetat și pentru caninul controlateral 2.3.

Bontul implantar s-a înșurubat și s-a verificat radiologic. Puntea s-a poziționat deasupra implantului și s-a controlat adaptarea. După consimțământul pacientei, bontul a fost înșurubat în poziția finală cu o forță de cuplu de 35 Ncm. În orificiul șurubului s-a plasat bandă de teflon și în coroana punții cu extensie s-a introdus ciment rășinic. Puntea s-a poziționat intraoral și s-a realizat polimerizarea de fixare pentru 5 secunde. Cimentul în exces s-a îndepărtat cu o sondă înainte de fotopolimerizarea timp de 60 secunde. Pacienta a primit și o gutieră ocluzală pentru protecția restaurărilor. Rezultatul final a demonstrat potențialul estetic al utilizării adecvate a porțelanului roz pentru restaurarea volumului de țesut moale pierdut (fig. 15-20).


DISCUȚII 

Restaurarea implanturilor în maxilarul anterior ar trebui să fie estetică și funcțională deopotrivă; prin urmare, trebuie considerate aspectele tridimensionale ale țesutului periimplantar dur și moale.23 În acest scop este necesară înțelegerea deplină a proceselor biologice fundamentale ale remodelării țesutului osos și moale ce survin postextracțional.24 Restaurarea implantară excelentă presupune atât un rezultat atractiv vizual, cât și un țesut gingival sănătos și bine festonat.

Modelarea contururilor țesuturilor moi și dure este adesea provocatoare. Ideal, papila interdentară ar trebui să reproducă îndeaproape dentiția adiacentă.25,26 Augmentarea verticală și orizontală a crestei cu utilizarea GBR este de multe ori o opțiune terapeutică. Augmentarea verticală a osului pentru a oferi sprijin pentru implanturi și sporirea arhitecturii țesutului moale este mai dificil de obținut decât augmentarea orizontală a osului. Cu toate acestea, Urban et al au raportat că utilizarea factorilor de creștere osteoinductivi poate spori progresul osului lamelar matur, precizând că factorul de creștere recombinant ßß derivat din trombocite în combinație cu un bloc deproteinizat de bovină fără membrană barieră poate permite regenerarea unei cantități substanțiale de os.27

În acest caz clinic, nu s-a obținut volumul adecvat de țesut moale, iar pacienta nu a dorit să fie supusă chirurgiei suplimentare cu un rezultat îndoielnic. Era necesară o proteză care să încorporeze și un element roz pentru a stabili un indice PES/WES satisfăcător. În acest scop, se poate utiliza o varietate de materiale, inclusiv compozite, rășini și ceramică roz. Folosirea acrilatului și a compozitului permite o bună potrivire a culorii, oferind beneficiul aplicării intraorale. Un dezavantaj al acestor materiale constă în degradarea ce survine de-a lungul timpului, necesitând întreținere continuă.

Există nuanțe disponibile similare gingiei care sunt compozite de culoarea țesutului, utilizate pentru reconstruirea componentelor gingivale. Aceste materiale se pot aplica de către tehnician în laborator, sau direct în cavitatea orală a pacientului, de către medicul dentist. În acest caz, ceramica roz a reprezentat opțiunea selectată, cu obținerea unei bune potriviri cromatice cu țesutul moale adiacent; obiectiv ce nu se poate atinge întotdeauna cu ușurință.28-32


CONCLUZII

Restaurările dentare ce încorporează gingie artificială sunt adesea indicate la pacienții cu defecte orizontale și verticale. Principalul dezavantaj în asemenea cazuri este reprezentat de o soluție complexă protetică și de necesitatea întreținerii igienice riguroase de către pacient.

Linia buzei pacientului este de obicei un considerent major. O linie labială înaltă va afișa o porțiune semnificativă a gingiei și necesită o papilă ideală. Chiar și linia labială medie va afișa vârfurile papilare, o problemă care trebuie considerată în cazul restaurării finale. Un studiu recent a demonstrat că forma buzei în repaus influențează afișarea incizală și a papilei.33

Restaurarea crestei în scopul plasării implantului poate să nu ofere suficient țesut pentru dezvoltarea papilei; în aceste cazuri, de la bun început trebuie considerată o soluție protetică. Cazurile cu defect parțial pot fi uni- sau bilaterale; cele unilaterale, cum a fost cazul prezentat, pot fi mai dificil de tratat din cauza esteticii naturale a părții controlaterale, cu care se va compara restaurarea dentară. Cazurile cu lipsa papilei între incisivii centrali și laterali, și îndeosebi a papilei lungi la un biotip subțire, sunt cele mai problematice.34


Fig. 1. Fotografia facială preoperator, demonstrând poziția muchiei incizale.
Fig. 2. Imaginea facială laterală stângă.
Fig. 3. Imaginea intraorală a edentației și a deficienței verticale a înălțimii crestei.
Fig. 4. Imaginea intraorală laterală dreaptă.
Fig. 5. Imaginea intraorală laterală stângă.
Fig. 6. Imaginea ocluzală ilustrând concavitatea labială a crestei.
Fig. 7. Elevarea lamboului cu grosime totală și plasarea pinilor sonici.
Fig. 8. Grefa crestei acoperită cu membrană de colagen înainte de plasarea implantului.
Fig. 9. Imaginea vestibulară a închiderii, cu volumul crestei restaurat în limite normale.
Fig. 10. Imaginea ocluzală a închiderii, cu volumul crestei restaurat în limite normale.
Fig. 11. Inserarea implantului.
Fig. 12. Modificarea bontului de amprentare pentru duplicarea conturului subgingival (obținut periimplantar) de restaurarea provizorie.
Fig. 13. Puntea și fațetele provizorii pentru ca pacientul să înțeleagă utilizarea acrilatului roz și a fațetelor pentru a obține un raport roz/alb satisfăcător.
Fig. 14. Poziționarea șnurului de retracție și a bontului de amprentare al implantului.
Fig. 15. Aspectul ocluzal al punții și al fațetelor finale.
Fig. 16. Imaginea retractată demonstrând rapoarte lungime/lățime îmbunătățite și îmbinarea porțelanului roz cu gingia adiacentă.
Fig. 17. Aspectul lateral drept post-tratament.
Fig. 18. Aspectul lateral stâng post-tratament.
Fig. 19. Aspectul frontal al restaurărilor în ocluzie, post-tratament.
Fig. 20. Aspectul facial post-tratament.

Referințe bibliografice:

1. Baltacioğlu E, Korkmaz YT, Korkmaz FM, Bağiş N. A combined peri-implant plastic surgery approach for implants in the esthetic zone using a novel technique: a series of 10 cases. Quintessence Int. 2016;47(4):307-318.
2. Fagan MC, Owens H, Smaha J, Kao RT. Simultaneous hard and soft tissue augmentation for implants in the esthetic zone: report of 37 consecutive cases. J Periodontol. 2008;79(9):1782-1788.
3. Deliberador TM, Vieira JS, Bonacin R, et al. Connective tissue graft combined with autogenous bone graft in the treatment of peri-implant soft and hard tissue defect. Quintessence Int. 2015;46(2):139-144.
4. Chu SJ, Tarnow DP, Tan JH, Stappert CF. Papilla proportions in the maxillary anterior dentition. Int J Periodontics Restorative Dent. 2009;
29(4):385-393.

5. Froum S, Lagoudis M, Rojas GM, et al. New surgical protocol to create interimplant papilla: the preliminary results of a case series. Int J Periodontics Restorative Dent. 2016;36(2):161-168.
6. Jemt T. Restoring the gingival contour by means of provisional resin crowns after single-implant treatment. Int J Periodontics Restorative Dent. 1999;19(1):20-29.
7. Chang M, Odman PA, Wennström JL, Andersson B. Esthetic outcome of implant-supported single-tooth replacements assessed by the patient and by prosthodontists. Int J Prosthodont. 1999;12(4):335-341.
8. Meijer HJ, Stellingsma K, Meijndert L, Raghoebar GM. A new index for rating aesthetics of implant-supported single crowns and adjacent soft tissues-the Implant Crown Aesthetic Index. Clin Oral Implants Res. 2005;16(6):645-649.
9. Evans CD, Chen ST. Esthetic outcomes of immediate implant placements. Clin Oral Implants Res. 2008;19(1):73-80.
10. Fürhauser R, Florescu D, Benesch T, et al. Evaluation of soft tissue around single-tooth implant crowns: the pink esthetic score. Clin Oral Implants Res. 2005;16(6):639-644.
11. Belser UC, Grütter L, Vailati F, et al. Outcome evaluation of early placed maxillary anterior single-tooth implants using objective esthetic criteria: a cross-sectional, retrospective study in 45 patients with a 2- to 4-year follow-up using pink and white esthetic scores. J Periodontol. 2009;80(1):140-151.
12. Juodzbalys G, Wang HL. Esthetic index for anterior maxillary implant-supported restorations. J Periodontol. 2010;81(1):34-42.
13. Hosseini M, Gotfredsen K. A feasible, aesthetic quality evaluation of implant-supported single crowns: an analysis of validity and reliability. Clin Oral Implants Res. 2012;23(4):453-458.
14. Tettamanti S, Millen C, Gavric J, et al. Esthetic evaluation of implant crowns and peri-implant soft tissue in the anterior maxilla: comparison and reproducibility of three different indices. Clin Implant Dent Relat Res. 2016;18(3):517-526.
15. Fagan MC, Owens H, Smaha J, Kao RT. Simultaneous hard and soft tissue augmentation for implants in the esthetic zone: report of 37 consecutive cases. J Periodontol. 2008;79(9):1782-1788.
16. Deliberador TM, Vieira JS, Bonacin R, et al. Connective tissue graft combined with autogenous bone graft in the treatment of peri-implant soft and hard tissue defect. Quintessence Int. 2015;46(2):139-144.
17. Malament KA, Pietrobon N, Neeser S. The interdisciplinary relationship between prosthodontics and dental technology. Int J Prosthodont. 1996;9(4):341-354.
18. Schneider M, Eckelt U, Reitemeier B, et al. Stability of fixation of diacapitular fractures of the mandibular condylar process by ultrasound-aided resorbable pins (SonicWeld Rx® System) in pigs. Br J Oral Maxillofac Surg. 2011;49(4):297-301.
19. Iglhaut G, Schwarz F, Gründel M, et al. Shell technique using a rigid resorbable barrier system for localized alveolar ridge augmentation. Clin Oral Implants Res. 2014;25(2):e149-e154.
20. Dorosz N, Dominiak M. Mandibular ridge reconstruction: a review of contemporary methods. Adv Clin Exp Med. 2018;27(8):1159-1168.
21. Carron MA, Zuliani G, Pereira L, et al. Stability of midface fracture repair using absorbable plate and screw system pilot holes drilled and pin placement at angles other than 90°. JAMA Facial Plast Surg. 2014;16(1):42-48.
22. Elian N, Tabourian G, Jalbout ZN, et al. Accurate transfer of peri-implant soft tissue emergence profile from the provisional crown to the final prosthesis using an emergence profile cast. J Esthet Restor Dent. 2007;19(6):306-314.
23. Ishikawa T, Salama M, Funato A, et al. Three-dimensional bone and soft tissue requirements for optimizing esthetic results in compromised cases with multiple implants. Int J Periodontics Restorative Dent. 2010;30(5):503-511.
24. Chappuis V, Araújo MG, Buser D. Clinical relevance of dimensional bone and soft tissue alterations post-extraction in esthetic sites. Periodontol 2000. 2017;73(1):73-83.
25. Nam J, Aranyarachkul P. Achieving the optimal peri-implant soft tissue profile by the selective pressure method via provisional restorations in the esthetic zone. J Esthet Restor Dent. 2015;27(3):136-144.
26. Viana PC, Correia A, Kovacs Z. The papillary veneers concept: an option for solving compromised dental situations. J Am Dent Assoc. 2012;143(12):1313-1316.
27. Urban I, Caplanis N, Lozada JL. Simultaneous vertical guided bone regeneration and guided tissue regeneration in the posterior maxilla using recombinant human platelet-derived growth factor: a case report. J Oral Implantol. 2009;35(5):251-256.
28. Viana PC, Kovacs Z, Correia A. Purpose of esthetic risk assessment in prosthetic rehabilitations with gingiva-shade ceramics. Int J Esthet Dent. 2014;9(4):480-489.
29. Papaspyridakos P, Amin S, El-Rafie K, Weber HP. Technique to match gingival shade when using pink ceramics for anterior fixed implant prostheses. J Prosthodont. 2018;27(3):311-313.
30. Coachman C, Salama M, Garber D, et al. Prosthetic gingival reconstruction in a fixed partial restoration. Part 1: introduction to artificial gingiva as an alternative therapy. Int J Periodontics Restorative Dent. 2009;29(5):471-477.
31. Salama M, Coachman C, Garber D, et al. Prosthetic gingival reconstruction in the fixed partial restoration. Part 2: diagnosis and treatment planning. Int J Periodontics Restorative Dent. 2009;29(6):573-581.
32. Coachman C, Salama M, Garber D, et al. Prosthetic gingival reconstruction in fixed partial restorations. Part 3: laboratory procedures and maintenance. Int J Periodontics Restorative Dent. 2010;30(1):19-29.
33. Kim J, Topolski R, Dickinson D, Ramos V Jr. The influence of lip form on incisal display with lips in repose on the esthetic preferences of dentists and lay people. J Prosthet Dent. 2017;118(3):413-421.
34. Coachman C, Van Dooren E, Salama MA, Mahn E. Treating two adjacent missing teeth in the esthetic zone. Part 1: the pink hybrid restoration and the unilateral versus bilateral defect concept. J Cosmetic Dent. 2018;34(3):50-62.

Articole Similare