22 martie 2018 | Lui Adi. Împreună. În loc de editorial..
Împreună am pornit la drumul Actualităţilor în vara lui ’99. Acum 19 ani. Cu o idee, cu sclipiri în ochi şi mult entuziasm pentru ceea ce îl numeai pe atunci “proiectul tău de suflet pentru România”. O revistă de actualităţi stomatologice. Şi aşa ai botezat-o: Actualităţi Stomatologice.
Şi ai început cu.. începutul. Dar într-un ritm şi cu o înflăcărare care, la vremurile de atunci, păreau nu numai curajoase, dar şi pe undeva doar aspiraţionale. Însă nu ai lăsat timp pentru îndoieli. Ai cooptat vârfurile stomatologiei româneşti şi mondiale, parte prieteni cu tine de-o viaţă, care ţi-au dat încuviinţarea pe loc. Ai obţinut acordul Compendium dintr-o suflare, cu promisiunea că vor fi mândri. Ai mers la fiecare membru al corpului editorial pentru acceptul de principiu; te-ai întâlnit apoi cu ei, în mod organizat, să le prezinţi conceptul revistei. Ai convins companiile ce puteau susţine financiar proiectul care, foarte repede, a devenit REVISTA. În nici trei luni, în septembrie 1999, se tipărea deja primul număr. Era cumva de necrezut! Când ai transformat o idee, un vis în pagini palpabile?
Ne-ai organizat apoi din mers, ne-ai ridicat când ne-am împiedicat şi nu ne-ai lăsat loc de lamentări. Ne-ai învăţat să visăm “pe mare”, să ne uităm doar înainte şi să reuşim. Ca un LIDER. Şi ai fost mândru de succesul nostru în timp. Ca un profesor adevărat care nu se teme că elevul îl va depăşi, din contră. Ceea ce ne-a uimit în permanenţă era modestia ta unică, rară în orice peisaj, de oriunde ar fi.
Ne-ai învăţat să ne bucurăm de realizările noastre, să le apreciem şi să le şi sărbătorim cum se cuvine. Aniversarea revistei de 10 ani a fost un eveniment vulcanic ce a erupt la Bucureşti, cum frumos parafrazai în editorialul de la acea vreme. Întrebat atunci, unde vezi Actualităţile peste încă 10 ani, ai răspuns dezinvolt că desigur, “mult mai mature şi mai complete”. Doar că nu ştiai că fără tine..
Ştim că nu te-am dezamăgit. Am extins tiparul în online, am dezvoltat activitatea digitală, am avansat cu creditarea pentru educaţie continuă şi nu ne oprim aici. Avem de respectat o promisiune către tine, e adevărat nespusă, dar subînţeleasă.
În Israel, ai făcut istorie.
Dovadă îţi stau pacienţii, studenţii, colegii; CV-ul întins pe pagini nesfârşite, recunoaşterile profesionale, admiraţia unanimă, medaliile oferite de cele mai înalte personalităţi.
În lumea largă în care ai conferenţiat sau predat, ai făcut istorie.
Dovadă ţi-au stat sălile pline, aplauzele prelungite, respectul primit, diplomele, titlurile oficiale acordate ca şi cele onorifice.
Dar să ştii că şi în România ta dragă, de origine ai făcut istorie.
Prin conferinţele tale recunoscute ca one man show, în cadrul cărora convingeai neobosit că pacienţii consideraţi de netratat în cabinetele private pot deveni tratabili cu condiţia să investeşti în a fi up-to-date în profesie.
Prin editorialele în care pledai constant pentru întâietatea pacientului, în care insuflai energie pentru educaţia continuă în care ai crezut absolut şi categoric, sau în care îţi împărtăşeai ideile şi principiile după care te ghidai.
Prin congresele iniţiate şi cu numele din stomatologia mondială pe care le-ai adus, de-a lungul timpului, la Bucureşti – oraşul care ţi-a oferit Medalia de Onoare – devenind gazda perfectă (niciodată nu uitai să aminteşti că studiile tale universitare au început la Bucureşti).
Prin prietenia ta necondiţionată, modestia ta unică şi respectul faţă şi pentru colegii tăi români.
Mai presus de toate, cu proiectul tău – devenit acum şi de demult al nostru – de suflet. Cu revista “Actualităţi Stomatologice”.
În ultimul editorial, încheiai cu “Aşadar continuăm”. Noi adăugăm acum doar: “împreună!” Pentru că, nu-i aşa: ţine minte, sfârşitul nu-i aici.