Prima pagină » Actualizare privind epidemiologia, virusologia și prevenirea bolii cu coronavirus

Actualizare privind epidemiologia, virusologia și prevenirea bolii cu coronavirus

by admin

Originally published in Compendium, an AEGIS Publications Property. All rights reserved.

Coronavirus Disease Update on Epidemiology, Virology, and Prevention by Sepideh Banava, DDS, MSc, MBA, MPH, DABDPH; Stuart A. Gansky, DrPH; and Michael S. Reddy, DMD, DMSc. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 42(6) June 2021. © 2021 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.


Despre autori:

Sepideh Banava, DDS, MSc, MBA, MPH, DABDPH

Postdoctoral Fellow, Department of Preventive and Restorative Dental Sciences, School of Dentistry, University of California San Francisco, San Francisco, California

Stuart A. Gansky, DrPH

Associate Dean for Research, Professor, and Lee Hysan Chair of Oral Epidemiology, Department of Preventive and Restorative Dental Sciences, School of Dentistry, University of California San Francisco, San Francisco, California; Affiliate Member, Philip R. Lee Institute for Health Policy Studies, UCSF

Michael S. Reddy, DMD, DMSc

Dean and Associate Vice Chancellor, Department of Orofacial Sciences, School of Dentistry, University of California San Francisco, San Francisco, California


Articol publicat în Actualități Stomatologice nr. 92/nov. 2021
Traducere și redactare: Lector. Univ. Blanka Petcu


În cadrul acestei recenzii, autorii furnizează dovezi și informații actualizate despre virusologia SARS-CoV-2 și noile sale variante, căile de transmitere, simptomele clinice raportate, epidemiologia și liniile directoare de control și prevenire a infecțiilor, cu accent pe o ierarhie a controalelor în mediile dentare.

Primele cazuri de boală cu coronavirus 2019 (COVID-19) rezultate din infecția cu SARS-CoV-2 au fost raportate Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (Centers for Disease Control and Prevention, CDC) din SUA în decembrie 2019.1 În martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat COVID-19 ca fiind prima pandemie inițiată de coronavirus, virusul provocând consecințe drastice la nivel global, social și economic.2 La momentul redactării acestui articol (n.r. în iunie 2021) 223 țări / regiuni au raportat cazuri de COVID-19, Statele Unite fiind printre cele mai afectate. Aproximativ 148 milioane cazuri au fost confirmate la nivel mondial, cu 85 milioane recuperate și 3,1 milioane decedate.

Rata mortalității, raportată inițial ca fiind de 2%5 a crescut la 4% în martie 20206 (similar cu H1N1; mai puțin decât SARS-CoV [severe acute respiratory syndrome coronavirus]; mai puțin decât MERS-CoV [Middle East respiratory syndrome coronavirus]).5 Cu toate acestea, ratele actuale ale mortalității diferă la nivel global, variind de la 1,4% în India și 1,8% în Statele Unite până la 8,9% în Mexic.3 Ratele mortalității sunt mai mari la persoanele în vârstă sau care au afecțiuni medicale subiacente, cum ar fi hipertensiunea, diabetul, bolile cardiovasculare și bolile renale5,7; mortalitatea crește de la 0,9% la persoanele fără comorbidități la 6% la pacienții hipertensivi, 7,3% la diabetici și 10,5% la persoanele cu tulburări cardiovasculare.

De la apariția COVID-19, incidența cumulativă a cazurilor a crescut rapid la nivel global.3,5  Răspândirea globală rapidă a COVID-19 a obligat organizațiile de reglementare a sănătății, profesioniștii din domeniul sănătății publice și cercetătorii să ofere orientări, soluții și reglementări individuale și comunitare pentru a întrerupe ciclul bolii, pentru a atenua transmiterea de la persoană la persoană și pentru a reduce contaminarea încrucișată în mediul medical.

Scopul acestei recenzii este de a oferi o imagine de ansamblu asupra virusologiei SARS-CoV-2, căilor de transmitere, simptomelor clinice, epidemiologiei și liniilor directoare de control și prevenire a infecțiilor, concentrându-se pe ierarhia controalelor în condițiile cabinetelor dentare. Tabelul 1 oferă o prezentare generală a punctelor cheie legate de această recenzie.


VIRUSOLOGIA CORONAVIRUSULUI

Coronavirusurile sunt alcătuite din patru genuri, printre care beta-coronavirusurile ce sunt virusuri ARN cu înveliș și catenă pozitivă. Grupul de studiu coronavirus al comitetului internațional pentru taxonomia virusurilor a propus ca acesta să fie desemnat coronavirusul 2 ce produce sindromul respirator acut sever (SARS-CoV-2).9 SARS-CoV-2 este una dintre cele șapte tulpini de coronavirus apărute din anii 1960, și una din cele trei care duce la simptome respiratorii ce periclitează viața, alături de coronavirusul sindromului respirator acut sever (SARS-CoV) și coronavirusul sindromului respirator din Orientul Mijlociu (MERS-CoV)10. Similar cu SARS-CoV sau MERS-CoV, SARS- CoV-2 are o sursă zoonotică, originară din lilieci și transmisă altor specii înainte de oameni; cea mai apropiată similitudine a secvenței de ARN este cu două coronavirusuri de lilieci, astfel încât aceștia sunt sursa primară probabilă.11 Încă nu se știe dacă virusul COVID-19 a fost transmis direct oamenilor de la lilieci, sau printr-un alt mecanism.12

Variante notabile

Ca și alte virusuri, SARS-CoV-2 evoluează și prezintă mutații în timp. Majoritatea mutațiilor din genomul SARS-CoV-2 nu au impact asupra funcției virale. Anumite variante îngrijorătoare (variants of concern, VOC) au atras atenția pe scară largă datorită apariției rapide în rândul populațiilor și a potențialului de transmitere crescută și / sau a implicațiilor clinice mai severe (inclusiv a mortalității).

(1) Varianta Regatului Unit (UK) (VOC B.1.1.7 sau 20I / 501Y.V1)

Identificată pentru prima dată la sfârșitul anului 2020 în Regatul Unit (Anglia de Sud-Vest), a fost asociată temporar cu o creștere a infecțiilor regionale.13, 14 Include mai mult de o duzină de mutații (inclusiv șase mutații cheie) comparativ cu alte tulpini circulante și ulterior a fost identificată în zeci de alte țări. Mai multe studii nepublicate indică faptul că această variantă a crescut transmisibilitatea – poate cu 50% – deși mecanismul de bază este necunoscut.

Deoarece are transmisibilitatea crescută, respectarea eforturilor de prevenire este deosebit de importantă pentru a reduce expunerea și o potențială creștere a cazurilor în 2021; acoperirea extinsă a vaccinării ar putea atenua impactul. Mai mult, B.1.1.7 poate fi asociat cu o severitate mai mare a bolii, deși datele sunt preliminare și nepublicate. Mai multe analize ale datelor din Marea Britanie sugerează că riscul relativ de mortalitate este mai mare pentru varianta din Marea Britanie în comparație cu infecția sălbatică, deși rata absolută a mortalității infecției rămâne scăzută.15 Până în prezent, nu există dovezi că vaccinurile actuale sunt mai puțin eficiente împotriva B.1.1.7.16

(2) Varianta sud-africană (VOC B.1.351 sau 20H / 501.V2)

A fost identificată la sfârșitul anului 2020 în Republica Africa de Sud (Republic of South Africa, RSA).17 Datele de supraveghere RSA indică faptul că B.1.351 a devenit rapid tulpina locală dominantă, sugerând posibila transmisibilitate crescută. De asemenea, a fost identificată în alte zeci de țări.

Rapoartele preliminare sugerează că B.1.351 scade anticorpii neutralizanți după expunere, ceea ce ar putea limita imunitatea și protecția împotriva reinfecției. 18 Plasma recipienților de vaccinuri ARNm COVID-19 pare să mențină activitatea neutralizantă față de varianta RSA, dar la titruri mai mici de anticorpi decât cu virusul de tip sălbatic.19 Implicațiile clinice ale acestor reduceri în activitatea de neutralizare sunt incerte.

(3) Varianta braziliană (VOC P.1 sau 20J / 501Y.V3)

Identificată pentru prima dată în Japonia la patru călători din Brazilia, a fost raportată ulterior ca reprezentând 42% din exemplarele din statul Amazonas din Brazilia (în decembrie 2020).20 Ulterior a fost identificată și în alte țări, ridicând îngrijorări cu privire la potențialul de transmisibilitate crescută și la un impact considerabil asupra imunității.

(4, 5) Variante din California (COV B.1.427 și B.1.429)

Acestea par să se răspândească mai ușor, crescând transmisibilitatea cu 20%21. De asemenea, pare să existe o mică reducere a eficacității anticorpilor generați de o infecție anterioară COVID-19 sau de un vaccin COVID-19.

Mutația G614 sau D614G

Toate cele cinci variante menționate anterior au aceeași mutație cheie G614 sau D614G.22 Un studiu care a monitorizat modificările aminoacizilor din proteina spike a SARS-CoV-2 a identificat o glicină pentru substituția acidului aspartic care, în timp, a devenit polimorfismul dominant la nivel global.23 Dovezile de laborator au indicat că variantele cu mutația G614 au avut niveluri mai mari de virusuri infecțioase într-un sistem de cultură de țesut pulmonar epitelial uman, precum și o infecție mai mare a tractului respirator superior într-un model animal.24

Deși apariția G614 ca mutație cheie comună în variantele dominante ar putea fi legată de infecțiozitatea relativă, implicațiile clinice ale acestor constatări rămân incerte. Variantele mutației G614 nu par a fi asociate cu un risc mai mare de spitalizare.23 Mutația nu are niciun impact asupra cuplării anticorpilor anti-spike.25


RECEPTORUL DE INTRARE

SARS-CoV-2 interacționează cu receptorul enzimei de conversie a angiotensinei 2 (angiotensin-converting enzyme 2, ACE2) a celulelor gazdă, care este extrem de exprimat în inimă, plămâni, rinichi și tractul gastro-intestinal, jucând un rol cheie în diferite căi cardiovasculare și imune. Când proteina SARS-CoV-2 S se leagă de ACE2, infecția este declanșată și se dezvoltă simptome clinice în funcție de locația receptorului de intrare în organe.10,26-29

Afinitatea ridicată a virusului la ACE2, de 10 până la 20 ori mai mare decât SARS-CoV, explică răspândirea și transmiterea agresivă de la persoană la persoană raportată până în prezent.26,30 Nivelul mai ridicat de ACE2 circulant la bărbați decât la femei, precum și la pacienții cu diabet sau boli cardiovasculare, a determinat ca pacienții de sex masculin și cei cu comorbidități să prezinte rate mai mari de spitalizare și mortalitate COVID-19.28,31


MODUL DE TRANSMITERE

Ca și alte boli infecțioase respiratorii, COVID-19 se transmite în principal de la persoane infectate (simptomatice și asimptomatice) la contactele strânse în timp ce tușesc, strănută, prin atingere, vorbire, cântat și râs, prin particule și picături infecțioase aeropurtate,14,32-34 prin contaminare de mediu și încrucișată,35 și posibila eliminare fecală.35,36 Dovezile sugerează că fiecare individ infectat primar cauzează în medie două până la trei cazuri infecțioase secundare.7

Numărul mediu de infecții secundare pe caz primar atunci când o persoană contagioasă călătorește în populația generală este cunoscut ca numărul reproductiv de bază, notat ca R0, și se aplică înainte de adoptarea oricărei măsuri de sănătate publică și înainte ca infecțiile să fie răspândite. Numărul efectiv de reproducere Re este utilizat pentru monitorizarea periodică regulată (de exemplu, media pe 7 zile) în cursul unei epidemii sau pandemii, luând în considerare modificările comportamentale de contact, intervențiile farmaceutice și non-farmaceutice, și populația susceptibilă redusă. Când Re este <1, creșterea cazurilor încetinește; dar când Re este >1, cazurile cresc cu 2≤Re≤4 corespunzând creșterii exponențiale și transmiterii rapide, unde cazurile se dublează aproximativ la fiecare 5 zile.

Dimensiunile particulelor și căile de transmitere

Pentru a preveni transmiterea, la tratarea pacienților cu boli infecțioase respiratorii trebuie luate în considerare două dimensiuni ale particulelor și trei căi de transmitere.37,38

Dimensiunea particulelor

(1) Particulele respirabile sau nucleele picăturilor (≤10μm) pot fi inhalate și ajung în regiunea alveolară.

(2) Particulele inspirate (10-100μm) pot fi inhalate, dar nu pot pătrunde în regiunea alveolară.

Căile de transmitere

(1) Transmiterea prin contact este fie direct de la o persoană infectată către o altă persoană, fie indirect printr-un obiect contaminat intermediar.

(2) Pulverizarea picăturilor se face de la persoană la persoană prin particule respirabile și inspirabile.

(3) Transmiterea prin aerosol este transmiterea de la persoană la persoană prin particule aeropurtate, care pot fi inhalate în oronazofaringe, trahee și plămâni sau pot ateriza pe membranele mucoase ale gurii, nasului și ochilor.

Transmiterea prin fecale și urină sunt considerate ca potențiale căi pentru SARS-CoV, MERS-CoV și SARS-CoV-2.

S-a demonstrat că prezența SARS-CoV-2 în aerosoli rămâne viabilă timp de 3 ore39 și poate ateriza pe membranele mucoase ale gurii, nasului și ochilor altor indivizi cu dezvoltarea de infecții asociate sau poate ateriza pe suprafețe și provoca contaminare încrucișată. Dovezile arată că virusul este mai puțin stabil pe suprafețele de cupru și carton decât pe cele din plastic și oțel inoxidabil, unde au fost detectabile până la 72 ore mai târziu.1,35,40

În medii spitalicești, agenții patogeni ar putea fi transmiși direct ca o sechelă a diferitelor proceduri, cum ar fi intubația (rezultând pneumonia asociată cu ventilatorul), resuscitarea cardiopulmonară, bronhoscopia, autopsia și intervenția chirurgicală, cu dispozitive generatoare de aerosoli de mare viteză care expun practicienii din domeniul asistenței medicale și pacienții la particule infectate.

În mediile cabinetelor dentare, diferite proceduri produc picături, stropi și particule infecțioase care răspândesc aerosoli, crescând riscul de contaminare încrucișată și expunând profesioniștii dentari și pacienții la virusuri40.

Transmiterea de la indivizi asimptomatici

Dovezile arată că virusul COVID-19 se transmite în timpul fazelor pre-simptomatice și asimptomatice, ca și alte boli.41 Persoanele pre- și a-simptomatice prezintă pozitivitate la testare și dacă au simptome ușoare sau sunt fără simptome, fiind capabile să continue interacțiunile sociale și să transmită simultan boala altora, inclusiv membrilor familiei.1,36,41-43 Din păcate, deoarece indivizii pre-simptomatici și asimptomatici nu pot fi identificați fără testare, rata de transmitere de la acest grup la alții este incertă.41 Studiile au estimat rata de transmitere foarte variabilă a acestora variind între 0% și 70%, depinzând de comportamentele indivizilor.41


SIMPTOME

Deși perioada de incubație s-a dovedit a varia larg,44 în prezent este estimată între 0 până la 24 de zile înainte de apariția simptomelor clinice,45 cu o medie de 2-7 zile în diferite studii.31 În această perioadă, indivizii asimptomatici pot transmite virusul către membrii gospodăriei și comunității.45 Simptomele clinice COVID-19 s-au modificat de la debutul pandemiei. În primele câteva luni ale pandemiei, cazurile au început aproape întotdeauna cu tuse (uscată) și / sau febră1,5,11,28,42,46,47 cu diferite simptome, cum ar fi dureri în gât,5,12,42 oboseală și dureri de corp, congestie nazală,5,31,43 conjunctivită,44,48 colecistită11 însoțită de diaree,5,11,28,31,46,49, secreții nazale,49 tulburări hepatice și gastrointestinale, limfopatie și boli neurologice.7

Cazurile severe dezvoltă dispnee (dificultăți de respirație)1,47,49 și pneumonie severă.1,26,28,31,42,43,49,50 Persoanele în vârstă cu afecțiuni de bază sunt mai predispuse la dezvoltarea rapidă a sindromului de detresă respiratorie acută, șoc septic, acidoză metabolică și disfuncție de coagulare, care deseori duc la deces.31 Evoluția clinică pentru indivizii cel mai grav afectați se întinde pe aproximativ 3 săptămâni; astfel, datele la nivel de populație au arătat un val de creștere a cazurilor, urmată de un val de spitalizare cu 1,5 săptămâni mai târziu și de creșterea mortalității la aproximativ 1,5 săptămâni mai târziu (adică, în medie la aproximativ 3 săptămâni de la creșterea cazurilor).51


IMUNITATEA DUPĂ INFECȚIE

Rămân incertitudini cu privire la reinfecția COVID-19. Dovezi colectate din două seturi de cazuri din Hong Kong și Nevada arată reinfecția după recuperarea de la prima infecție COVID-19.52 Cu toate acestea, sunt necesare mai multe studii pentru a determina reinfecțiile adevărate versus testele pozitive ale reacției în lanț a polimerazei rezultate din celulele de memorie ale unui episod anterior al unei infecții formate în corp.52


STRATEGII DE PREVENIRE

În general, măsura cheie pentru a reduce răspândirea particulelor infecțioase este ruperea lanțului de transmitere a bolii. Având în vedere potențialele căi de transmisie COVID-19 menționate anterior, ar trebui urmate diverse strategii pentru a întrerupe ciclul la nivel de comunitate și în mediile de asistență medicală. La nivel comunitar, igiena personală și a mâinilor, utilizarea echipamentului de protecție individuală (personal protective equipment, PPE) (de exemplu, măști faciale, mănuși, ochelari etc.) și distanțarea fizică (socială) joacă un rol esențial în ruperea căilor de transmitere virală și în atenuarea instalării bolii, a consecințelor și a răspândirii sale.53

Igiena respiratorie sau „etichetarea” tusei, de exemplu, prin acoperirea gurii folosind o mască medicală, de pânză, o țesătură, mânecă sau cot flexat, atunci când se tușește sau se strănută, urmată de spălarea mâinilor, ar putea reduce răspândirea de particule infecțioase.14,54 Un studiu a arătat că 40% din aerosoli și 30% din picăturile respiratorii din cazurile pozitive COVID-19 au fost detectabile atunci când nu s-a folosit mască, iar atunci când s-a folosit mască chirurgicală facială 0% din SARS-CoV- 2 a fost detectabil atât în aerosoli, cât și în picături.55

În mediul de asistență medicală, căile de transmitere sunt mai diverse; pe lângă transmiterea de la persoană la persoană, diverse proceduri medicale și dentare generează particule aeriene, crescând riscurile de transmitere a bolilor, precum și contaminarea încrucișată, determinând ca situația să fie greu de controlat. La apariția COVID-19, organizațiile de sănătate, cum ar fi OMS, CDC, Asociația Dentară Americană (ADA), Administrația pentru Sănătate și Siguranță în Muncă (Occupational Safety and Health Administration, OSHA) și autoritățile de sănătate publică au mandatat furnizorii de asistență medicală (healthcare providers, HCP), inclusiv pe cei de îngrijire dentară (dental care providers, DCP) să urmeze și să optimizeze practicile de prevenire și control al infecțiilor (infection prevention and control, IPC) pentru a întrerupe ciclul de transmitere a bolii. Potrivit CDC, în contextul COVID-19, IPC este vital în optimizarea sistemului de sănătate pentru a menține pacienții și HCP / DCP sănătoși și în siguranță.54


PREVENIREA ȘI CONTROLUL INFECȚIILOR

Din martie 2020, ghidurile pentru controlul infecțiilor au evoluat, deoarece au fost raportate gradual informații despre căile de transmitere SARS-CoV-2. CDC a preluat conducerea pentru a elabora IPC – recomandări de prevenire și control al infecțiilor (infection prevention and control, IPC) atât pentru setările medicale din SUA, cât și pentru cele din afara granițelor americane. Diferite organizații din domeniul sănătății au adoptat un ghid interimar IPC propus pentru a atenua răspândirea COVID-19 și pentru a asigura practici sigure, atât pentru pacienți, cât și pentru personalul HCP / DCP.

Prevenirea și controlul infecțiilor în stomatologie și ierarhia controalelor

Deoarece personalul DCP (dental care providers, DCP) poate fi expus în mod obișnuit la agenții patogeni aerieni și sangvini în timpul îngrijirii dentare de rutină, stomatologia este o profesie medicală care respectă strict instrucțiunile de control al infecțiilor. Cu toate acestea, niciun HCP (healthcare providers, HCP) actual nu a experimentat vreodată ceva de genul acestei pandemii.56 La 19 mai 2020, CDC a lansat ghidul IPC COVID-19 actualizat pentru cabinetele dentare care s-a bazat pe liniile directoare de control al infecției pentru DCP introduse în 2003.

Având în vedere sechelele clinice severe ale COVID-19, totuși, CDC a recomandat utilizarea unui IPC suplimentar pentru a crea practici mai sigure. În conformitate cu liniile directoare ale CDC, ADA a sugerat ca medicii stomatologi să amâne procedurile dentare non-urgente și să ofere îngrijire numai pentru durere și infecție, folosind practici IPC stricte. Institutul American de Sănătate și Securitate în Muncă (National Institute of Occupational Safety and Health, NIOSH) a sugerat o ierarhie a controalelor care subliniază importanța practicării ghidurilor IPC în atenuarea răspândirii COVID-19 (fig. 1).57 Această ierarhie a controalelor este descrisă după cum urmează:

Echipament individual de protecție (PPE)

Deși acesta este primul pas în ierarhie, este cel mai puțin eficient mod de a proteja personalul HCP, respectiv al celui DCP. Utilizarea respiratoarelor N95 în locul măștilor chirurgicale obișnuite este noua rutină pentru DCP, în plus față de PPE standard (halat, mănuși, protecție a ochilor, ecran facial etc.) care a fost utilizat înainte de COVID-19. Unii DCP preferă să folosească, de asemenea, glugă, salopete și huse pentru pantofi și/sau păr pentru a se simți și mai în siguranță în cazul în care acordă îngrijire pacienților pre- și/sau a-simptomatici. Potrivit NIOSH, PPE (personal protective equipment, PPE) este utilizat acolo unde pericolele nu sunt deosebit de bine controlate.

Controale administrative

Numite și controale ale practicii de lucru, acestea vizează reducerea expunerii HCP / DCP la pericole specifice prin schimbarea proceselor de lucru atunci când este nepractică implementarea unor pași de nivel superior (de exemplu, controale de inginerie, înlocuire și eliminare). Exemple de controale administrative care pot face practica dentară mai sigură includ trainingul personalului în domeniul siguranței, standardizarea procedurilor, menținerea programelor pentru aparatele periculoase, menajul (menținerea unui spațiu curat și ordonat), reproiectarea zonei de recepție a clinicii și a mobilierului, și postarea de semne pe pereți și podea pentru a direcționa pacienții.

Trebuie remarcat faptul că, din cauza riscului ridicat de eroare umană, controalele administrative nu sunt la fel de eficiente; de obicei, sunt mai degrabă soluții temporare, decât pe termen lung. Deși atât controlul legat de PPE, cât și cel administrativ sunt inițial soluții ieftine, ele pot deveni relativ costisitoare pe termen lung.

Controale tehnice

În al treilea rând în ierarhie, această soluție necesită o schimbare fizică pentru a elimina pericolele la sursă (agenți patogeni în aer și în sânge) înainte ca DCP să le întâmpine. Controalele tehnice sunt importante pentru asigurarea unor practici generale sigure și sănătoase. Exemple în condițiile de îngrijire dentară includ utilizarea de ace cu autoprotecție și dispozitive medicale mai sigure, recipiente pentru eliminarea obiectelor ascuțite, sisteme de ventilație adecvate (de exemplu, filtre de aer cu particule de înaltă eficiență [high-efficiency particulate air, HEPA]) și evacuare cu volum mare (high-volume evacuation, HVE). Deși instalarea inițială a controalelor tehnice bine proiectate este costisitoare în comparație cu implementarea controalelor administrative sau a PPE, pe termen lung costurile de operare devin mai mici, iar economiile de costuri pot rezulta din eliminarea efectelor adverse și a erorilor umane (de exemplu, expuneri ocupaționale).

Substituția

Considerată a fi cea de-a doua metodă cea mai eficientă în ierarhia controalelor în protejarea HCP / DCP, substituirea înlocuiește un proces sau material periculos cu unul sigur. În mediile dentare, tehnicile de substituție pot include utilizarea protocoalelor minim invazive pentru a reduce stropirea, pulverizarea și producția de aerosoli; aplicarea protocoalelor de tratament restaurator atraumatic în locul utilizării unei piese de mână de mare viteză pentru abordarea unui proces carios; sau folosirea de scalere manuale în locul unui detartror cu ultrasunete.

Eliminarea

În cele din urmă, eliminarea este cea mai eficientă practică de a proteja HCP / DCP împotriva bolilor infecțioase și a situațiilor periculoase prin eliminarea fizică a pericolului din spațiul de lucru. De exemplu, implementarea unui protocol de screening pentru a verifica atât pacienții, cât și angajații înainte de a ajunge la clinică este o modalitate simplă, dar eficientă, de a reduce sau elimina riscul de transmitere în mediul asistenței medicale.

Tabelul 2 rezumă principalele instrucțiuni IPC (infection prevention and control, IPC) pentru a fi aliniate cu ierarhia controalelor în setările de îngrijire dentară pentru a îmbunătăți o practică mai sigură.


SUMAR

În martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății a declarat COVID-19 ca fiind prima pandemie inițiată de coronavirus. Răspândirea globală rapidă, cu o gamă largă de manifestări clinice, a obligat organizațiile de reglementare a sănătății, profesioniștii din domeniul sănătății publice și cercetătorii să își actualizeze informațiile despre boală și să ofere orientări, soluții și reglementări individuale și comunitare, pentru a întrerupe ciclul bolii, a diminua transmiterea de la persoană la persoană și a reduce contaminarea încrucișată în mediul medical.

Luarea în considerare a ierarhiei controalelor infecției poate ajuta practicienii din domeniul stomatologic să asigure îngrijiri dentare sigure pacienților, reducând totodată transmiterea bolii.



Referințe bibliografice:

1. Wu Z, McGoogan JM. Characteristics of and important lessons from the coronavirus disease 2019 (COVID-19) outbreak in China: summary of a report of 72 314 cases from the Chinese Center for Disease Control and Prevention. JAMA. 2020;323(13):1239-1242.

2. World Health Organization. Coronavirus disease (COVID-19) pandemic. WHO website. Updated April 27, 2021. https://www.who.int/emergencies/diseases/novel-coronavirus-2019. Accessed April 27, 2021.

3. Johns Hopkins University of Medicine. Coronavirus Resource Center. Johns Hopkins Coronavirus Resource Center website. April 27, 2021. https://coronavirus.jhu.edu/. Accessed April 27, 2021.

4. Worldometer. Coronavirus. Worldometer website. April 27, 2021. https://www.worldometers.info/coronavirus/country/us/. Accessed April 27, 2021.

5. Chang D, Lin M, Wei L, et al. Epidemiologic and clinical characteristics of novel coronavirus infections involving 13 patients outside Wuhan, China. JAMA. 2020;323(11):1092-1093.

6. Worldometer. Coronavirus. Worldometer website. March 20, 2021. https://www.worldometers.info/coronavirus/#countries. Accessed March 20, 2021.

7. Maiuolo J, Mollace R, Gliozzi M, et al. The contribution of endothelial dysfunction in systemic injury subsequent to SARS-CoV-2 infection. Int J Mol Sci. 2020;21(23):9309.

8. Centers for Disease Control and Prevention. Risk for COVID-19 Infection, Hospitalization, and Death By Race/Ethnicity. CDC website. April 23, 2021. https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/covid-data/investigations-discovery/hospitalization-death-by-race-ethnicity.html. Accessed April 27, 2021.

9. Gorbalenya AE, Baker SC, Baric RS, et al. Severe acute respiratory syndrome-related coronavirus: the species and its viruses – a statement of the Coronavirus Study Group. Nat Microbiol. 2020;5:536-544.

10. Yang Y, Peng F, Wang R, et al. The deadly coronaviruses: the 2003 SARS pandemic and the 2020 novel coronavirus epidemic in China. J Autoimmun. 2020;109:102434.

11. Zhu N, Zhang D, Wang W, et al. A novel coronavirus from patients with pneumonia in China, 2019. N Engl J Med. 2020;382(8):727-733.

12. Perlman S. Another decade, another coronavirus. N Engl J Med. 2020;382(8):760-762.

13. European Centre for Disease Prevention and Control. Rapid increase of a SARS-CoV-2 variant with multiple spike protein mutations observed in the United Kingdom. ECDC: Stockholm; December 20, 2020. https://www.ecdc.europa.eu/sites/default/files/documents/SARS-CoV-2-variant-multiple-spike-protein-mutations-United-Kingdom.pdf. Accessed April 27, 2021.

14. Centers for Disease Control and Prevention. About Variants of the Virus that Causes COVID-19. CDC website. April 2, 2021. https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/transmission/variant.html. Accessed April 27, 2021.

15. Public Health England. Investigation of novel SARS-CoV-2 variant: Variant of Concern 202012/01. Technical briefing 5. https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/957504/Variant_of_Concern_VOC_202012_01_Technical_Briefing_5_England.pdf. Accessed April 27, 2021.

16. Muik A, Wallisch A-K, Sänger B, et al. Neutralization of SARS-CoV-2 lineage B.1.1.7 pseudovirus by BNT162b2 vaccine-elicited human sera. Science. 2021;371(6534):1152-1153.

17. World Health Organization. SARS-CoV-2 Variants. WHO website. December 31, 2020. https://www.who.int/csr/don/31-december-2020-sars-cov2-variants/en/. Accessed April 27, 2021.

18. Wibmer CK, Ayres F, Hermanus T, et al. SARS-CoV-2 501Y.V2 escapes neutralization by South African COVID-19 donor plasma. Nat Med. 2021;27(4):622-625.

19. Xie X, Liu Y, Liu J, et al. Neutralization of SARS-CoV-2 spike 69/70 deletion, E484K and N501Y variants by BNT162b2 vaccine-elicited sera. Nat Med. 2021;27(4):620-621.

20. do Nascimento VA, Corado ALG, do Nascimento FO, et al. Genomic and phylogenetic characterisation of an imported case of SARS-CoV-2 in Amazonas State, Brazil. Mem Inst Oswaldo Cruz. 2020;115:e200310.

21. Deng X, Garcia-Knight MA, Khalid MM, et al. Transmission, infectivity, and antibody neutralization of an emerging SARS-CoV-2 variant in California carrying a L452R spike protein mutation [preprint]. medRxiv. 2021 March 9. doi: 10.1101/2021.03.07.21252647.

22. Centers for Disease Control and Prevention. SARS-CoV-2 Variant Classifications and Definitions. CDC website. April 26, 2021. https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/cases-updates/variant-surveillance/variant-info.html. Accessed April 27, 2021.

23. Korber B, Fischer WM, Gnanakaran S, et al. Tracking changes in SARS-CoV-2 spike: evidence that D614G increases infectivity of the COVID-19 virus. Cell. 2020;182(4):812-827.e19.

24. Plante JA, Liu Y, Liu J, Xia H, et al. Spike mutation D614G alters SARS-CoV-2 fitness. Nature. 2021;592(7852):116-121.

25. Klumpp-Thomas C, Kalish H, Hicks J, et al. D614G spike variant does not alter IgG, IgM, or IgA spike seroassay performance [preprint]. medRxiv. 2020. doi: 10.1101/2020.07.08.20147371.

26. Walls AC, Park Y-J, Tortorici MA, et al. Structure, function, and antigenicity of the SARS-CoV-2 spike glycoprotein. Cell. 2020;181(2):281-292.E6.

27. Zhu H, Wang L, Fang C, et al. Clinical analysis of 10 neonates born to mothers with 2019-nCoV pneumonia. Transl Pediatr. 2020;9(1):51-60.

28. Jin JM, Bai P, He W, et al. Gender differences in patients with COVID-19: focus on severity and mortality. Front Public Health. 2020;8:152.

29. Hanff TC, Harhay MO, Brown TS, et al. Is there an association between COVID-19 mortality and the renin-angiotensin system? A call for epidemiologic investigations. Clin Infect Dis. 2020;71(15):870-874.

30. Ge H, Wang X, Yuan X, et al. The epidemiology and clinical information about COVID-19. Eur J Clin Microbiol Infect Dis. 2020;39(6):1011-1019.

31. Bhattacharyya A, Seth A, Srivast N, et al. Coronavirus (COVID-19): a systematic review and meta-analysis to evaluate the significance of demographics and comorbidities [preprint]. Res Sq. 2021;rs.3.rs-144684.

32. Klompas M, Baker MA, Rhee C. Airborne transmission of SARS-CoV-2: theoretical considerations and available evidence. JAMA. 2020;324(5):441-442.

33. Morawska L, Milton DK. It is time to address airborne transmission of coronavirus disease 2019 (COVID-19). Clin Infect Dis. 2020;71(9):2311-2313.

34. Jayaweera M, Perera H, Gunawardana B, Manatunge J. Transmission of COVID-19 virus by droplets and aerosols: a critical review on the unresolved dichotomy. Environ Res. 2020;188:109819.

35. Ong SWX, Tan YK, Chia PY, et al. Air, surface environmental, and personal protective equipment contamination by severe acute respiratory syndrome coronavirus 2 (SARS-CoV-2) from a symptomatic patient. JAMA. 2020;323(16):1610-1612.

36. Wang P, Anderson N, Pan Y, et al. The SARS-CoV-2 outbreak: diagnosis, infection prevention, and public perception. Clin Chem. 2020;hvaa080. doi: 10.1093/clinchem/hvaa080.

37. Preventing Transmission of Pandemic Influenza and Other Viral Respiratory Diseases: Personal Protective Equipment for Healthcare Personnel: Update 2010. Washington, DC: National Academies Press; 2011.

38. O’Dowd K, Nair KM, Forouzandeh P, et al. Face masks and respirators in the fight against the COVID-19 pandemic: a review of current materials, advances and future perspectives. Materials (Basel). 2020;13(15):3363.

39. van Doremalen N, Bushmaker T, Morris DH, et al. Aerosol and surface stability of SARS-CoV-2 as compared with SARS-CoV-1. N Engl J Med. 2020;382(16):1564-1567.

40. ADA Center for Professional Success. Coronavirus Frequently Asked Questions. ADA website. https://success.ada.org/en/practice-management/patients/coronavirus-frequently-asked-questions. Accessed April 26, 2021.

41. Espinoza B, Marathe M, Swarup S, Thakur M. Adaptive human behavior in epidemics: the impact of risk misperception on the spread of epidemics [preprint]. Res Sq. 2021;rs.3.rs-220773.

42. Bai Y, Yao L, Wei T, et al. Presumed asymptomatic carrier transmission of COVID-19. JAMA. 2020;323(14):1406-1407.

43. Wong JEL, Leo YS, Tan CC. COVID-19 in Singapore-current experience: critical global issues that require attention and action. JAMA. 2020;323(13): 1243-1244.

44. Lai CC, Liu YH, Wang CY, et al. Asymptomatic carrier state, acute respiratory disease, and pneumonia due to severe acute respiratory syndrome coronavirus 2 (SARS-CoV-2): facts and myths. J Microbiol Immunol Infect. 2020;53(3):404-412.

45. Kariwa H, Fujii N, Takashima I. Inactivation of SARS coronavirus by means of povidone-iodine, physical conditions and chemical reagents. Dermatology. 2006;212(suppl 1):119-123.

46. Young BE, Ong SWX, Kalimuddin S, et al. Epidemiologic features and clinical course of patients infected with SARS-CoV-2 in Singapore. JAMA. 2020;323(15):1488-1494.

47. MacLaren G, Fisher D, Brodie D. Preparing for the most critically ill patients with COVID-19: the potential role of extracorporeal membrane oxygenation. JAMA. 2020;323(13):1245-1246.

48. Xia J, Tong J, Liu M, et al. Evaluation of coronavirus in tears and conjunctival secretions of patients with SARS-CoV-2 infection. J Med Virol. 2020;92(6):589-594.

49. Chan JFW, Yuan S, Kok KH, et al. A familial cluster of pneumonia associated with the 2019 novel coronavirus indicating person-to-person transmission: a study of a family cluster. Lancet. 2020;395(10223):514-523.

50. Adalja AA, Toner E, Inglesby TV. Priorities for the US health community responding to COVID-19. JAMA. 2020;323(14):1343-1344.

51. Wilson N, Kvalsvig A, Barnard LT, Baker MG. Case-fatality risk estimates for COVID-19 calculated by using a lag time for fatality. Emerg Infect Dis. 2020;26(6):1339-1441.

52. Mustapha JO, Abdullahi IN, Ajagbe OOR, et al. Understanding the implications of SARS-CoV-2 re-infections on immune response milieu, laboratory tests and control measures against COVID-19. Heliyon. 2021;7(1):e05951.

53. van Eijk LE, Binkhorst M, Bourgonje AR, et al. COVID-19: immunopathology, pathophysiological mechanisms, and treatment options. J Pathol. 2021;10.1002/path.5642.

54. Centers for Disease Control and Prevention. COVID-19 Overview and Infection Prevention and Control Priorities in non-US Healthcare Settings. CDC website. February 26, 2021. https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/hcp/non-us-settings/overview/index.html. Accessed April 27, 2021.

55. Leung NHL, Chu DKW, Shiu EYC, et al. Respiratory virus shedding in exhaled breath and efficacy of face masks [published correction appears in Nat Med. 2020;26(6):981]. Nat Med. 2020;26(5):676-680.

56. Kathree BA, Khan SB, Ahmed R, et al. COVID-19 and its impact in the dental setting: a scoping review. PLoS One. 2020;15(12):e0244352.

57. National Institute for Occupational Safety and Health. Hierarchy of Controls. Centers for Disease Control and Prevention/NIOSH website. January 13, 2015. https://www.cdc.gov/niosh/topics/hierarchy/default.html. Accessed April 27, 2021.

 

Articole Similare