COVID-19 și medicina dentară: considerente biologice, strategii și modalități de testare

Originally published in Compendium, an AEGIS Publications Property. All rights reserved.

COVID-19 and Dentistry: Biological Considerations, Testing Strategies, Issues, and Regulations by Bruce Lieberthal, DMD; Laurie K. McCauley, DDS, MS, PhD; Cecile A. Feldman, DMD, MBA; and Daniel H. Fine, DMD. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 42(6) June 2021. © 2021 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.

Articol publicat în Actualități Stomatologice nr. 92/nov. 2021

Acest articol se va concentra asupra problemelor biologice legate de infecție și boală, tipurile de testare COVID-19 dezvoltate pe baza acestor principii biologice, modalitățile prin care testele sunt evaluate și cum pot fi utilizate pentru a proteja atât pacienții, profesioniștii din domeniul stomatologiei, cât și afiliații cabinetului.

Pandemia COVID-19 a creat un nou mod de vizualizare a sănătății publice din perspectiva sănătății orale. În timp ce în ultimii 50 ani au apărut mai multe focare de boli infecțioase, niciuna nu a afectat mai mulți oameni la nivel mondial decât aceasta.¹ Pandemia actuală a forțat comunitatea globală să ia în considerare modul în care acțiunile de zi cu zi pot afecta familia, prietenii, colegii și pacienții. Termenii precum testarea, urmărirea contactelor, transmiterea infecției și vaccinarea au devenit obișnuiți. De asemenea, pandemia a avut un impact major asupra înțelegerii oamenilor cu privire la expunerea profesională, a modelării afacerilor, dar mai ales a importanței științei pentru societate.

Acest articol se va concentra asupra modului în care profesioniștii din domeniul stomatologiei pot fi deserviți cel mai bine prin înțelegerea modului de a se proteja pe ei înșiși, asociații și pacienții lor, abordând: (1) biologia virusului; (2) de ce este importantă testarea; (3) ce tipuri de teste sunt disponibile, principalele rațiuni pentru fiecare test și când pot fi efectuate testele cel mai eficient; (4) evaluarea testării; (5) testarea în cabinetul stomatologic și reducerea anxietății prin testare. Scopul este de a actualiza practicile sigure și modul în care acestea pot fi mai bine puse în aplicare într-un cadru de cabinet stomatologic.

(1) BIOLOGIA VIRUSULUI SARS-COV-2 

COVID este o boală infecțioasă inițiată de un coronavirus. Spre deosebire de infecțiile generate de bacterii, care pot coloniza suprafețele, dobândesc nutriție și se pot diviza, virusurile nu se pot înmulți fără o gazdă viabilă. Pentru ca un virus să se dezvolte, este necesar să se atașeze și să invadeze celulele vii / care se divid și apoi să utilizeze echipamentul celular pentru a se reproduce.² Un virus nu se va reproduce în celule care nu sunt vii. Particulele virale ale sindromului respirator acut sever (SARS) sunt infinit de mici, și într-o picătură de ploaie ar încăpea aproximativ 1 trilion de astfel de particule minuscule.

Pentru a înțelege SARS-CoV-2, este foarte importantă aprofundarea pașilor necesari pentru inițierea bolii. Infecția virală SARS-CoV-2 începe cu interacțiunea proteinei spike extinse spre exterior (coroana) cu celula gazdă prin interacțiunea dintre spin și receptorii de pe suprafața membranei celulare a mamiferelor (mammalian cell membrane, MCM). Proteina spike apare ca și cum ar fi o „acadea” care proemină la suprafața virusului (fig. 1). De obicei, receptorii de pe suprafața MCM, numiți receptori ai enzimei de conversie a angiotensinei 2 (angiotensin-converting enzyme 2, ACE2), interacționează cu proteina spike a SARS-CoV-2 într-o manieră de tip „cheie și zăvor”.

Proteina spike este apoi atacată de o protează, îndepărtând porțiunea S1 a spinului și eliberând porțiunea S2 și tulpina „acadelei” active pentru fuziunea cu MCM (fig. 2). Această fuziune deschide un canal în celulă, permițând ARN-ului viral asociat cu proteinele N stabilizatoare să pătrundă în citoplasma celulei printr-un proces numit endocitoză. Această veziculă endocitotică/ invaginată (endolizozom) permite ARN-ului viral să se deplaseze prin citoplasma celulară și să intre în reticulul endoplasmatic ribozomal dur. Aici ARN-ul viral cooptează ribozomii, comandându-le producerea și asamblarea proteinelor virale prin intermediul ARN polimerazelor dependente de ARN.

Proteinele N se leagă de ARN-ul viral pentru stabilizare și permit ARN-ului rezistent să pătrundă în complexul Golgi pentru a asambla în continuare proteinele spike, M și E formate în veziculele Golgi (fig. 1). Aceste vezicule se deplasează spre porțiunea internă a membranei celulare exterioare, fuzionează cu membrana celulară și secretă noi virioni SARS-CoV-2 integrali (particule virale complete) cu coroană spike (fig. 3). Se estimează că întregul proces de la început până la sfârșit durează 10 ore.^3,4

SARS afectează foarte probabil epiteliul lingual și nazal, deoarece gustul și mirosul sunt simptome distinctive ale bolii. Astfel, probabil că saliva și nazofaringele sunt surse bune pentru detectarea virală în stadiile incipiente ale bolii. Pe măsură ce boala continuă, virusul migrează probabil către țesutul pulmonar pentru a provoca leziuni progresive, morbiditate și, eventual, mortalitate⁵.

(2) TESTAREA 

SARS-CoV-2 este un coronavirus care pare să fi fost transmis de la lilieci la pangolini și la oameni, deși sunt încă necesare multe cercetări pentru a stabili această teorie.⁶ Secvența SARS care a fost lansată inițial în China a permis ca testarea și dezvoltarea vaccinului să progreseze într-un ritm fără precedent. Secvențierea a oferit laboratoarelor de cercetare oportunitatea de a dezvolta teste antigenice, moleculare și de anticorpi care să permită lucrătorilor din sănătatea publică identificarea potențialilor purtători ai virusului.

Prelevarea unei probe din nazofaringe, nas, orofaringe sau cavitatea orală (salivă) este cea mai convenabilă metodă de testare pentru identificarea purtătorilor de virus.⁹ Deoarece se crede că boala este transmisă prin aerosoli și picături, purtarea măștii s-a dovedit a fi o modalitate de reducere a transmiterii de la o persoană la alta a virusului.¹⁰ Întrucât aerosolii derivă din nas (strănut) și gură (respirație și tuse), testarea s-a concentrat pe probele prelevate din nas sau cavitatea orală. Un test pozitiv ar trebui să aibă ca rezultat izolarea sau carantina purtătorului și a contactelor acestuia pentru a limita răspândirea transmiterii virale.

(3) MODALITĂȚI DE TESTARE

Testele COVID-19 pot fi împărțite în două categorii principale: teste pentru infecția curentă și teste pentru infecția și boala din trecut. Testarea infecției actuale poate fi împărțită în teste moleculare și teste antigenice.

Testele moleculare

Sunt teste de diagnostic care detectează semnătura genetică a virusului. Când se colectează o probă, virusul ARN este transformat experimental în ADN, care este amplificat, de obicei folosind reacția în lanț a polimerazei în timp real, RT-PCR (real-time polymerase chain reaction, RT-PCR) pentru a genera milioane de copii ale ADN-ului. ADN-ul se leagă de o sondă complementară care conține un marker fluorescent legat (far), a cărui intensitate este măsurată prin emisia de lumină fluorescentă detectată prin spectrofotometrie, care indică nivelul de SARS-CoV-2 colectat. Acest lucru necesită de obicei un laborator cu un echipament PCR care amplifică ADN-ul și un cititor care citește intensitatea și cuantifică ADN-ul amplificat.

Printre aceste teste moleculare se numără PCR – reacția în lanț a polimerazei (polymerase chain reaction, PCR), LAMP – amplificare izotermă mediată în buclă (loop-mediated isothermal amplification, LAMP) și NAAT – test de amplificare a acidului nucleic (nucleic acid amplification test, NAAT).

Utilizarea balizelor moleculare este un mod extrem de sensibil de detectare a unui semnal, iar balizele pot fi multiplexe și proiectate pentru a indica atât prezența SARS, cât și a mutanților în cadrul regiunilor spike, nucleocapsidă și de înveliș. Testele moleculare durează de obicei de la o oră la mai multe ore, sau până la câteva zile, pentru a fi finalizate și necesită adesea echipamente de laborator costisitoare și tehnicieni cu înaltă pregătire.

În general, aceste teste sunt cele mai exacte (adică oferă cea mai bună sensibilitate și specificitate, caracteristici care vor fi detaliate ulterior) și detectează virusul atât în momentul cel mai timpuriu, cât și la cele mai reduse concentrații.^7,8 Testele moleculare sunt de obicei și cele mai costisitoare, dar cele mai sigure. Totuși, la fel ca în cazul oricărui test, colectarea slabă a probelor poate submina fiabilitatea.⁹

Testele antigenice

Sunt teste diagnostice concepute pentru a detecta unul sau mai mulți antigeni virali (proteine). Proba este colectată din nazofaringe sau regiunea nazală anterioară. Proba este apoi plasată într-o soluție tamponată și poziționată pe un lăcaș mic de pe un cartuș dreptunghiular din plastic cu susținere manuală. Materialul curge în aval pe o serie de tampoane stivuite: un tampon de probă, un tampon de conjugare, un tampon de detectare și un tampon de absorbție. Fiecare platformă are o funcție unică.

Tamponul de eșantionare este pentru un debit controlat. Platforma de conjugare permite antigenului să se asocieze cu un anticorp marcat la anolitul desemnat (de exemplu proteina spike), pregătit pentru a migra la platforma de detectare. Aici, anticorpul imobilizat conjugat cu proteina spike este vizualizat ca o linie colorată care reflectă prezența și nivelul anolitului în cauză.

Testul este relativ rapid (de la 10 la 30 minute) și nu necesită echipament suplimentar sau instruire, deși testarea poate fi îmbunătățită prin intermediul camerelor, telefoanelor sau dispozitivelor externe simple.⁷ Precizia și cheltuielile sunt mai mici decât la testarea moleculară, deși sensibilitatea și specificitatea sunt considerabil mai reduse decât în cazul testelor moleculare. Testele antigenice sunt, de asemenea, dependente de eșantionare, deși prelevarea probei este relativ simplă și rezultatele sunt cele mai bune în intervalul cuprins între 5 până la 10 zile de la infecție.

Testele cu anticorpi

Reprezintă un al treilea tip de teste, dar fără caracter diagnostic. Acestea detectează anticorpii împotriva unuia sau mai multor antigeni virali și măsoară răspunsul organismului la virus. Când este provocat de virus, sistemul imunitar al corpului uman reacționează prin crearea de anticorpi, molecule care sunt specifice antigenelor unui organism. Acești anticorpi protejează persoana de reinfecția cu virusul și, prin urmare, conferă imunitate. Vaccinurile simulează infecția, induc reacția anticorpilor și conferă protecție.

Anticorpii pot fi măsurați prin prelevarea de probe de sânge periferic sau cu ajutorul unei baghete care absoarbe serul și poate fi apoi eluat pentru a fi testat în privința răspunsului cu anticorpi.¹¹ Deși anticorpul presupune infecția trecută, nu înseamnă automat că individul este sau nu infectat în prezent. O persoană infectată poate forma anticorpi în timp ce formează în continuare particule virale pentru transmitere. Astfel, pentru a reitera, testele de anticorpi nu sunt diagnostice, deoarece din rezultate nu este posibilă deducerea dacă infecția este actuală sau trecută.¹¹

Cunoașterea prezenței bolii sau a lipsei acesteia se determină cel mai bine dacă testele de anticorpi sunt completate cu teste moleculare. Testarea anticorpilor poate utiliza dispozitive portabile (la locul acordării asistenței medicale [point-of-care, POC]) cu flux lateral în care antigenul (proteina virală) este utilizat pentru a captura anticorpul derivat din ser (IgG, IgM sau IgA); sau testarea se poate face folosind un test imunoenzimatic legat de enzime (enzyme-linked immunoassay, ELISA), care este mai complicat, dar cu caracter mai cantitativ. IgM este de obicei cel mai vechi anticorp detectat și în general dispare la câteva zile după infecție. IgG se manifestă de obicei după IgM, dar este foarte specific pentru proteinele virale și rămâne prezent după boală și conferă o mare parte din imunitate.^11,12 Dispozitivele POC sunt mai simplu de utilizat decât ELISA, necesită mai puține echipamente și sunt mai puțin costisitoare. Ele oferă cele mai bune rezultate la 15 zile sau mai mult după infecție sau la aproximativ 10 zile după simptome.

Graficul prezentat în fig. 4 oferă contextul pentru evoluția infecției și când anumite teste sunt cele mai eficiente. Rețineți diferențele semnificative de timp dintre infecție și boală.^13,14 După cum este descris, deși ARN-ul viral și antigenul apar în același timp, testele moleculare sunt mai sigure deoarece amplifică semnalul viral la un moment mai timpuriu. Testele antigenice necesită o încărcare virală destul de mare pentru a fi exacte și, de obicei, sunt corecte concomitent cu apariția simptomelor, la aproximativ 5 zile după infecție. Testele bazate pe anticorpi nu sunt de încredere până în ziua 15+, deoarece durează atât de mult până când răspunsul imun al organismului are un nivel sau titru de anticorpi suficient de ridicat. De reținut, de asemenea, că fig. 4 reprezintă situații medii; boala COVID-19 a oricărui individ poate varia de la medie.

(4) EVALUAREA EXACTITĂȚII TESTĂRII / TESTULUI

Un număr de parametri cheie pot fi utilizați pentru a evalua testarea:

a) Sensibilitate

Aceasta este o măsurare a gradului de precizie a unui test diagnostic pentru o persoană care este pozitivă la virus. După cum s-a menționat anterior, testele moleculare, deși durează adesea cel mai mult și sunt cele mai costisitoare, sunt cele mai sensibile. Sensibilitatea este capacitatea unui sistem de testare de a identifica corect acele cazuri care au boala (rata pozitivă adevărată). Astfel, dacă există 100 cazuri care au pneumonie și testul identifică 80, rata de sensibilitate este de 80%; acest lucru înseamnă că 20 cazuri din 100 au fost ratate (rata falsului negativ = 20%). Când testul nu reușește să confirme un rezultat pozitiv cunoscut, acesta se numește fals negativ.^15,16

b) Specificitate

Inversul sensibilității, specificitatea este o măsură a modului exact în care un test diagnostic sau un test de anticorpi indică în mod corect un negativ cunoscut. Când un test arată un rezultat pozitiv pentru o persoană care nu este de fapt pozitivă, acest lucru se numește fals pozitiv. Specificitatea este capacitatea unui sistem de testare de a identifica acele cazuri care nu au boala (rata negativă adevărată sau rata fals pozitivă). Deci, dacă există 50 cazuri testate care sunt negative pentru boală și 40 sunt identificate ca fiind negative și 10 pozitive, rata specificității este de 80%, iar rata fals pozitivă este de 20%.

Un exemplu similar, dar în alt domeniu, poate fi reprezentat de modul de acțiune al scanerelor de securitate ale unui aeroport. Acestea identifică toate obiectele care prezintă chiar și cea mai mică suspiciune de a fi o cauză de pericol pentru clienții sau personalul aeroportului. Aceasta înseamnă că, deși aceste dispozitive prezintă un nivel ridicat de sensibilitate, cel mai adesea identifică obiecte care nu prezintă niciun pericol pentru nimeni. Dacă doar 10 din 100 articole suspecte detectate de scaner sunt considerate de fapt periculoase, scanerul prezintă multe falsuri pozitive (90%) și, prin urmare, are un nivel scăzut de specificitate.^15,16

c) Valoare predictivă pozitivă

Această valoare se calculează prin determinarea numărului de pozitivi adevărați peste numărul de pozitivi adevărați plus falși pozitivi (adică, adevărații pozitivi deasupra totalului de pozitivi).^15,16

d) Precizia

Fiind o formulă care utilizează atât sensibilitatea, cât și specificitatea, acuratețea este un număr unic care indică eficacitatea generală a unui test.

e) Limita de detectare

Aceasta este cea mai mică concentrație a unui analit care poate fi detectată în mod sigur (de obicei cu încredere de 95%).

(5) TESTAREA ÎN CABINET ȘI EFECTUL ASUPRA ANXIETĂȚII 

Siguranța pacientului și a angajaților dintr-un cabinet stomatologic poate fi sporită prin testarea pacientului înainte de o vizită dentară și prin testarea constantă a personalului. Testele pot fi efectuate prin colectarea de salivă, sau probe nazale ori nazo-faringiene și trimiterea probelor la un laborator comercial; alternativ, în cabinetul dentar se poate realiza testarea POC (point-of-care, POC). Fiecare modalitate de testare are argumente pro- și contra, și atât profesioniștii din domeniul stomatologiei, cât și pacienții pot avea temeri și anxietăți legate de testarea COVID.

Anxietatea COVID și rolul testării

Pandemia COVID-19 a creat ravagii asupra sănătății fizice a celor afectați și a sănătății mintale a populației generale. La nivel global au apărut, sau s-au accentuat major, probleme precum stresul, anxietatea, depresia, insomnia, negarea, furia și frica.¹⁷ La începutul pandemiei (martie 2020) impactul COVID-19 a fost remarcabil. Percepțiile cu privire la probabilitatea de a se infecta, moartea și măsurile de prevenire a infecției au fost asociate cu o suferință mentală crescută.¹⁸ Un studiu realizat în perioada aprilie-septembrie 2020 a constatat rate ridicate de depresie (55%), de anxietate (65%) și creșterea consumului de alcool.¹⁹

Deși traiul și funcționarea în timpul unei pandemii sunt stresante pentru toată lumea, studiile timpurii au demonstrat impactul profund în special asupra furnizorilor de asistență medicală^20,21. Sesiunile de consultare cu profesioniștii din domeniul sănătății au relevat multiple surse de anxietate, inclusiv accesul la PPE (personal protective equipment, PPE), expunerea potențială la COVID-19, lipsa de acces la testare, incertitudinea sprijinului instituțional, accesibilitatea pentru îngrijirea copiilor, sprijinul pentru nevoile familiei, capacitatea de a oferi îngrijire competentă și lipsa accesului la informații sau la comunicări actualizate.²²

Răspunsurile psihologice și de adaptare au fost studiate în asociere cu epidemiile din trecut, cum ar fi H1N1, Ebola, SARS și MERS – sindromul respirator din Orientul Mijlociu (Middle East respiratory syndrome)²³ și au inclus anxietatea / frica, depresia, furia, vinovăția, durerea, pierderea și stigmatizarea, dar și un sentiment mai mare de abilitare, compasiune față de semeni și educarea celorlalți despre epidemie. Strategiile de adaptare au inclus adecvarea axată pe probleme, căutarea sprijinului social, evitarea și evaluarea pozitivă a situației.

În cadrul unui studiu efectuat în perioada de vârf timpurie a pandemiei pe studenții la medicină din SUA 30,6% au confirmat prezența anxietății și 24,3% au răspuns afirmativ pentru depresie, cu scoruri semnificativ mai mari la respondenții de sex feminin.²⁴ Aceste cifre au fost mai mari în comparație cu studiile pre-pandemice la studenții din domeniul medical. Într-un alt studiu, s-a constatat că educația medicală protejează studenții la medicină împotriva fricii, sugerând că informațiile și cunoștințele pot fi o intervenție valoroasă pentru a reduce anxietatea.²⁵ Nivelurile de anxietate prin auto-raportare au fost mai mari la igieniștii dentari (25,7%)²⁶ decât la stomatologi (14,8%),²⁰ sugerând că deținerea controlului ar fi echivalat cu un nivel mai redus de anxietate; totuși, aceste date au fost colectate în două studii diferite și este posibil să nu fie comparabile.

Într-un studiu care s-a concentrat pe experiențele de viață ale lucrătorilor din domeniile esențiale în primele etape ale pandemiei COVID-19, s-a observat un impact negativ asupra vieții de zi cu zi, a interacțiunilor cu ceilalți, a nivelurilor de stres și a plăcerii vieții, dar și un impact pozitiv asupra îngrijirii față de alții și a celei personale, și a exercițiilor fizice.²⁷ În rândul lucrătorilor din domeniile esențiale, practicienii din sectorul dentar s-au temut semnificativ mai puțin decât furnizorii de îngrijire medicală non-dentară și cei de servicii non-medicale. În special, cunoașterea rezultatelor unui test de anticorpi s-a raportat că ar scădea nivelul de stres și anxietate. De asemenea, testarea anticorpilor în condițiile unui cabinet dentar s-a efectuat cu mare acceptabilitate. Acest lucru sugerează că testarea pe scară largă și testarea în mod specific în contextul îngrijirii dentare poate ajuta la atenuarea stresului și anxietății asociate cu o pandemie.

Există o lipsă de dovezi atât cantitative, cât și calitative din studiile efectuate în timpul sau după epidemii și pandemii de boală care să poată selecta acele intervenții benefice pentru rezistența și sănătatea mintală a lucrătorilor din prima linie.²⁸ Într-o recenzie sistematică a intervențiilor utilizate în timpul unei epidemii/pandemii nu a existat o includere specifică a utilizării testelor pentru a aborda anxietatea. Intervențiile studiate au inclus instruirea, comunicarea, consilierea și serviciile psihologice. Este posibil ca testarea să se încadreze într-un domeniu de instruire și/sau de comunicare, dar în mod clar sunt necesare studii mai definitive pentru a delimita rolul specific pe care îl poate juca testarea.

Într-un studiu al pacientelor și al personalului din domeniul obstetricii efectuat în timpul pandemiei COVID-19, au fost stabilite percepțiile unui program de testare universitară.²⁹ În rândul pacientelor de obstetrică spitalizate 72,4% au afirmat că testarea nu le-a influențat anxietatea. Acestea au recunoscut că situația se datora probabil faptului că au fost spitalizate și au rămas în pericol de infectare. În schimb, personalul din sălile de travaliu și de naștere a reflectat asupra impactului programului de testare universală și 54,5% și-au exprimat aprecierea pentru testarea universală. Acești autori au concluzionat că un program de testare a îmbunătățit satisfacția angajaților și a redus anxietatea.

Următoarele secțiuni descriu testarea în laborator și testarea POC (point-of-care, POC) în cabinet, inclusiv modul în care poate fi efectuată în cabinetul stomatologic.

Testarea în laborator

Testarea în laborator necesită ca un pacient sau un angajat din domeniul sănătății dentare să se deplaseze la o locație de testare pentru colectarea salivei și/sau a specimenului nazal sau nazo-faringian. Alternativ, pacientul poate veni la cabinetul stomatologic pentru prelevarea specimenului sau specimenul poate fi colectat acasă și apoi trimis peste noapte la laborator.

Testarea PCR (polymerase chain reaction, PCR) în laborator este, în general, mai precisă decât testele POC antigenice, dar rezultatele sunt întârziate, deoarece este nevoie de timp pentru ca eșantionul să ajungă la laborator și să fie procesat. Astfel, rezultatele probelor PCR primite în cabinetul stomatologic pot fi vechi de câteva zile.

Testarea la punctul de acordare a îngrijirii medicale

Testarea POC (point-of-care, POC) se poate face când un pacient intră în cabinetul stomatologic sau când este așezat în sala de tratament. Când se efectuează un test antigenic cu POC, este necesar spațiu adecvat pentru a obține specimenul nazal de la pacient. Pacienții care ajung la cabinetul stomatologic cu mașina ar putea fi rugați să aștepte în mașinile lor până la finalizarea testului. În caz contrar, este necesar un spațiu suficient pentru a permite pacientului să aștepte în siguranță. Testele POC efectuate într-un cabinet stomatologic durează în general 15 minute pentru a fi finalizate și sunt antigenice; unele necesită utilizarea unui instrument pentru a citi rezultatele testelor de pe banda de testare sau din cartușul de testare, în timp ce altele sunt sisteme autonome care nu necesită un cititor.¹⁷

Pentru a rezuma această secțiune privind anxietatea COVID-19 și rolul testării în cabinetul stomatologic, există o parte de literatură referitoare la rolul testelor ca fiind mai mult decât instrumente de diagnostic. ^30-32 Testele oferă reasigurare furnizorilor de servicii medicale în fața incertitudinii și pot fi un beneficiu pentru pacienți. Pacienții ale căror cereri de testare sunt îndeplinite au o satisfacție mai mare față de furnizorii lor de asistență medicală, în timp ce refuzul testelor duce la o satisfacție mai mică a pacientului.³³ Screeningul medical de către dentiști este apreciat în mod favorabil de către pacienți și furnizori și poate fi utilizat pentru a identifica în mod eficient pacienții care ar beneficia de monitorizarea medicală^34,35.

DINCOLO DE COVID-19

Stomatologia este unică prin capacitatea sa de a oferi o funcție valoroasă, uneori salvatoare de vieți. Mulți oameni nu își vizitează medicii până nu se simt rău, sau după ce au așteptat într-atât de mult încât pot ajunge foarte bolnavi și, eventual, dincolo de limita la care tratamentul le poate modifica starea. Totuși, aceiași indivizi își pot consulta igienistul și/sau medicul dentist cel puțin de două ori pe an. De aceea, profesioniștii din domeniul stomatologiei pot juca un rol esențial din ce în ce mai mare în sănătatea pacientului lor prin utilizarea unor teste ușor de administrat, la punctul de îngrijire medicală, sigure și rapide, pentru o gamă largă de condiții (inclusiv sistemice).

Criza COVID, care de altfel este covârșitor de devastatoare, poate oferi profesioniștilor dentari o oportunitate de a îmbunătăți rezultatul sănătății publice pentru mulți pacienți, inclusiv pentru cei care ar putea trece în mod obișnuit neobservați și netratați.³⁷ În plus, dovezile sugerează, de asemenea, că testarea pentru toate părțile societății ca urmare a acestei pandemii și pentru viitorul imediat va fi utilă în scopul ameliorării anxietății în populația generală.

Fig. 1. Ilustrarea virusului SARS-CoV-2. Se observă proteina spike care se extinde la nivelul suprafeței învelișului (proteina E).

Fig. 2. Ilustrația interacțiunii proteinei spike cu membrana celulei pulmonare. Proteina spike este formată din două secțiuni (S1 și S2). O enzimă protează îndepărtează segmentul S1 și lasă porțiunea S2 disponibilă pentru interacțiunea cu receptorul ACE2 de pe membrana celulară. Apoi, fuzionează cu membrana celulară (verde deschis) care deschide un canal (vizualizat în porțiunea dreaptă superioară a diagramei) pentru intrarea ARN-ului viral stabilizat de proteina N în citoplasma celulei de mamifer.

Fig. 3. Ilustrație a celulei de mamifer, care arată modul în care virusul se poate deplasa prin porțiunile interne ale celulei. După intrarea în citoplasmă (1) virusul progresează către reticulul endoplasmatic (ER) dur, (2) apoi spre ER neted (3) și către aparatul Golgi (4), unde fuzionează cu porțiunea interioară a exteriorului membranei celulare (verde închis). Virusul complet format părăsește celula.

Fig. 4. Grafic care prezintă aspectele temporale ale infecției, bolii și răspunsului gazdei. Linia curbată portocalie arată nivelurile și calendarul pentru detectarea antigenului viral. Linia curbată neagră arată nivelurile și calendarul pentru detectarea ARN-ului viral. Linia curbată maro arată nivelurile de IgM, iar linia curbată albastră prezintă nivelurile de anticorpi IgG. Liniile verticale punctate indică începutul și sfârșitul simptomelor.

Verifică-ți cunoștințele acumulate după parcurgerea articolului prin rezolvarea CHESTIONARULUI următor:

1. Infecția virală SARS-CoV-2 începe cu interacțiunea proteinei spike extinse spre exterior (coroana) cu:

• a) proteinele N
• b) proteinele M
• c) celula gazdă
• d) epiteliul nazal

2. Pe lângă salivă, care este sursa potrivită pentru detectarea virală în stadiile incipiente ale SARS?

• a) nazofaringele
• b) țesutul pulmonar
• c) laringofaringele
• d) rata cardiacă

3. Care este testul diagnostic conceput pentru a determina unul sau mai mulți antigeni virali (proteine):

• a) testul molecular
• b) testul antigen
• c) testul cu anticorpi
• d) testul de sensibilitate

4. Care este testul fără caracter diagnostic ce detectează anticorpii împotriva unuia sau mai multor antigeni virali și măsoară răspunsul organismului la virus:

• a) testul molecular
• b) testul antigen
• c) testul cu anticorpi
• d) testul ADN

5. Testele antigenice necesită o încărcare virală destul de mare pentru a fi exacte și, de obicei, sunt corecte concomitent cu apariția simptomelor la:

• a) aproximativ 2 zile după infecție
• b) aproximativ 5 zile după infecție
• c) aproximativ 2 săptămâni după infecție
• d) aproximativ 17 zile după infecție

6. Când un test arată un rezultat pozitiv pentru o persoană care nu este de fapt pozitivă, acesta se numește:

• a) pozitiv adevărat
• b) fals pozitiv
• c) fals negativ
• d) limita de detectare

7. Într-un studiu condus în rândurile studenților la medicină, s-a constatat că educația medicală îi protejează împotriva fricii, sugerând că:

• a) personalul medical nu trebuie să fie îngrijorat de contactarea COVID-19
• b) cunoștințele medicale sunt suficiente pentru prevenirea îmbolnăvirii
• c) testele COVID nu sunt necesare
• d) informațiile pot fi valoroase pentru a reduce anxietatea

8. S-a demonstrat că testarea anticorpilor în condițiile unui cabinet dentar s-a efectuat cu:

• a) anxietate sporită
• b) mare acceptabilitate
• c) rată de acceptare redusă
• d) scepticism

9. Testarea PCR (polymerase chain reaction, PCR) în laborator este, în general:

• a) mai precisă decât testele POC antigenice
• b) mai puțin precisă decât testele POC antigenice
• c) mai rapidă decât testarea POC
• d) descurajată din cauza necesității de raportare

10. Testele POC efectuate într-un cabinet stomatologic:

• a) sunt teste PCR
• b) nu sunt antigenice
• c) sunt antigenice
• d) necesită două ore până la citirea rezultatului

(răspunsuri corecte: 1c, 2a, 3b, 4c, 5b, 6b, 7d, 8b, 9a, 10d).

Referințe bibliografice: