Prima pagină » Progresele materialelor compozite susțin stomatologia conservatoare

Progresele materialelor compozite susțin stomatologia conservatoare

by admin

Originally published in Compendium, an AEGIS Publications Property. All rights reserved.

Advances in Composite Restorative Materials Support Conservative Dentistry by Rena Vakay, DDS. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 41(2) February 2020. © 2020 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.


Despre autor:

Rena Vakay, DDS
Clinical Instructor, Kois Center, Seattle, Washington; Member, American Academy of Restorative Dentistry; Accredited Member, American Academy of Cosmetic Dentistry; Section Editor, Restorative, Compendium of Continuing Education in Dentistry; Private Practice, Centreville, Virginia


Articol publicat în Actualități Stomatologice nr. 87/oct.2020
Traducere și redactare: Lector. Univ. Blanka Petcu


Aceste tehnici și produse evidențiate în articolul de față sunt compatibile cu obiectivele de conservare a structurii dentare, creșterea eficienței și oferirea unor rezultate superioare pentru pacienți.

Restaurările compozite au fost introduse la mijlocul anilor 1950,1 evoluția acestora axându-se mai ales pe tipul și dimensiunea umpluturii.2 Deși, în general, materialul compozit demonstrează performanțe clinice bune, există cu siguranță potențialul de eșec. Ratele anuale de eșec ale compozitului variază între 1-3% la nivelul dinților laterali, respectiv 1-5% corespunzător frontalilor.3

Clinic, eșecul este definit în principal de cariile recurente sau de fracturarea restaurării,4 cauzele fiind multifactoriale. Contracția volumetrică și microinfiltrațiile sunt inerente materialului în sine, iar lipsa rezistenței structurale poate fi o problemă în cazul restaurărilor mai mari. Factorii precum arsenalul utilizat, instruirea și tehnica operatorului, ergonomia luminii de polimerizare, obiceiurile pacientului și riscul carios, localizarea în cavitatea orală, precum și dimensiunea particulelor reprezintă o parte dintre variabilele care determină succesul pe termen lung.


ÎMBUNĂTĂȚIRI ALE TEHNICII COMPOZITE

Tehnica utilizată pentru plasarea unui material compozit este fundamental esențială. Întrucât fiecare material compozit deține diferite proprietăți fizice și chimice, este important ca practicienii să respecte recomandările producătorului. De asemenea, atunci când se plasează restaurări multiple, se recomandă utilizarea aceluiași sistem de rășină.

Pentru a fi retentive mecanic, preparațiile tradiționale ale cavităților necesitau sacrificarea accentuată a structurii dentare. Preparația compozită se pretează la preparații mai conservatoare, minim invazive și la utilizarea tehnicilor aditive. Tehnica adezivă convențională a implicat plasarea compozitului în straturi incrementale, care necesită timp și efort. Stratificarea compozitului este vulnerabilă la goluri, îmbinări, contracția volumetrică și la flexiunile cuspidiene, toate acestea contribuind la eșuarea restaurării.

Pentru a reduce eșecurile cauzate de stratificarea compozitului, s-a introdus tehnica bulk-fill ce a devenit recent dominantă în practica privată,5 dintr-un motiv întemeiat. Eficiența este sporită cu capacitatea de a plasa compozitul în profunzimi de 4-5 mm.6 Compozitul bulk-fill a demonstrat calități egale sau chiar îmbunătățite în comparație cu tehnica convențională, incluzând reducerea contracției, a deflecției cuspidiene, a stresului de polimerizare, a golurilor marginale, un grad crescut de conversie și îmbunătățirea rezistenței flexurale și de fracturare.7

Una dintre cele mai recente modificări semnificative ale tehnicii constă în preîncălzirea materialului înainte de plasare. Preîncălzirea compozitului poate spori gradul de conversie a monomerului și reduce forța contracției de polimerizare.7 Aceasta creează un compozit mai puternic, cu un stres de polimerizare redus. Preîncălzirea permite o adaptare mai intimă a compozitului în preparație și restaurarea mai facilă în ariile interproximale, comparativ cu tehnica convențională.

În literatură au fost studiate și sunt disponibile pe piață numeroase compozite bulk-fill excelente. Recent, s-a perfecționat o tehnică ce implică plasarea compozitului bulk-fill alături de tehnica preîncălzirii pentru a spori calitatea și eficiența.8 Această abordare rezolvă problema ariilor interproximale, reducând durata aplicării compozitului.

Alte progrese care vizează simplificarea procesului restaurator direct au implicat tehnologia compozită ce permite clinicianului să limiteze opțiunile cromatice fără a compromite estetica. Compozitele universale concepute să se potrivească practic cu orie nuanță de dinți pot reduce timpul de selecție pentru alegerea nuanțelor și ajută, de asemenea, cabinetele dentare în reducerea inventarului și, prin urmare, a costurilor generale, întrucât trebuie depozitate mai puține nuanțe de compozit.9


SISTEMELE DE MATRICE

Când încearcă restabilirea formei dentare, un clinician se bazează foarte mult pe un sistem de matrice eficient. Sistemul matriceal Tofflemire a fost introdus în 1946, fiind popular timp de mulți ani atât pentru restaurările din amalgam, cât și pentru cele compozite.10 Acesta implică un retainer cu șurub și benzi din oțel inoxidabil care se utilizează cu icuri de dimensiuni variate pentru separarea interproximală a dinților, generând o arie de contact mai strânsă la nivelul restaurării finalizate.

Ulterior, matricele au evoluat spre a oferi o plasare mai ușoară, ergonomie de fotopolimerizare mai bună, durată de lucru redusă și abilitatea de a crea contururi îmbunătățite ale restaurării. Se pot folosi trei tipuri de matrice: o matrice pentru suprafețele interproximale, o matrice pentru suprafața ocluzală și matricea cervicală.

Sistemele matriceale interproximale posterioare se îndepărtează tot mai mult de benzile tradiționale din oțel inoxidabil de tipul benzilor și dispozitivelor de fixare de tip Tofflemire. Retainerele posterioare mai noi au formă de clemă și pot susține fie o bandă transparentă, fie una metalică foarte subțire care reproduc conturul natural, oferind un sistem de fixare ușor de utilizat de către operator. O actualizare mai recentă include un sistem de matrice tip clepsidră conceput pentru sporirea vizibilității și a accesului.

Unul dintre cele mai noi sisteme matriceale deține matrice interproximale pentru dinții anteriori și posteriori deopotrivă. Matricele anterioare sunt ideale pentru închiderea “triunghiurilor negre” care se pot afișa după tratamentul ortodontic sau în urma diferitelor intervenții chirurgicale parodontale. Alături de preîncălzirea compozitelor fluide și pastă, aceste matrice utilizează turnarea prin injectare pentru a preveni golurile interproximale ce pot surveni cu folosirea benzilor drepte.11

O matrice sau amprentă ocluzală realizată din polivinil transparent poate servi la înregistrarea suprafeței ocluzale a dintelui înainte de preparare.12 Această matrice se folosește aproape de finalizarea unei restaurări bulk-fill pentru a ajuta la reducerea timpului procedural și la sporirea eficienței. Se poate construi o matrice cervicală în aceeași manieră pentru a se utiliza la restaurarea porțiunii cervicale a dintelui.


POLIMERIZAREA

Poate că cel mai important pas în succesul pe termen lung al unei restaurări compozite – și probabil cel pe care clinicienii îl consideră cel mai critic – constă în polimerizarea adecvată. La fel de esențial cum este și procesul de respectare a instrucțiunilor producătorului în ceea ce privește manevrarea compozitului.

Caracteristicile materialului compozit afectează timpul necesar pentru polimerizarea totală. Dimensiunea particulelor, opacitatea datorată culorii, fotoinițiatorii și profunzimea preparației influențează deopotrivă rata polimerizării. Performanța lămpii este dependentă, de asemenea, de întreținerea sa. Vârful lămpii trebuie menținut curat, lipsit de resturi, iar clinicianul trebuie să valideze în mod regulat performanța dispozitivului. Un studiu a constatat că atunci când s-au luat în considerare performanța lămpii de fotopolimerizare și efectele tehnicii operatorului, 30% din combinațiile lampă de fotopolimerizare/compozit nu au putut furniza nici măcar jumătate din doza de energie necesară rășinii compozite.13

Pentru a asigura buna funcționare a lămpii, aceasta trebuie evaluată periodic. Lămpile de fotopolimerizare nu se pot verifica în mod adecvat cu ajutorul radiometrelor pentru că acestea oferă doar informații relative.14 Spectrometrul este instrumentul recomandat pentru măsurarea adecvată a emisiei sursei de lumină.15 Acest dispozitiv poate fi destul de costisitor, iar o alternativă rentabilă pentru clinicieni ar consta în folosirea unui mic dispozitiv (checkUP) conectat la un telefon inteligent; prin intermediul unei aplicații, se generează un raport cu informațiile legate de intensitatea luminii și materialele specific utilizate.16

Este necesară o ergonomie adecvată pentru a polimeriza în întregime materialul compozit. Restaurarea trebuie să primească direct emisia de lumină pentru o perioadă corectă de timp, bazată pe recomandările producătorului.


CONCLUZII

Clinicienii pot lua măsuri simple pentru a spori succesul restaurărilor compozite, cum ar fi cunoașterea și respectarea recomandărilor producătorului pentru materialul compozit și selectarea adecvată a lămpii de fotopolimerizare și a sistemului matriceal. Poate cel mai important este ca practicianul să se asigure de întreținerea adecvată a lămpii și calibrarea sa pentru emisia adecvată.


Referințe bibliografice:

1. Buonocore MG. A simple method of increasing the adhesion of acrylic filing to enamel surfaces. J Dent Res. 1955;34(6):849-853.

2. Christensen G. New, innovative restorative resins appear promising. Clinicians Report. 2019;12(4).

3. Demarco FF, Collares K, Correa MB, et al. Should my composite restorations last forever? Why are they failing? Braz Oral Res. 2017;31(suppl 1):e56.

4. Opdam NJ, van de Sande FH, Bronkhorst E, et al. Longevity of posterior composite restorations: a systematic review and meta analysis. J Dent Res. 2014;93(10):943-949.

5. Cidreira Boaro LC, Pereira Lopes D, de Souza ASC, et al. Clinical performance and chemical-physical properties of bulk fill composites resin – a systematic review and meta-analysis. Dent Mater. 2019;35(10):e249-e264.

6. Margeas R. Composite restorations: assembling the armamentarium. Compend Contin Educ Dent. 2014:35(6):426-427.

7. Tauböck TT, Tarle Z, Marovic D, Attin T. Pre-heating of high viscosity bulk-fill resin composites: effects on shrinkage force and monomer conversion. J Dent. 2015;43(11):1358-1364.

8. Kim J. The dawn of injection molded composite dentistry. Dentistry Today. May 1, 2019. https://www.dentistrytoday.com/interview/10555-the-dawn-of-injection-molded-composite-dentistry. Accessed December 20, 2019.

9. Brown KM, Gillespie G. Advancements in composite resin material enable streamlined direct restoration process. Compend Contin Educ Dent. 2019;40(suppl 2):2-5.

10. Owens BM, Phebus JG. An evidence-based review of dental matrix systems. Gen Dent. 2016;64(5):64-70.

11. Kim J, Clark DJ. Full-mouth black triangle treatment protocol. Dentistry Today. August 1, 2017. https://www.dentistrytoday.com/restorative/minimally-invasive-dentistry/10320-full-mouth-black-triangle-treatment-protocol. Accessed December 20, 2019.

12. Gardell PA. How to achieve beauty, form and function using the stamp technique. Dental Products Report. 2019:53(12):34-37.

13. Felix C, Ferracane J. Curing light outputs, protocols and composite requirements at 422 dental offices [abstract]. J Dent Res. 2015;94(spec iss A):Abstract 3400.

14. Leonard DL, Charlton DG, Hilton TJ. Effect of curing-tip diameter on the accuracy of dental radiometers. Oper Dent. 1999;24(1):31-37.

15. Shortall AC, Felix CJ, Watts DC. Robust spectrometer-based methods for characterizing radiant exitance of dental LED light curing units. Dent Mater. 2015;31(4):339-350.

16. Flucke J. Top 5 test drives of 2019. Dental Products Report. 2019:53 (12):22.

 

Articole Similare