Prof. Adi A. Garfunkel, Fondator & Editor Șef 1999-2018
Editorial publicat în martie 2013, Actualități Stomatologice nr. 57
Tratamentul pacienților geriatrici.
Obligații morale și etice.
Există o soluție?
“Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ.”
Porunca a cincea
Da, avem obligaţii morale, perso- nale de a participa la cinstirea generaţiei părinţilor noştri şi
a părinţilor părinţilor noştri. Nu sunt necesare sfaturi aici.
Avem însă şi obligaţii sociale, etice. Vă recomand articolul „Pregătirea pacienţilor pentru compromiterea sănătăţii orale în timp: ce pot face azi medicii dentişti” pentru că reprezintă un punct de plecare în modul complex de abordare a planificării şi practicării tratamentelor dentare pentru asigurarea longevităţii acestora. Pseudo-principiile referitoare la dinţii vârstnicilor, perpetuate în cultura po- pulară şi întâlnite curent, sunt neadevăruri evidente.
Mijloacele de combatere sunt însă la îndemâna fiecăruia dintre noi; trebuie doar să acordăm mai multă atenţie şi timp pentru educarea pacienţilor în sfera orală, încă de la vârste „mijlocii”. Noi, echipa noastră, colegii specialiști și generaliştii, împreună le putem facilita accesul la tratamente moderne.
Privit din alt unghi, mulţi dintre paci- enţii „vârstei de aur” suportă durerile de dinţi crezând sau fiind obligaţi să trăiască cu ele aşa cum trăiesc cu du- rerile articulare. Predispoziţia la carii şi complicaţiile netratate, igiena orală detrimentară rezultată din „neglijenţa” firească vârstei completează lanţul problemelor. Edentaţia e considerată un proces natural, chiar fiziologic al vârstei înaintate.
Problemele se agravează când pacien- ţii geriatrici sunt „legaţi” de casă sau centre de îngrijire, sau mai grav, imobilizaţi la pat. Îi abandonăm pentru că se colaborează greu cu ei? Pentru că timpul necesar tratării acestora este mai lung? Pentru că efortul este suplimentar? Pentru că nu pot veni la cabinet? Pentru că nu au nici posibilităţi financiare, şi nici asigurări? Poverile zilnice şi ale sănătăţii generale devin prioritare pentru „ei”. Izolarea socială, răcirea relaţiilor cu familiile sau prietenii de odinioară conduc la ruşine, distanţare şi depresii.
Problemele acestea trebuie să ajungă la sufletele stomatologilor iar nevoia de asistenţă este enormă; ştim fără să examinăm date statistice. Este necesară o iniţiativă în acord cu a cincea poruncă prin crearea sau îmbunătăţirea unui sistem de tratament ambulatoriu. Exemple există şi vă stau la dispoziţie cu experienţa organizatorică şi profesională. Împreună cu Dr. Doron Haim (absolvent al facultăţii din Bucureşti), şi cu ajutor de la asociaţii private şi de stat, am iniţiat şi dezvoltat în Israel o asemenea organizaţie în cadrul căreia, pacienţii nedeplasabili sau imobilizaţi (tineri sau bătrâni) beneficiază de asistenţa noastră completă.
1 maşină, 1 „valiză” de 17 kg complet utilată stomatologic (inclusiv unit), un scaun dentar pliabil şi mai ales, multă, enorm de multă dăruire din partea tuturor celor implicaţi (doctori, asistente, secretare) fac minuni în toate cazurile, tragice de cele mai multe ori. Am început cu cifra 1 şi doar într-o regiune limitată. Astăzi, după 12 ani, avem totul înmulţit cu 4 şi colindăm toată ţara. Bucuria şi recunoştinţa din ochii celor care ne deschid uşa, fără excepţie, nu se poate compara cu nimic. Aprecierile din partea oficialilor, chiar a celor mai înalţi, completează poate doar mândria profesională şi personală.
Avem obligaţii morale şi etice de a trata pacienţii geriatrici. Există soluţii. Vreţi să le auziţi?
Cu consideraţie, Adi A. Garfunkel
