Prima pagină » Agenți preventivi: utilizările multiple în stomatologie ale nanoparticulelor de argint

Agenți preventivi: utilizările multiple în stomatologie ale nanoparticulelor de argint

by admin

Originally published in Compendium, an AEGIS Publications Property. All rights reserved.

Preventative Agents: The Multiple Uses of Silver Nanoparticles in Dentistry by Craig Callister, DMD; Matt Callister, DMD; Michael Nolan, PharmD; and Ryan Nolan, DMD. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 41(3) March 2020. © 2020 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.


Despre autori:

Craig Callister, DMD

Private Practice, Payson, Utah

Matt Callister, DMD

Private Practice, Payson, Utah

Michael Nolan, PharmD

Clinical Pharmacist in inpatient pharmacy, US Dept of Veterans Affairs, Ann Arbor, Michigan

Ryan Nolan, DMD

Chief Scientist, Novus Research, Provo, Utah

Recunoaștere:

Figure 1 through Figure 3 were provided by Elementa Oral Care


Articol publicat în Actualități Stomatologice nr. 86/iunie 2020
Traducere și redactare: Lector. Univ. Blanka Petcu


Pe măsură ce nanomaterialele devin tot mai disponibile pentru utilizarea în stomatologie, unul dintre cele mai interesante subiecte este reprezentat de utilizarea nanoparticulelor de argint (AgNP) pentru aplicațiile preventive și clinice. Numeroase studii au arătat nu numai efectele antimicorbiene ale acestor particule mici, inclusiv abilitatea lor de a distruge agenții orali patogeni, ci și utilizarea lor în îngrijirea orală și stomatologia restauratoare. Acest articol descrie multiplele aspecte ale utilizării nanotehnologiei și subliniază în mod specific modul în care nanoparticulele de argint se încorporează în domeniul stomatologiei.

În pofida numeroaselor strategii preventive, datele oferite de Institutul Național de Sănătate și Centre pentru Controlul și Prevenirea Afecțiunilor din SUA arată că prevalența cariei și a parodontopatiilor din rândul adulților din Statele Unite se mențin încă la un nivel ridicat (92%, respectiv 47%).1,2 Odată cu introducerea nanotehnologiei – adică a tehnologiei care implică dimensiuni mai mici de 100 nanometri (nm), în special a manipulării atomilor și a moleculelor individuale – devin disponibile noi materiale pentru a ajuta la abordarea unei varietăți de probleme de îngrijire orală, deschizând ușa pentru noi strategii profilactice.

Un material foarte interesant, util și intens studiat în îngrijirea orală este reprezentat de nanoparticulele de argint (AgNPs) dovedite a avea proprietăți antimicrobiene, antifungice și antivirale unice.3 În medicină, nanoparticulele de argint au fost utilizate cu succes în multe aplicații, variind de la valve cardiace la îngrijirea plăgilor.4 De asemenea, somatologia a inițiat încorporarea în practică a nanoparticulelor de argint mulțumită numeroaselor posibile utilizări. Articolul de față va explora aplicațiile preventive și restauratoare ale AgNPs.

Ce sunt nanoparticulele de argint (AgNP)?

AgNP sunt conglomerate mici de atomi de argint compactați într-o singură unitate. Dimensiunea lor poate varia între 1-100 nm. O imagine realizată cu microscopul electronic de transmisie (transmission electron microscopy, TEM) a nanoparticulelor de argint vegetale este prezentată în fig. 1. De obicei, cele mai studiate tipuri de nanoparticule au o dimensiune cuprinsă între 5 nm și 50 nm. Aceasta se datorează faptului că profilul dimensional este unic avantajos împotriva patogenilor microbieni.5

AgNP pot fi fabricate cu diverse învelișuri personalizate, cu diferite dimensiuni și forme, în funcție de aplicație. Acest proces permite mult mai multă versatilitate decât agenții antimicrobieni tradiționali. Drept urmare, AgNPs au fost utilizate într-o largă varietate de aplicații medicale, de la tratamentele oftalmologice la catetere și alte dispozitive medicale.6

Metode de sintetizare și toxicitatea

Există trei metode distincte pentru producerea AgNP. Acestea sunt clasificate pe scară largă în metode fizice, chimice sau biologice.7 Metoda fizică pentru sinteza AgNP este cea mai veche și încă frecvent utilizată; se poate realiza prin folosirea electrolizei sau a laserului. Acest proces poate fi extrem de energetic și produce dimensiuni de particule inconstante.8 Spre deosebire de metodele mai noi, particulelor rezultate din acest proces le lipsește învelișul, ceea ce poate duce la rezultate mai puțin dorite, implicând instabilitatea în diverse medii în afara apei deionizate.

Procesul de sinteză de a doua generație, denumită în mod obișnuit metoda chimică, a cunoscut la rândul ei o largă utilizare în numeroase ramuri industriale. Deși această metodă s-a îmbunătățit în privința consistenței dimensiunilor particulelor, aceste particule tind să prezinte profiluri de toxicitate mai crescută. Acest lucru se datorează faptului că în procesul de sinteză sunt necesari agenți de reducere puternici.9 Particulele reduse chimic au, de asemenea, tendința de a fi mai instabile în medii cu rezistență ionică ridicată, care sunt frecvente în salivă, sânge și diverse tipuri de țesuturi.10

Totodată este de remarcat faptul că metodele fizice și chimice de producere a AgNP au o tendință de colorare la concentrații mari din cauza stabilității mai reduse în diverse medii, ceea ce determină eliberarea mai rapidă a ionilor de argint.11 Acest dezavantaj a limitat utilizarea AgNP în stomatologie, îndeosebi în matricele rășinilor.12 Aceste efecte reprezintă, de asemenea, subiectul preocupărilor legate de mediu, în privința toxicității, care este amplu dezbătut de ceva timp. Progresele recente ale metodelor biologice de reducere pentru AgPN au arătat o stabilitate sporită și au redus preocupările legate de mediu.13

În efortul de a depăși deficiențele proceselor anterioare de producție a AgNP, oamenii de știință au început să exploreze metodele biologice de a treia generație, cu reducere pe bază de plante. Deși această știință este mai recentă, publicațiile au demonstrat că aceste particule au o biocompatibilitate crescută și profiluri de stabilitate mai mare într-o varietate de medii in vivo și în medii cu rezistență ionică mare.14

Mecanismul de acțiune al AgNP

AgNP au fost studiate pe scară largă de zeci de ani. Principalul lor mecanism de acțiune constă în aderența și pătrunderea în celulele bacteriene.15 De asemenea, AgNP pot elibera local ioni de argint, care ulterior se fixează de bacterii, cauzând disfuncția și ruptura celulară.15 Profilurile mari de sarcină la dimensiune ale AgNP pot duce în cele din urmă la disfuncția potențialului membranelor celulare bacteriene atunci când se află în imediata apropriere.15 Deși mecanismul lor de acțiune este eficient împotriva multor agenți patogeni microbieni, AgNP sintetizate biologic în special au manifestat profiluri de toxicitate foarte scăzută pe celule mamifere.16

AgNP ca antimicrobiene

S-au realizat numeroase studii cu privire la aspectele preventive ale nanoparticulelor de argint. Una dintre cele mai interesante proprietăți ale acestor mici particule constă în abilitatea lor de a ucide patogenii orali. S-a dovedit că AgNP dețin proprietăți anti-aderență, precum și de a muta microclimatele orale la distanță de patogeneză.17

Compușii cuaternari de amoniu (quaternary ammonium compounds, QAC) cum ar fi clorhexidina (CHX) și clorura de cetilpiridiniu (CPC) au profiluri de reacții adverse nedorite, incluzând colorarea, reacțiile alergice, modificările de gust și riscul crescut de formare a tartrului.18 În plus, s-au formulat îngrijorări cu privire la profilurile de toxicitate ale QAC asupra țesuturilor, cum ar fi odontoblaștii, fibroblaștii și celulele ligamentului parodontal.19,20

În schimb, efectele antimicrobiene ale AgNP s-au demonstrat a fi mai mici de 10 ppm, sau de aproximativ 120 ori mai mici decât concentrația CHX.21 Într-un studiu recent, AgNP au arătat chiar și efecte anti-gingivită comparabile cu cele ale CHX pe o perioadă de 6 săptămâni.22

Cercetările recente privind pungile parodontale au indicat că AgNP pot induce reducerea profunzimilor pungilor atunci când se aplică sub formă de gel sau clătire, iar aceste aplicații s-au demonstrat a fi comparabile cu aplicațiile tetraciclinei.23

În fig. 2, 3 sunt prezentate imaginile microscopice pre- și post-tratament ale plăcii din punga parodontală tratată cu AgNP.

“Efectul Zombie”

Un fenomen cunoscut drept “efectul zombie” descrie modul în care bacteriile care au fost distruse în urma expunerii la AgNP pot deveni purtătoare ale particulelor de argint.24 Odată ce aceste celule bacteriene mor, încep să se îmbibe cu AgNP până ce ating un platou al concentrației de argint. În acel moment, bacteriile afectate devin eliberatoare clare ale nanoparticulelor de argint, determinând moartea bacteriilor adiacente. Principiul lui Le-Chatelier dictează eliberarea acestor AgNP din celulele „zombie”, furnizând un efect antimicrobian extins.24 Acest lucru poate duce în final la distrugerea diverselor bacterii patogene și constituie un efect unic al AgNP. Drept urmare, se poate reduce dezvoltarea suplimentară a bacteriilor în zonele cu plăgi, promovând astfel procesul de vindecare.

Întreruperea biofilmelor orale

În microclimatul oral, una dintre cele mai mari provocări pentru agenții antimicrobieni o reprezintă penetrarea și întreruperea biofilmelor.25 Fig. 4 ilustrează o vedere de suprafață a unui biofilm oral. Unul dintre cele mai puțin înțelese aspecte ale biofilmelor orale îl reprezintă capacitatea lor de a împiedica pătrunderea antimicrobienelor încărcate și a agenților de remineralizare.

Stratul exterior al plăcii constă într-o matrice de exopolizaharide. Această matrice care este produsă de biofilme, poate împiedica agenții pătrunderea agenților antimicrobieni și ai celor bioactivi în locurile țintă vizate de aceștia.25 Ca urmare, fluidul plăcii, adică microambientele fluide mai profunde din apropierea interfeței dinte/placă, rămân neatinse. În cele din urmă acest lucru poate duce la perioade extinse de demineralizare și carii ulterioare.

Un studiu recent a arătat modul în care agenții de remineralizare se pot utiliza sinergic cu AgNP pentru a spori absorbția lor în placă.26 Drept urmare, AgNP se pot folosi ca sistem de livrare pentru diverși compuși de remineralizare care, atunci când sunt folosiți singuri, prezintă un potențial scăzut de penetrare în placă.26 Prin utilizarea AgNP în combinație cu alți agenți, acizii plăcii pot fi neutralizați rapid și în acest mod se poate atenua patogeneza.

AgNP în controlul cariei

Strategiile pentru controlul cariei au fost dominate multă vreme de fluoruri, dar a devenit evident că eficacitatea fluorurilor poate fi împiedicată de lipsa pătrunderii în fluidul plăcii.27 Un studiu a arătat că o clătire orală cu soluție fluorurată în concentrație de 1000 ppm poate furniza doar până la 60 ppm direct în masa internă a plăcii, acest efect diminuându-se de-a lungul timpului, pe măsura maturării biofilmului.27 S-a documentat că proprietățile anticariogene ale fluorurilor sunt optime la 190 ppm, sugerând necesitatea unor sisteme de livrare îmbunătățite care să penetreze placa.28

Pătrunderea slabă în porțiunile mai profunde ale plăcii a fost la rândul ei demonstrată și în cazul altor agenți încărcați, cum ar fi bicarbonatul de calciu și de sodiu. Acest lucru poate împiedica neutralizarea speciilor acidogene de către agenții benefici.26

Prin urmare, s-a sugerat utilizarea AgNP ca un sistem purtător pentru utilizarea alături de agenții de remineralizare mulțumită potențialului lor superior de penetrare în placă precum și proprietăților lor anti-acidogene asupra Streptococcus mutans.26,29 O publicație recentă a demonstrat că utilizarea AgNP cu fluoruri (cunoscută sub denumirea de fluoruri de nano-argint) și calciu prezintă un potențial sinergic avantajos în comparație cu utilizarea doar a acestor agenți de remineralizare.26,30

AgNP ca agenți de remineralizare

AgNP constituie un subiect de interes pe tărâmul strategiilor de remineralizare, deoarece mai multe studii au demonstrat că îmbunătățesc microduritatea dinților în lipsa folosirii fluorurilor. Un studiu recent a arătat sporirea microdurității cu utilizarea AgNP; în mod specific, s-a dovedit că AgNP amplifică microduritatea probelor de smalț cu 15% în comparație cu specimenele control.29

Un alt studiu a indicat că AgNP se pot utiliza ca sisteme de livrare pentru agenții de remineralizare, acționând astfel indirect pentru a crește microduritatea hidroxiapatitei (HA).26 Deși sunt necesare studii suplimentare, este evident că atomii de argint se pot depune în locațiile de HA deteriorate, determinând un efect de întărire.31 Contribuția cationilor la remineralizare a confirmat că anumite metale vor contribui în cele din urmă la creșterea microdurității HA, așa cum s-a arătat în cazul diamino-fluorurii, al fluorurii stanioase și al altor agenți profilactici.31,32

Prevenirea demineralizării

AgNP s-au dovedit a fi extrem de eficiente în prevenirea demineralizării. Utilizate în cimenturile pentru bracketuri ortodontice și în sigilanți, nanoparticulele de argint au manifestat reducerea semnificativă a demineralizării în jurul regiunilor cu risc crescut, în comparație cu specimenele control fără AgNP.33 Unele studii au arătat chiar și efecte anticariogene ale acestor materiale prin eliberarea calciului, rezistând simultan la biofilmele orale.34 Acest lucru se datorează dimensiunii reduse și pH-ului alcalin al AgNP, care poate modifica în mod eficient biofilmele acide și astfel poate controla eliberarea acizilor direct în interiorul plăcii.26,34

Efecte antiinflamatorii

Inflamația este un proces continuu care este înrădăcinat în numeroase afecțiuni orale. AgNP s-au arătat a fi promițătoare în reducerea inflamației. Mai exact, testele efectuate in vivo au demonstrat reducerea profunzimii de sondare, precum și efecte antigingivită.22,23 AgNP au fost testate in vivo în comparație cu CHX și au arătat rezultate comparabile, cu reacții adverse puține sau absente.22

În plus, studiile realizate cu AgNP au arătat că locațiile chirurgicale s-au vindecat mult mai repede, cu mai puțină hipertrofie și cicatrizare.35 Aceste materiale sunt testate și sub forma învelișurilor pentru implanturi și au demonstrat rezultate superioare în ceea ce privește atașamentul bacterian în comparație cu suprafețele de titan netratate.36

Înveliș personalizat și biomimică

În trecut, AgNP se fabricau în principal fără înveliș. În contextul materialelor contemporane, AgNP se pot modifica prin utilizarea unei varietăți de învelișuri, cum ar fi polietilen-glicolul (PED), polivinilpirolidona (PVP), polizaharidele și extractele din frunzele plantelor. Aceste învelișuri biologice au fost utilizate în cadrul sistemelor de livrare a medicamentelor, în celulele solare și în sistemele de imagistică.37

Prin selectarea unui înveliș personalizat, acum este posibilă reproducerea suprafețelor similare folosite de biofilme. Acest lucru se datorează faptului că polizaharidele pe bază de plante mimează fidel structura chimică a stratului de substanțe polimerice extracelulare externe (extracellular polymeric substances, EPS) ale unui biofilm.26 Stratul EPS a constituit multă vreme o provocare clinică, deoarece împiedică pătrunderea agenților antimicrobieni și a antibioticelor în biofilme.25 Totuși, prin intermediul nanoingineriei, acum este posibilă crearea unei situații în care biofilmele nu mai pot distinge eficient AgNP de propriile învelișuri de EPS. În teorie, aceste tipuri de sisteme ar putea revoluționa managementul biofilmelor, deși sunt necesare studii suplimentare.

AgNP în materialele restauratoare

Apariția nanotehnologiei a avut impact și asupra dezvoltării materialelor restauratoare. Numeroase universități au început testarea și documentarea utilizării nanoparticulelor de argint în agenții de reumectare, sigilanți, compozite, cimenturi și gutapercă. Acest lucru se datorează faptului că AgNP au abilitatea de a descuraja microinfiltrațiile și aderența și de a reduce interacțiunile metaloproteinazelor matriceale (MMP) în restaurările aplicate adeziv.12,34

AgNP au fost dezbătute apreciabil în literatură în privința utilizării lor în sistemele adezive. Aceste materiale au demonstrat că se pot folosi în scopul reducerii atașamentului biofilmului bacterian și al microinfiltrațiilor la nivelul restaurărilor compozite.34 În cele din urmă, AgNP se dovedesc a fi promițătoare pentru încorporarea lor în protocoalele adezive și vor fi probabil în timp util și mai frecvent utilizate în stomatologie datorită retenției ridicate la forța adezivă prin dezactivarea MMP și acțiunea antimicrobiană.12,34

CONCLUZII

Deși au existat provocări în încercările anterioare de încorporare a AgNP în materiale, ca și în cazul proceselor de producție din prima și a doua generație, descoperirile noi și interesante modifică modul în care aceste materiale sunt fabricate și utilizate. AgNP s-au dovedit a fi extrem de eficiente împotriva biofilmelor,25 ca sisteme de livrare26 și ca agenți anti-carioși.29,34 Sistemele pe bază de plante de nouă generație au ca scop depășirea preocupărilor anterioare legate de toxicitate și devin tot mai disponibile comercial odată cu trecerea timpului.16


Fig. 1. Imagine TEM a nanoparticulelor de argint (AgNP) vegetale.
Fig. 2. Imaginile microscopice pre- (fig. 2) și post-tratament (fig. 3) ale plăcii pungii parodontale cu nanoparticule de argint pe bază de plante. Într-o comparație a celor două imagini, se poate vizualiza o reducere notabilă a bacteriilor patogene motile în specimen după aplicarea AGNP (fig. 3).
Fig. 3. Imaginile microscopice pre- (fig. 2) și post-tratament (fig. 3) ale plăcii pungii parodontale cu nanoparticule de argint pe bază de plante. Într-o comparație a celor două imagini, se poate vizualiza o reducere notabilă a bacteriilor patogene motile în specimen după aplicarea AGNP (fig. 3).
Fig. 4. Secțiune transversală prin biofilmul oral.

Referințe bibliografice:

1. Dental Caries (Tooth Decay) in Adults (Age 20 to 64). National Institute of Dental and Craniofacial Research website. https://www.nidcr.nih.gov/research/data-statistics/dental-caries/adults. Accessed January 15, 2020.
2. Eke PI, Dye BA, Wei L, et al. Prevalence of periodontitis in adults in the United States: 2009 and 2010. J Dent Res. 2012;91(10):914-920.
3. Burdușel AC, Gherasim O, Grumezescu AM, et al. Biomedical applications of silver nanoparticles: an up-to-date overview. Nanomaterials (Basel). 2018;8(9). doi: 10.3390/nano8090681.
4. Angelina JTT, Ganesan S, Panicker TMR, et al. Pulsed laser deposition of silver nanoparticles on prosthetic heart valve material to prevent bacterial infection. Mater Technol. 2017;32(3):148-155.
5. Seil JT, Webster TJ. Antimicrobial applications of nanotechnology: methods and literature. Int J Nanomedicine. 2012;7:2767-2781.
6. Santoro CM, Duchsherer NL, Grainger DW. Antimicrobial efficacy and ocular cell toxicity from silver nanoparticles. Nanobiotechnology. 2007;3(2):55-65.
7. Iravani S, Korbekandi H, Mirmohammadi SV, Zolfaghari B. Synthesis of silver nanoparticles: chemical, physical and biological methods. Res Pharm Sci. 2014;9(6):385-406.
8. Ibrahimkutty S, Wagener P, dos Santos Rolo, et al. A hierarchical view on material formation during pulsed-laser synthesis of nanoparticles in liquid. Sci Rep. 2015;5:16313. doi: 10.1038/srep16313.
9. Stensberg MC, Wei Q, McLamore ES, et al. Toxicological studies on silver nanoparticles: challenges and opportunities in assessment, monitoring and imaging. Nanomedicine (Lond). 2011;6(5):879-898.
10. Yang Y, Xu S, Xu G, et al. Effects of ionic strength on physicochemical properties and toxicity of silver nanoparticles. Sci Total Environ. 2019; 647:1088-1096.
11. Torres-Méndez F, Martinez-Castañon GA, Torres-Gallegos I, et al. Effects of silver nanoparticles on the bonding of three adhesive systems to fluorotic enamel. Dent Mater J. 2017;36(3):266-274.
12. Jowkar Z, Shafiei F, Asadmanesh E, Koohpeima F. Influence of silver nanoparticles on resin-dentin bond strength durability in a self-etch and an etch-and-rinse adhesive system. Restor Dent Endod. 2019;44(2):e13.
13. Sarkar D, Khare D, Kaushal A, et al. Green and scalable synthesis of nano-silver loaded silica microparticles by spray-drying: application as antibacterial agent, catalyst and SERS substrate. Appl Nanosci. 2019;9(8):1925-1937.
14. Hembram KC, Kumar R, Kandha L, et al. Therapeutic prospective of plant-induced silver nanoparticles: application as antimicrobial and anticancer agent. Artif Cells Nanomed Biotechnol. 2018;46(suppl 3):S38-S51.
15. Qing Y, Cheng L, Li R, et al. Potential antibacterial mechanism of silver nanoparticles and the optimization of orthopedic implants by advanced modification technologies. Int J Nanomedicine. 2018;13:3311-3327.
16. Mata R, Nakkala JR, Chandra VK, et al. In vivo bio-distribution, clearance and toxicity assessment of biogenic silver and gold nanoparticles synthesized from Abutilon indicum in Wistar rats. J Trace Elem Med Biol. 2018;48:157-165.
17. Kuang X, Chen V, Xu X. Novel approaches to the control of oral microbial biofilms. Biomed Res Int. 2018;2018:6498932.
18. Vishnu Prasanna SG, Lakshmanan R. Characteristics, uses and side effects of chlorhexidine – a review. IOSR J Dent Med Sci. 2016;15(6):57-59.
19. Liu JX, Werner J, Kirsch T, et al. Cytotoxicity evaluation of chlorhexidine gluconate on human fibroblasts, myoblasts, and osteoblasts. J Bone Jt Infect. 2018;3(4):165-172.
20. Fromm-Dornieden C, Rembe JD, Schäfer N, et al. Cetylpyridinium chloride and miramistin as antiseptic substances in chronic wound management – prospects and limitations. J Med Microbiol. 2015;64(Pt 4): 407-414.
21. Hsueh YH, Lin KS, Ke WJ, et al. The antimicrobial properties of silver nanoparticles in bacillus subtilis are mediated by released Ag+ ions. PLoS One. 2015;10(12):e0144306.
22. Al-sharani A, Al-Hajj W, Madfa A. Clinical efficacy of nanosilver and chlorhexidine in the treatment of plaque-induced gingivitis: a randomized controlled clinical trial. J Oral Res. 2018;7(7):238-244.
23. Shawky H, Basha S, El Batouti GA, Kassem AA. Evaluation of clinical and antimicrobial efficacy of silver nanoparticles and tetracycline films in the treatment of periodontal pockets. IOSR J Dent Med Sci. 2015; 14(7):113-123.
24. Wakshlak RB, Pedahzur R, Avnir D. Antibacterial activity of silver-killed bacteria: the “zombies” effect. Sci Rep. 2015;5:9555. doi: 10.1038/srep09555.
25. Qayyum S, Khan AU. Nanoparticles vs. biofilms: a battle against another paradigm of antibiotic resistance. MedChemComm. 2016;7(8):1479-1498.
26. Callister C, Callister M, Nolan M, Nolan R. Anti-caries potential of silver nanoparticles via modulation of free calcium activity within the plaque fluid of the oral biofilm: a pilot study. Dentistry. 2018;8:12. doi: 10.4172/2161-1122.1000529 .
27. Tokura T, Robinson C, Watson P, et al. Effect of pH on fluoride penetration into natural human plaque. Pediatric Dental Journal. 2012;22 (2):140-144.
28. Watson PS, Pontefract HA, Devine DA, et al. Penetration of fluoride into natural plaque biofilms. J Dent Res. 2005;84(5):451-455.
29. Scarpelli BB, Punhagui MF, Hoeppner MG, et al. In vitro evaluation of the remineralizing potential and antimicrobial activity of a cariostatic agent with silver nanoparticles. Braz Dent J. 2017;28(6):738-743.
30. Freire PLL, Albuquerque AJR, Sampaio FC, et al. AgNPs: the new allies against S. Mutans biofilm – a pilot clinical trial and microbiological assay. Braz Dent J. 2017;28(4):417-422.
31. Yu OY, Mei ML, Zhao IS, et al. Remineralisation of enamel with silver diamine fluoride and sodium fluoride. Dent Mater. 2018;34(12):e344-e352.
32. Sanavia C, Tatullo M, Bassignani J, et al. Remineralization strategies in oral hygiene: a position paper of Italian Society of Oral Hygiene Sciences-S.I.S.I.O. Working Group. Open Dent J. 2017;11:527-538.
33. Borzabadi-Farahani A, Borzabadi E, Lynch E. Nanoparticles in orthodontics, a review of antimicrobial and anti-caries applications. Acta Odontol Scand. 2014;72(6):413-417.
34. Cheng L, Zhang K, Weir MD, et al. Nanotechnology strategies for antibacterial and remineralizing composites and adhesives to tackle dental caries. Nanomedicine (Lond). 2015;10(4):627-641.
35. Paladini F, Pollini M. Antimicrobial silver nanoparticles for wound healing application: progress and future trends. Materials (Basel). 2019;12(16).
36. Wang J, Li J, Guo G, et al. Silver-nanoparticles-modified biomaterial surface resistant to staphylococcus: new insight into the antimicrobial action of silver. Sci Rep. 2016;6:32699.
37. Mousavi SM, Hashemi SA, Ghasemi Y, et al. Green synthesis of silver nanoparticles toward bio and medical applications: review study. Artif Cells Nanomed Biotechnol. 2018;46(suppl 3):S855-S872.

 

Articole Similare