Prima pagină » Tendințele 2021 în stomatologia restauratoare

Tendințele 2021 în stomatologia restauratoare

by admin
A picture containing scissors, tool, spectacles Description automatically generated

Originally published in Compendium, an AEGIS Publications Property. All rights reserved.

2021 Trends in Restorative Dentistry: Composites, Curing Lights, and Matrix Bands by Nathaniel C. Lawson, DMD, PhD; Sridhar Janyavula, DMD, MS; and Richard B. Price, BDS, DDS, MS, PhD. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 42(2) February 2021. © 2021 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.

Despre autori:
Nathaniel C. Lawson, DMD, PhD
Associate Professor and Division Director of Biomaterials, Department of Clinical and Community Sciences, University of Alabama at Birmingham School of Dentistry, Birmingham, Alabama

Sridhar Janyavula, DMD, MS
Director of Clinical Affairs and Education, Geistlich Pharma North America; Private Practice, Philadelphia, Pennsylvania

Richard B. Price, BDS, DDS, MS, PhD
Professor, Department of Dental Clinical Sciences, School of Biomedical Engineering Medicine,
Dalhousie University, Halifax, Nova Scotia, Canada

Articol publicat în Actualități Stomatologice nr. 89 / martie 2021
Traducere și redactare: Lector. Univ. Blanka Petcu

Materialele compozite rămân un pilon ca opțiune restauratoare în stomatologie. Acest articol trece în revistă o parte dintre cele mai recente actualizări și tendințele viitoare anticipate în ceea ce privește compozitele dentare, alături de lămpile de fotopolimerizare și sistemele matriceale.

COMPOZITELE DENTARE

Compozitele cu nuanțe universale

Restaurările compozite anterioare cu potrivire de nuanță pot fi provocatoare din punct de vedere tehnic din mai multe motive. În primul rând, materialele compozite nu se potrivesc cu cheile de culori VITA standardizate.1 Apoi, compozitele suferă modificări perceptibile ale culorii după fotopolimerizare.2 Și, în al treilea rând, acestea variază cromatic în funcție de sursa de lumină a sălii de tratament. În plus, compozitele care se potrivesc ca nuanță necesită ca medicul să aibă la dispoziție un inventar al diferitelor nuanțe de material compozit, iar consultarea mai multor opinii poate fi deosebit de cronofagă (de exemplu, dentist, personal auxiliar, pacient etc.). Din acest motiv, actualmente mai mulți producători oferă compozite universale multi-nuanțe (o nuanță reprezentând mai multe nuanțe VITA) și compozite universale cu o singură nuanță (o nuanță reprezentând toate nuanțele VITA). Pe baza transparenței crescute, aceste compozite sunt capabile să se combine cu structura dintelui înconjurător.4

Unele compozite universale cu o singură nuanță profită de culoarea structurală, care constă în utilizarea particulelor de umplutură de o anumită dimensiune (260nm) pentru a conferi compozitului o nuanță gălbuie în loc să folosească pigmenți.5 Un studiu de laborator a raportat că un compozit universal cu o singură nuanță s-ar putea integra mai îndeaproape în preparațiile de clasa I ale dinților de proteză colorați diferit (nuanțele VITA A1 până la D4) decât nuanțele A2 ale compozitelor de referință.4

Un alt studiu a raportat că compozitele universale cu nuanțe multiple s-ar putea integra mai bine în preparațiile dinților de proteză anteriori decât un compozit universal cu o singură nuanță. În acest studiu, compozitele multi-nuanță au fost împerecheate cu dinți de proteză de aceeași nuanță (A1, A2 și A3), în timp ce exista o singură nuanță a compozitului cu o singură nuanță. Translucența crescută a compozitului universal cu o singură nuanță înseamnă, totuși, că poate fi afectată de o substructură întunecată (de exemplu, de dentină sclerotică, colorare, pătare).7 Prin urmare, în aceste situații clinice poate fi necesar un compozit opac blocant.

Compozite bioactive

Bioactivitatea referitoare la un compozit dentar implică de obicei faptul că va elibera ioni prezenți în structura dintelui. Un beneficiu al unui compozit bioactiv este că oferă ioni la interfața restauratoare pentru a preveni demineralizarea structurii dintelui înconjurător. Un studiu de laborator a demonstrat că un material ionomer de sticlă modificat cu rășină care eliberează fluoruri este mai eficient în prevenirea demineralizării la limitele sale de restaurare decât un compozit care eliberează calciu.8

O altă posibilă caracteristică a materialelor restauratoare bioactive care eliberează ioni este capacitatea de a nuclea creșterea hidroxiapatitei în dentina demineralizată (adică în dentina afectată) lăsată în urma preparării unei cavități.9 În acest caz, eliberarea de calciu și / sau fosfat este importantă, deoarece acestea sunt componentele majore ale hidroxiapatitei.

În viitor, știința materialelor restauratoare bioactive se poate concentra pe interacțiunea compozitelor cu bacteriile și biofilmul.10 Strategiile includ încorporarea pe suprafața acestor compozite a compușilor cuaternari de amoniu încărcați, rupând astfel peretele celular al bacteriilor sau eliberând o moleculă care ucide bacteriile sau care inhibă biofilmul.10

Compozite cu priză rapidă

Un nou concept în ceea ce privește eficiența compozitului este compozitul cu priză rapidă, care poate fi întărit în 3 secunde cu o lampă de fotopolimerizare de 3000 mW/cm2. În afară de creșterea eficienței, priza mai rapidă reduce, totodată, probabilitatea ca operatorul care deține lampa foto să devieze de la amplasarea corectă a vârfului luminii datorită scăderii atenției sau a oboselii mâinii / brațului.

Tehnologia care permite un timp de priză mai scurt presupune încorporarea fotoinițiatorului Lucirin-TPO. Spre deosebire de camforchinonă, Lucirin-TPO prezintă o generare optimă de radicali liberi și un grad optim de conversie după expunerea timp de 1 secundă la o lumină de polimerizare de 2000 mW/cm2.11,12 În pofida timpului scurt de priză, nu s-au observat microspații la interfața restauratoare folosind imagistica prin coerență optică în timp real.13

LĂMPILE de FOTOPOLIMERIZARE

O lampă de fotopolimerizare este un dispozitiv medical care trebuie testat și aprobat pentru utilizarea la pacienți. Atunci când achiziționează o nouă lampă de polimerizare, pe lângă problemele de siguranță, cum ar fi expunerea la lumina albastră și ergonomia, medicii ar trebui să ia în considerare mai mulți parametri cheie:

Iradierea (radianța)

O valoare ridicată a radianței nu înseamnă că lampa de fotopolimerizare este puternică. Majoritatea unităților de fotopolimerizare (light-curing units, LCU) cu cost de achiziție redus are doar un vârf de lumină „activ” mic, cu diametrul de 6-7 mm, de unde se emite lumina utilă. În schimb, majoritatea lămpilor de calitate superioară are în dotare un vârf activ cu diametrul de 9-11 mm. Întrucât aria activă este calculată din aria secțiunii transversale (πr2) a vârfului, orice reducere a diametrului vârfului activ va afecta în mod substanțial iradierea. De exemplu, dacă diametrul vârfului activ este redus de la 10 la 7 mm, aria de unde se emite lumina în esență se înjumătățește de la 78,5 mm2 la 38,5 mm2. Acest lucru va dubla radianța, dacă se furnizează aceeași putere.

Efectul distanței

Radianța livrată rășinii scade odată cu creșterea distanței față de vârful lămpii,15,16 dar efectul distanței nu este același pentru toate LCU. Deoarece fundul unei cavități se poate afla cu ușurință la o distanță de 6-8 mm față de vârful lămpii, atunci când selectează o LCU, medicii ar trebui să evalueze efectele distanțelor cu valori de până la 10 mm relevante din punct de vedere clinic asupra radianței livrate.

Spectrul de emisie

Deoarece LCU diferite pot emite lumini cu lungimi de undă foarte diferite,17-19 este important să se potrivească spectrele de emisie din LCU cu cerințele de absorbție ale rășinii. Din păcate, producătorii nu dezvăluie întotdeauna compoziția produselor lor rășinice. Pentru a depăși faptul că lămpile de polimerizare LED cu vârf unic furnizează foarte puțină lumină sub 420nm, unele lămpi includ acum emițătoare LED suplimentare care produc lumină adițională din gama de lungimi de undă violet.15,17 Cu excepția cazurilor în care LCU sunt proiectate cu atenție sporită, adăugarea în LCU a mai multor emițătoare LED cu lungime de undă diferite poate influența negativ uniformitatea fasciculului de lumină emis de LCU, rezultând polimerizarea neomogenă a rășinii.20,21

Uniformitatea fasciculului

Pentru a examina uniformitatea fasciculelor de lumină se folosește un dispozitiv numit profiler de fascicul.19 Software-ul comercial de profilare a fasciculului poate produce imagini bi- și tridimensionale ale radianței de-a lungul vârfului sursei de lumină și al fasciculului luminos.19,22 Este preferabil un design optic bun care poate omogeniza lumina din sursa de lumină,19 astfel încât toate regiunile să primească o iradiere și lungimile de undă ale luminii similare.

Controlul infecției

Un dispozitiv LCU poate fi o sursă de contaminare încrucișată între pacienți și personalul stomatologic și trebuie dezinfectat corespunzător.19,23 Zonele din jurul butoanelor de activare sau al îmbinărilor sunt dificil de igienizat, astfel, în mod ideal ar trebui să fie acoperite cu bariere de unică folosință. Cu toate acestea, utilizarea barierelor sau a manșoanelor din plastic poate reduce iradierea livrată de LCU cu până la 40%.19 Clinicianul ar trebui să măsoare puterea luminii cu bariera aplicată peste vârful lămpii și, dacă este necesar, să crească timpul de expunere.

SISTEMELE MATRICEALE

Matricele circumferențiale

Sistemele de matrice circumferențiale pot fi indicate atunci când preparația unei cavități de clasa a II-a se extinde dincolo de unghiul interproximal-oral sau interproximal-vestibular. O matrice circumferențială tradițională este o bandă ținută într-un retainer de tip Tofflemire. Avantajele unui astfel de dispozitiv de fixare constau în faptul că este reutilizabil și că poziția benzii poate fi individualizată cu ușurință în interiorul retainerului. O altă opțiune ar fi un sistem cu matrice circumferențială cu banda preîncărcată în dispozitivul de fixare pentru o eficiență și mai mare.

Uneori, locația sau greutatea dispozitivului de fixare poate împiedica poziționarea benzii matriceale. În acest caz, poate fi utilizată o bandă matriceală fără retainer. Aceste sisteme matriceale sunt fixate cu dispozitive de tensionare a matricei.

Un nou concept este reprezentat de un sistem de matrice fără retainer ce poate fi strâns manual. Deși se elimină necesitatea unui dispozitiv de tensionare, în unele zone greu accesibile, ar putea fi nevoie de instrumentare suplimentară pentru a finaliza strângerea. Indiferent de tipul de matrice circumferențială selectată, utilizarea unei benzi pre-conturate va ajuta la realizarea unei înălțimi de contact optime și a unei poziții de contact ocluzo-gingivale adecvate.

Matricele secționale

În cazul matricelor secționale sunt disponibile diverse opțiuni pe baza conturului, durității, rigidității și transparenței. Cele originale prezentau contururi incizalo-gingivale și vestibulo-orale simple. Matricele mai noi au forme mai complexe cu o curbă pronunțată în zona crestei marginale și bine definită la nivelul unghiurilor interproximal-orale și interproximal-vestibulare, cu șorțuri subgingivale opționale.

Materialul și grosimea benzii matricei pot afecta rigiditatea și duritatea acesteia. Îndoirea muchiei gingivale a matricei în timpul inserției este o problemă clinică obișnuită. Utilizarea unei matrice mai rigide poate ajuta la depășirea acestei probleme, însă, matricea trebuie să rămână suficient de flexibilă pentru a se adapta la dinte fără a se îndoi excesiv și fără a forma goluri.

Spre deosebire de matricele pentru amalgam, cele utilizate pentru compozite nu ar trebui să fie lustruite pentru a preveni contururile interproximale denivelate ale restaurării. Prin urmare, este dezavantajos ca matricea să fie prea moale. În cele din urmă, matricele din folie transparentă sau cele metalice perforate permit, în timpul procesului de priză, pătrunderea luminii prin matrice indusă din direcție vestibulară sau orală.

Referințe bibliografice:
1. Browning WD, Contreras-Bulnes R, Brackett MG, Brackett WW. Color differences: polymerized composite and corresponding Vitapan Classical shade tab. J Dent. 2009;37(suppl 1):e34-e39.
2. Çelık EU, Aladağ A, Türkün LŞ, Yilmaz G. Color changes of dental resin composites before and after polymerization and storage in water. J Esthet Restor Dent. 2011;23(3):179-188.
3. Lee YK, Kim JH, Ahn JS. Influence of the changes in the UV component of illumination on the color of composite resins. J Prosthet Dent. 2007;97(6):375-380.
4. Paravina RD, Westland S, Kimura M, et al. Color interaction of dental materials: blending effect of layered composites. Dent Mater. 2006;22(10):903-908.
5. Arai Y, Kurokawa H, Takamizawa T, et al. Evaluation of structural coloration of experimental flowable resin composites. J Esthet Restor Dent. 2020;e12674. doi: 10.1111/jerd.12674.
6. Bittencourt de Abreu JL, Sampaio CS, Benalcázar Jalkh EB, Hirata R. Analysis of the color matching of universal resin composites in anterior restorations. J Esthet Restor Dent. 2020; doi. 10.1111/jerd.12659.
7. Dunbar T, Agre M, Bradley C, et al. Relationship between color blending, translucency and hiding-power in resin-based composites. J Dent Res. 2020;99(spec iss A):1689.
8. Donly KJ, Liu JA. Dentin and enamel demineralization inhibition at restoration margins of Vitremer, Z 100 and Cention N. Am J Dent. 2018;31(3):166-168.
9. Pires PM, de Almeida Neves A, Makeeva IM, et al. Contemporary restorative ion-releasing materials: current status, interfacial properties and operative approaches. Br Dent J. 2020;229(7):450-458.
10. Kreth J, Merritt J, Pfeifer CS, et al. Interaction between the oral microbiome and dental composite biomaterials: where we are and where we should go. J Dent Res. 2020;99(10):1140-1149.
11. Leprince JG, Lamblin G, Devaux J, et al. Irradiation modes’ impact on radical entrapment in photoactive resins. J Dent Res. 2010;89(12):1494-1498.
12. Randolph LD, Palin WM, Bebelman S, et al. Ultra-fast light-curing resin composite with increased conversion and reduced monomer elution. Dent Mater. 2014;30(5):594-604.
13. Hayashi J, Tagami J, Chan D, Sadr A. New bulk-fill composite system with high irradiance light polymerization: integrity and degree of conversion. Dent Mater. 2020;36(12):1615-1623.
14. Soares CJ, Rodrigues MP, Sales Oliveira LR, et al. An evaluation of the light output from 22 contemporary light curing units. Braz Dent J. 2017;28(3):362-371.
15. Rueggeberg FA, Giannini M, Galvão Arrais CA, Price RBT. Light curing in dentistry and clinical implications: a literature review. Braz Oral Res. 2017;31(suppl 1):e61.
16. Shortall AC, Price RB, MacKenzie L, Burke FJ. Guidelines for the selection, use, and maintenance of LED light-curing units – Part 1. Br Dent J. 2016;221(8):453-460.
17. Price RB, Ferracane JL, Shortall AC. Light-curing units: a review of what we need to know. J Dent Res. 2015;94(9):1179-1186.
18. Cadenaro M, Maravic T, Comba A, et al. The role of polymerization in adhesive dentistry. Dent Mater. 2019;35(1):e1-e22.
19. Price RB, Ferracane JL, Hickel R, Sullivan B. The light-curing unit: an essential piece of dental equipment. Int Dent J. 2020;70(6):407-417.
20. Price RB, Labrie D, Rueggeberg FA, et al. Correlation between the beam profile from a curing light and the microhardness of four resins. Dent Mater. 2014;30(12):1345-1357.
21. Issa Y, Watts DC, Boyd D, Price RB. Effect of curing light emission spectrum on the nanohardness and elastic modulus of two bulk-fill resin composites. Dent Mater. 2016;32(4):535-550.
22. Juckes SM, Sullivan B, Kostylev I, et al. Three-dimensional beam profiling used to characterize dental light-curing units. Appl Opt. 2019;58(35):9540-9547.
23. Soares CJ, Rodrigues MP, Vilela AB, et al. Evaluation of eye protection filters used with broad-spectrum and conventional LED curing lights. Braz Dent J. 2017;28(1):9-15.

Articole Similare