Originally published in Compendium, an AEGIS Publications Property. All rights reserved.
Dentistry’s Evolution Ushers in New Materials, Workflows by Alexander Wünsche, CDT, ZT. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 43(10) Nov/Dec 2022. © 2022 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.
Despre autori:
Alexander Wünsche, CDT, ZT
Owner, Zahntechnique Dental Laboratory, Miami, Florida
Articol publicat în Actualități Stomatologice nr. 100/noiembrie 2023
Traducere și redactare: Lector. Univ. Blanka Petcu
În mod tradițional, materialele dentare indirecte erau utilizate de laborator pentru a fabrica restaurări, pe care medicul le fixa intraoral. Odată cu evoluția stomatologiei în devenirea a ceea ce este acum o industrie extrem de digitală, fluxurile de lucru și materialele s-au schimbat. Astăzi, metoda tradițională coexistă cu noile materiale indirecte ce sunt utilizate în majoritate cu metode de proiectare și fabricație asistată de calculator (CAD/CAM). Unul dintre cele mai semnificative este zirconia, o ceramică folosită pentru multe tipuri variate de restaurări.
Zirconia este disponibilă sub formă de discuri albe, prenuanțate și chiar multistratificate. Discurile sunt „produse de zirconia gata de utilizare” după ce materialul a trecut prin etape intense de producție pentru a deveni utilizabil. O explicație simplificată este aceea că pulberea de zirconia este presată într-o formă negativă și sinterizată pentru a produce un semifabricat gata de frezat.1 Restaurările sunt frezate la dimensiuni cu aproximativ 28% mai mari decât trebuie să fie rezultatul final, deoarece obiectul frezat trebuie să fie sinterizat pentru a obține stabilitatea, culoarea și dimensiunea finală. După frezare, restaurările beneficiază de finisaj pigmentat și glazurat, sau porțelanul poate fi stratificat. Avantajul zirconiei este spectrul larg de indicații, de la restaurări fixe la mobilizabile, de la lucrări cu sprijin dentar la cele susținute de implanturi. Dezavantajele sale constau în sensibilitatea cu care trebuie manevrată astfel încât stabilitatea și estetica să nu fie compromise.
O altă dezvoltare importantă a materialelor pentru restaurările dentare indirecte o constituie disilicatul de litiu. Interesant este că acest material poate fi utilizat cu metode tradiționale de fabricație, precum și cu CAD/CAM și în fluxuri de lucru combinate. Dezavantajul disilicatului de litiu este spectrul de indicație relativ limitat față de zirconia. Nu poate fi utilizat pentru punți sau anumite situații implantare care necesită mascarea diferitelor materiale, deoarece intervalul de rezistență la încovoiere cuprins între 350-400 MPa ar necesita conectori de punte cu o dimensiune ce ar împiedica un rezultat estetic și transluciditatea generală a materialului ar afișa culoarea metalului subiacent. Cu toate acestea, capacitatea adezivă a disilicatului de litiu îl face un material excelent pentru cazurile cu dimensiuni compromise în ceea ce privește suprafețele de retenție și pentru fațete.
Pe latura de produse polimerice și acrilice a culoarului de materiale indirecte, există o explozie în dezvoltare. Materialele pentru proteze digitale sunt extrem de versatile, deoarece permit frezarea sau imprimarea tridimensională (3D), sau o combinație a ambelor. Opțiunile disponibile sunt rășinile imprimabile 3D și discurile de polimetil metacrilat (PMMA) pentru frezare. Alte tipuri sunt așa-numiții polimeri de înaltă performanță reprezentați de polieteretercetonă (PEEK) și polietercetoncetonă (PEKK), fiind frezabili ca și zirconia. Cu toate acestea, estetic nu sunt relevanți, fiind folosiți exclusiv ca materiale pentru cadru pentru a susține ceramica și compozitele ca materiale de fațetare. Avantajele PEEK și PEKK sunt greutatea lor redusă, densitatea, distribuția mare a stresului, biocompatibilitatea și stabilitatea, care le permit utilizarea pentru reconstrucții de la dimensiuni mici la mari.2
METODE DE FABRICAȚIE
La recenzia materialelor indirecte pentru stomatologia digitală, trebuie luate în considerare metodele de fabricație. După cum s-a menționat anterior, multe dintre materiale sunt disponibile ca discuri frezabile. Frezarea este una dintre cele mai vechi metode de fabricație digitală cunoscute, iar cea cu control numeric computerizat (computer numerical control, CNC) a fost folosită în multe alte industrii; stomatologia a început cu mai multe decenii în urmă, prin frezarea restaurărilor în cabinet după o scanare intraorală.3 Deși CAD/CAM este încă folosit mai ales în laboratoarele dentare, în ultimii ani s-au produs multe schimbări, inclusiv frezarea care a devenit tot mai frecventă în cabinetele stomatologice.
După ce au debutat cu mașini de frezat cu trei axe, laboratoarele folosesc în prezent mașini cu cinci axe pentru a genera cele mai complexe geometrii posibile. Datorită disponibilității materialelor versatile, mașinile sunt acum capabile să frezeze în mod uscat sau umed, unele având ambele abilități. Acest lucru permite utilizarea unei amprente mai mici din cauza necesității unei singure mașini pentru frezarea unei game largi de materiale.
Pe lângă frezare, imprimarea 3D este una dintre cele mai prolifice metode de utilizare a materialelor indirecte. Imprimarea în stomatologie experimentează o creștere rapidă, deoarece este compatibilă cu toate materialele disponibile dar și cu cele mai nou dezvoltate.4 Laboratoarele imprimă deja pentru aproape toate aspectele stomatologiei. Fiind un proces pur aditiv, spre deosebire de un proces subtractiv precum frezarea, unul dintre principalele beneficii ale imprimării 3D este reducerea la minim a deșeurilor. Când a fost introdusă pentru prima dată în stomatologie, printarea 3D a început cu imprimarea modelelor; acum o gamă largă de produse sunt tipărite, inclusiv modele, șabloane chirurgicale, proteze dentare, provizoriile pentru coroane, punți și implanturi. Restaurările definitive reprezintă cea mai recentă dezvoltare în imprimarea 3D.
În prezent, nici frezarea, nici imprimarea 3D nu înlocuiesc fabricarea restaurărilor cu materiale progresive indirecte. Timpul va demonstra cum vor fi utilizate ambele metode în viitor. Materialele CAD/CAM reprezintă cu siguranță un pas înainte atunci când se ia în considerare spectrul larg de indicații, estetica îmbunătățită și eficiența procesului. Totuși, aceste materiale sunt și sensibile la tehnica de lucru, astfel încât verificările, evaluările și confirmările sunt cruciale pe tot parcursul procesului de restaurare. De exemplu, zirconia sau polimerii nu pot fi cimentați sau reparați ori corectați cu ușurință precum materialele tradiționale, așa cum este cazul aliajelor sau acrilicelor. Având în vedere acest lucru, atâta timp cât se lucrează în echipă, se pot obține rezultate deosebite.
Referințe bibliografice:
1. Burgess JO. Zirconia: the material, its evolution, and composition. Compend Contin Educ Dent. 2018;39(suppl 4):4-8.
2. Alqurashi H, Khurshid Z, Syed AUY, et al. Polyetherketoneketone (PEKK): an emerging biomaterial for oral implants and dental prostheses. J Adv Res. 2020;28:87-95.
3. Harsono M, Simon JF, Stein JM, Kugel G. Evolution of chairside CAD/CAM dentistry. Inside Dentistry. 2012;8(10). https://www.aegisdentalnetwork.com/id/2012/10/evolution-of-chairside-cad-cam-dentistry. Accessed October 19, 2022.
4. Schweiger J, Edelhoff D, Güth JF. 3D printing in digital prosthetic dentistry: an overview of recent developments in additive manufacturing. J Clin Med. 2021;10(9):2010.
