Prima pagină » Conservarea structurii dentare cu ceramici hibride adezive

Conservarea structurii dentare cu ceramici hibride adezive

by admin
A picture containing appliance, wall, indoor, white Description automatically generated

Conservation of Tooth Structure Utilizing Bonded Hybrid Ceramics by Chad C. Duplantis, DDS. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 42(2) February 2021. © 2021 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.Conservarea structurii dentare cu ceramici hibride adezive

Despre autor:

Chad C. Duplantis, DDS

Private Practice, Fort Worth, Texas; Fellow, Academy of General Dentistry

Articol publicat în Actualități Stomatologice nr. 90 / iunie 2021
Traducere și redactare: Lector. Univ. Blanka Petcu

Concentrându-se pe o abordare minim invazivă a stomatologiei indirecte, acest articol examinează un protocol post-diagnostic ce pune accentul pe tehnologia CAD/CAM și pe progresele din domeniul materialelor. Îmbinarea acestor două elemente permite clinicianului să creeze restaurări realiste într-un mod eficient și previzibil.

La evaluarea diagnostică a unui dinte, clinicienii se confruntă cu variate opțiuni cu privire la decizia finală de tratament, dependente de evaluarea factorilor funcționali și estetici. Odată cu determinarea tipului de restaurare, medicul trebuie să decidă dacă restaurarea va fi directă sau indirectă, și ce material să utilizeze. Cu multiplele opțiuni de materiale restaurative disponibile, procesul decizional poate fi dificil, în special pentru un medic tânăr, relativ neexperimentat.

Prima restaurare indirectă realizată în cabinet datează din 1985 și aparține medicului Werner H. Mörmann din Zurich, Elveția.1 Industria CAD/CAM a crescut exponențial de la introducerea sa pe piața dentară. Adoptarea tot mai răspândită a acesteia a creat progrese atât în​ tehnologia utilizată pentru achiziționarea datelor și proiectarea restaurărilor, cât și în privința materialelor utilizate. În prezent, pentru a crea aceste restaurări sunt disponibile mai multe materiale CAD/CAM, inclusiv ceramica hibridă.

Pe lângă restaurările cu acoperire totală, și cele cu acoperire parțială pot fi fabricate prin CAD/CAM. Totodată, progresele adezivilor au determinat ca restaurările parțiale să devină o realitate. Acestea conservă structura dinților și sunt de lungă durată, funcționale și estetice. O restaurare parțială poate fi complet cuprinsă în limitele dintelui ca un inlay, fie să acopere unul sau mai mulți cuspizi sub forma unui onlay.

Acest articol va examina onlay-ul ca o restaurare viabilă pentru stomatologia clinică folosind ceramica hibridă.

ONLAY

La evaluarea corectă a unui dinte pentru o restaurare, trebuie considerați mai mulți factori, indiferent dacă restaurarea va fi nouă sau va înlocui una preexistentă. Tipul de restaurare depinde de dimensiunea cavității create fie prin carie, îndepărtarea restaurării existente, fie printr-o combinație a celor două. După evaluare, o preparare conservatoare a cavității ar putea permite o restaurare directă, realizată din amalgam, rășină compozită sau alt material la alegere. În unele cazuri, o restaurare conservatoare poate fi tratată cu un inlay. Pregătirea unei cavități mai mari poate necesita o acoperire cuspidiană, necesitând astfel o restaurare indirectă, cum ar fi o coroană sau un onlay. Deși, de obicei, un onlay ar fi mai puțin invaziv decât o coroană, utilizarea unei astfel de restaurări nu este întotdeauna posibilă. Distrugerea ocluzală sau circumferențială extinsă a dintelui fie din cauza procesului carios, fie a unei restaurări anterioare deficitare poate contraindica o restaurare cu acoperire parțială.

Veneziani a furnizat o definiție cuprinzătoare a unui onlay, descriindu-l ca pe „o restaurare coronară parțială realizată din compozit sau ceramică integrală, ce trebuie inserată pasiv și cimentată adeziv într-o cavitate caracterizată prin atribute specifice”. Mai mult, el propune două indicații pentru restaurarea onlay: (1) o cavitate largă de clasa a II-a, cu acoperire cuspidiană (una sau mai multe) și (2) restaurarea unei suprafețe ocluzale mari compromise prin uzură și / sau biocoroziune.”2

PROGRESIA MATERIALELOR PENTRU ACOPERIREA CUSPIZILOR

Amalgamul

Datând din 1826, amalgamul a fost cel mai utilizat material în stomatologie.3 Prin numeroasele modificări compoziționale, amalgamul a rezistat testului timpului; cu toate acestea, mai recent, utilizarea sa a scăzut considerabil. În 2010, un studiu a constatat că utilizarea restaurărilor compozite a depășit numărul celor din amalgam cu un raport de 2:1. Mai mulți factori au contribuit, inclusiv temerile pacienților cu privire la toxicitatea mercurului, coroziunea, estetica și nevoia unei restaurarări mai conservatoare și adezive.4 Până astăzi există numeroase restaurări de amalgam care au funcționat destul de bine de-a lungul timpului. Clinicienii calificați pot plasa chiar și un aliaj cu știfturi și / sau agenți de adeziune pentru amalgam ce pot înlocui cu succes un cuspid dentar. Deși acest material a demonstrat succes clinic, mulți medici și pacienți optează pentru materiale mai noi și mai estetice.

Rășinile compozite

Sunt folosite cu succes în stomatologie de câteva decenii. Acestea au fost utilizate în mod eficient atât în ​​restaurări mici, cât și în cazul celor extinse, datorită progreselor obținute în contracția de polimerizare și în privinița coeficientului de expansiune termică. De asemenea, producătorii au modificat conținutul de umplutură și procentele aferente pentru a crește capacitățile portante. Cu toate acestea, rășinile compozite necesită o inserare atentă, uneori obositoare mai ales pentru acoperirea cuspidiană. Într-un studiu care a evaluat 25 dinți cu acoperire cuspidiană, nu s-a raportat sensibilitate la 2 săptămâni sau la 30 luni postoperator.5 Aceasta demonstrează capacitatea compozitelor directe de a acoperi cuspizii cu sensibilitate minimă, iar studiile suplimentare validează aceste restaurări ca fiind o alternativă viabilă la cele indirecte.6 Cu toate acestea, din ce în ce mai mulți clinicieni consideră amplasarea restaurărilor indirecte mai eficientă și previzibilă, în special prin utilizarea unor blocuri hibride mai noi cu ajutorul tehnologiei CAD / CAM.

Aurul

Aurul turnat este durabil și puternic fără să uzeze dentiția antagonistă și, spre deosebire de amalgam, nu se corodează, fiind cu siguranță o opțiune pentru stomatologia indirectă. Ratele de supraviețuire ale aurului turnat au fost documentate cu valori de până la 97% timp de 10 ani și de 94,1% la 10 ani în cazul restaurărilor cu acoperire parțială.

Deși aurul a demonstrat un succes considerabil, estetica și costurile reduc la minimum utilizarea sa în stomatologia modernă. Aurul a devenit atât de scump, încât este greu de justificat costul unei restaurări dentare cu atâtea alte opțiuni disponibile. În cele din urmă, multe alte materiale oferă avantajul de a permite o restaurare indirectă realizată în aceeași zi cu tehnologia CAD / CAM. Cu toate acestea, aurul rămâne încă o opțiune viabilă dacă un pacient nu are solicitări estetice.

Ceramicile

Ceramicile au o istorie îndelungată în stomatologie, atât pentru fațetare, cât și ca substrat monolitic pentru restaurările indirecte. Primul inlay ceramic documentat ce a utilizat un sistem CAD / CAM, din 1985, a fost fabricat din porțelan feldspatic (VITA Mark I).1 Versiunea inițială a acestui material a demonstrat o rată de succes la 10 ani mai mare de 90%.8 Producătorul a încorporat unele modificări în material, iar ultima versiune (VITA Mark II) a fost la rândul ei utilizată mulți ani cu mare succes. Modificările au vizat îmbunătățirea polișabilității, scăderea uzurii și creșterea rezistenței. Cu toate acestea, materialul a prezentat valori de doar 130-160 MPa dacă era glazurat. Ceramica având tendința de a fi fragilă în mod natural, fractura a fost cea mai frecventă cauză a eșecului restaurării.10 Ceea ce presupune ca forma preparației să permită o grosime adecvată a materialului.

În pofida istoriei extinse a ceramicii, există unele caracteristici care pot diminua longevitatea unei restaurări dentare, valabil mai ales în cazul restaurărilor cu acoperire parțială. Ceramicile sunt inerent fragile11; de aceea, medicul trebuie să ia în considerare grosimea adecvată a materialului. Dacă sunt glazurate, ceramicile au tendința de a uza antagoniștii, în comparație cu alte materiale indirecte.12 O suprafață ceramică lustruită generează o uzură mai redusă a dentiției antagoniste, dar, totuși, continuă să se manifeste.13 În plus, unii medici care încorporează în practica lor restaurările CAD/CAM pot considera ineficient timpul de ardere după frezare. Aceste caracteristici au condus la crearea de materiale mai noi, mai ușor de utilizat.

 

CERAMICILE DENTARE HIBRIDE

Progresul stomatologiei, în special din sfera CAD / CAM, depinde în mare măsură de dezvoltarea tehnologiei și a materialelor. Solicitările estetice pentru un aspect cât mai natural precum și rezistența la uzură a generat o nouă clasificare a materialelor. Ceramicile dentare hibride întruchipează tocmai calitățile favorabile ale compozitelor și ale ceramicii, fiind disponibile în variate mărci, cu microstructură și grad de umplere variabil. Sunt mai puțin fragile în comparație cu ceramica dentară convențională, ceea ce reduce riscul de eșec înainte și după fabricare. De asemenea, prezintă o adaptare marginală excelentă și pot fi reparate în mod previzibil cu rășină compozită. 14

Clasificare, exemple

Cele două categorii principale de ceramică dentară hibridă sunt materiale cu rețea ceramică infiltrată cu polimeri (polymer-infiltrated ceramic network, PICN) și rășini cu umplutură dispersată. VITA Enamic® este un exemplu de PICN. Mai multe materiale, inclusiv blocurile Grandio (VOCO) și CERASMART® (GC) fac parte din categoria rășinilor cu umplutură dispersată.15,16

VITA Enamic | VITA

Acest material este un PICN ce combină beneficiile compozitelor și ale ceramicii pentru a oferi rezistență și elasticitate, se comportă similar cu dentina umană și scade potențialul de propagare a fisurilor și de fracturare.17 Este compus din 86% ceramică (75% din volum, în principal dioxid de siliciu și oxid de aluminiu) și 14% polimer (25% din volum, dimetacrilat de uretan [UDMA] și dimetacrilat de trietilen glicol [TEGDMA]) și are o rezistență la flexiune de 150-160 MPa. Indicațiile includ restaurările indirecte cu acoperire totală, cu acoperire parțială și fațetele.17,18 Acest material este diferit prin faptul că poate fi gravat cu acid fluorhidric 5% timp de 60 secunde pe suprafața internă, datorită compoziției ceramice unice (adică, PICN). 18

Blocurile Grandio | VOCO

Introduse în 2017, aceste blocuri sunt rășini hibride nanoceramice cu umplutură dispersată care se diferențiază prin cel mai ridicat conținut de umplutură realizabil în această clasa a ceramicilor hibride. Blocul conține umplutură 86% cu particule nanoceramice hibride și 14% rășină (UDMA și DMA),20,22 având o rezistență la flexiune de 333 MPa.23 În plus față de rezistența excelentă, aceste blocuri au un modul de elasticitate și caracteristici de ciclare termică asemănătoare dinților, o absorbție relativ scăzută a apei și o radiopacitate foarte mare (308%), conform ISO 404924. În plus, compoziția hibridă permite un timp de frezare redus, ceea ce duce la un flux de lucru mai eficient. De asemenea, blocurile Grandio sunt ușor de reparat intraoral și sunt disponibile în două dimensiuni pentru a găzdui restaurări de diferite dimensiuni și 11 nuanțe cu variate opțiuni de transluciditate; indicațiile sunt coroane, inlay-uri, onlay-uri, fațete și coroane susținute de implanturi.22

Cerasmart | GC

Acest bloc nanoceramic este proiectat cu intenția de a îmbina caracteristicile dorite ale tehnologiei ceramice cu cele ale rășinilor. Materialul este alcătuit din 71% nanoparticule de sticlă de siliciu și bariu și 29% rășină (dimetacrilat de bisfenol A etoxilat [bis-MEPP], UDMA și DMA).21 Având o rezistență flexurală de 238MPa, acest material este destinat pentru preparația minimă a restaurărilor anterioare, posterioare și a celor implantare. Conform producătorului, nu există contraindicații pentru restaurările cu acoperire totală sau parțială.26

Pe lângă produsele prezentate, există și altele care pot fi clasificate ca ceramici dentare hibride. În plus, se anticipează că în următorii ani vor intra în această clasificare multe alte materiale.

FORMA PREPARAȚIEI PENTRU ONLAY

Atunci când ia în considerare o restaurare cu acoperire parțială sau un onlay, medicul trebuie să evalueze mai întâi calitatea dintelui rămas. Dacă există suficientă structură dentară sănătoasă supragingival, un onlay poate fi o opțiune viabilă. După îndepărtarea cariilor sau a restaurării anterioare, gradul de distrugere dictează adesea forma finală. Tehnica adezivă adecvată, ce va fi discutată ulterior, permite clinicianului să fie conservator și să creeze o preparație divergentă pentru a asigura poziționarea adecvată.

Instrucțiunile adecvate restaurărilor indirecte din ceramică pot fi transpuse cu ușurință pentru ceramicile hibride, și bazat pe experiență, autorul le recomandă28,29 cu amendamentul că modificările minore notate în paranteze sunt dictate de starea dintelui de restaurat:

• Marginile preparației nu trebuie amplasate în zona contactelor antagoniste statice sau dinamice.

• Adâncimea preparației trebuie să fie de cel puțin 1,5 mm iar lățimea istmului să fie de cel puțin 1 mm (o lățime de 1,5 mm în zona istmului și cel puțin 1 mm în dreptul podelei pulpare este modificarea recomandată – fig. 1).

A picture containing indoor, white

Description automatically generated

Fig. 1. Aspectul ocluzal al unui onlay molar cu lățimea recomandată (ilustrație utilizată cu permisiunea VOCO GmbH).

• Caseta proximală trebuie pregătită cu pereții ușor divergenți și trebuie asigurat un unghi de 100-120° între pereții cavității proximale și suprafețele proximale ale restaurării. Trebuie evitate contactele marginale crestale ale restaurării în cazul pereților cu convexitate pronunțată fără sprijin adcevat oferit de pragul proximal (fig. 2, pereți cu divergență cuprinsă între 4-6°).

• Pentru onlay se va aloca spațiu de cel puțin 1 mm în zonele cuspidiene (fig. 2; pentru a asigura o grosime adecvată a materialului, dacă este posibil, modificarea recomandată constă în lăsarea unui spațiu de 1,5 mm).

• Marginile interne trebuie rotunjite pentru a preveni concentrarea stresului în interiorul materialului ceramic; nu se prepară secționări sau margini în formă de pană.

Diagram

Description automatically generated

Fig. 2. Imaginea laterală a unui onlay molar cu reducerea cuspidiană și pulpară recomandate. De asemenea, este ilustrat gradul de divergență pentru inserare și retragere (ilustrație utilizată cu permisiunea VOCO GmbH).

Dincolo de aceste instrucțiuni, toate contactele ar trebui să se afle pe dinte sau pe substrat. Cu alte cuvinte, trebuie avut în vedere ca niciun contact să nu fie la marginea restaurării pentru a evita eșecul prematur. În cazul în care există o retenție, înainte de amprentare aceasta trebuie abordată cu un compozit fluid. Acest pas suplimentar va asigura faptul că restaurarea se va așeza pasiv la cimentare.

În plus, pentru realizarea unei restaurări reușite și de lungă durată, medicii ar trebui să urmeze recomandările producătorului pentru a ține cont de grosimea adecvată a materialului, care poate varia.

ADEZIUNEA RESTAURĂRILOR CERAMICE HIBRIDE

Pentru o mai bună adeziune a restaurărilor ceramice hibride, este importantă înțelegerea compoziției chimice a acestor materiale. În plus, cele două categorii principale de ceramici dentare hibride – PICN și rășinile cu materiale de umplutură dispersate – sunt tratate în mod diferit înainte de adeziune. Deși fiecare producător de materiale poate avea recomandări specifice, fiecare material poate fi atașat folosind un adeziv universal și un ciment adeziv rășinic.

Există o diferență semnificativă între adeziunea restaurărilor PICN și adeziunea restaurărilor din categoria rășinilor cu umplutură dispersată în ceea ce privește tratamentul post-frezare / pre-adeziunea suprafeței interne. După frezarea restaurărilor, indiferent de categorie, acestea trebuie curățate cu alcool izopropilic pentru a îndepărta orice lubrifiant care s-ar fi putut acumula în cursul procesului de frezare.

Datorită compoziției unice a ceramicii din materialul PICN, se recomandă gravarea suprafeței interne (5% acid fluorhidric timp de 60 secunde).17,18 Conform producătorului, protocolul adeziv prevede gravarea cu acid fosforic 37% timp de 30 secunde (numai pe smalț, deci gravare selectivă) pe dintele preparat, urmată de aplicarea judicioasă a adezivului dorit. După gravarea corespunzătoare a restaurării, înainte de aplicarea adezivului pe suprafața internă se adaugă un silan. Instrucțiunile producătorului nu sunt specifice cu privire la un anumit agent adeziv sau ciment rășinic adeziv.18

În cazul ceramicii hibride din categoria rășinilor cu umplutură dispersată, pretratarea suprafeței interne exclude etapa de gravare. După curățarea post-frezare a restaurării cu alcool izopropilic, se recomandă abraziunea cu aer a suprafeței interne. Protocoalele adezive includ de obicei abraziunea / sablarea cu aer a suprafeței interne a acestor restaurări cu particule ≤50-um la o presiune de 30 psi până se obține un finisaj mat. După abraziunea cu aer, restaurarea trebuie curățată din nou cu alcool izopropilic și aer fără umezeală. Spre deosebire de PICN, la această categorie de ceramică hibridă nu se utilizează un agent de silanizare. Se folosește un adeziv universal care se subțiază cu jet de aer. Dintele este tratat în conformitate cu instrucțiunile producătorului pentru adezivul universal specific ales. Aceasta poate include auto-gravarea, gravarea totală sau gravarea selectivă. Agentul demineralizant depinde de preferința clinicianului. Se folosește un ciment rășinic adeziv pentru adeziunea definitivă a restaurării. Respectarea acestor instrucțiuni ar trebui să ducă la succesul clinic și la longevitatea restaurării21.

CAZ CLINIC de restaurare cu acoperire parțială

Un bărbat în vârstă de 59 ani s-a prezentat cu o restaurare defectuoasă din aliaj la nivelul molarului drept maxilar 1.6. Semnele de infiltrație ale aliajului, precum și liniile de fractură periclitau cuspidul distolingual (fig. 3).

După administrarea și instalarea anesteziei, s-a îndepărtat aliajul existent. Înainte de îndepărtarea tuturor ariilor cariate era evident că smalțul de pe cuspidul distofacial era lipsit de suport, iar cel distolingual era compromis (fig. 4). Toate cariile active au fost îndepărtate, iar clinicianul a considerat la acest moment mai multe opțiuni terapeutice: fie o restaurare directă din aliaj sau rășină compozită; fie o restaurare cu acoperire totală utilizând un material estetic (disilicatul de litiu, zirconia sau o combinație a celor două); ori, cea selectată în final, un onlay cu acoperire parțială pentru a restaura porțiunea afectată a dintelui. Această decizie a fost luată pe baza predictibilității restaurării, a necesității acoperirii cuspiene și a conservării structurii dentare neafectate. Ceramica hibridă a fost materialul pentru care a optat.

Preparația a fost perfecționată prin reducerea cuspizilor distofaciali și distopalatinali (fig. 5). Specific, în acest caz s-a optat pentru blocurile Grandio. După cum s-a menționat anterior, acest material deține umplutură în proporție de 86% și are o rezistență la flexiune de 333 MPa.20,22,23

Deoarece acest molar era ultimul în ocluzie, rezistența maximă a fost un considerent cheie în alegerea materialului. Restaurarea a fost proiectată și frezată folosind un scaner intraoral CEREC® Primescan și software-ul CEREC® 5.1 (Dentsply Sirona). Blocul nanoceramic hibrid CAD / CAM avea dimensiunea 12, nuanța A2 HT. După finalizarea proiectului restaurator, acesta a fost trimis la frezare (CEREC® MC XL, Dentsply Sirona); durata frezării a fost sub 6 minute. Blocul a fost îndepărtat, s-a înlăturat tija de fixare, apoi restaurarea a fost curățată cu alcool și apă și lustruită în laborator cu o perie Robinson. Suprafața internă a fost supusă abraziunii cu aer și particule de corund de 30µm, modificată cu silice la presiune de 40psi (fig. 6). După verificarea adaptării marginale și a contactelor ocluzale, restaurarea a fost așezată utilizând protocolul adeziv al producătorului pentru blocurile Grandio.

Pe suprafața internă s-a aplicat un agent adeziv (Ceramic Bond, VOCO) timp de 60 secunde și lăsat să se usuce la aer. Excesul a fost îndepărtat cu jet blând de aer, astfel încât să nu aibă loc acumulări de substanță. Smalțul dintelui a fost gravat selectiv cu acid fosforic 37% pentru 20 secunde. Deși gravarea este o etapă opțională, autorul consideră că cercetarea susține o tehnică de gravare selectivă (numai în smalț). După gravarea smalțului, preparația a fost curățată cu un desensibilizator, iar adezivul (Futurabond U, VOCO) a fost aplicat pe dinte 20 secunde și uscat ușor cu aer (fig. 7, 8). Adezivul a fost fotopolimerizat 10 secunde pe suprafața dintelui.

Cimentul de fixare ales a fost un compozit universal cu priză duală (Bifix QM, VOCO). Acesta se poate plasa fie pe suprafața internă a coroanei, fie, așa cum preferă autorul, pe dinte, înainte de așezarea restaurării. Odată ce restaurarea a fost plasată, s-a efectuat fotopolimerizarea 2-3 secunde. S-a înlăturat excesul de material, iar restul a fost lăsat să se polimerizeze complet timp de 4 minute. Timpul de priză pentru acest ciment rășinic cu priză dublă este de 3 minute de la inserție (fig. 9, 10).31,32

După priza cimentului, restaurarea a fost lustruită. Pentru lustruire, restaurarea a fost polișată la margini cu freză de carbură canelată cu aur. Suprafața ocluzală a fost ajustată cu ajutorul unei freze diamantate fine în formă de minge de fotbal. Lustruirea finală a fost obținută utilizându-se spirale de lustruire flexibile impregnate cu diamant (fig. 11, 12).

CONCLUZII

Medicii dentiști acceptă și adoptă din ce în ce mai mult beneficiile pe care tehnologia CAD/CAM le oferă practicii dentare. Fluxurile de lucru digitale și materialele mai noi oferă o alternativă eficientă la stomatologia tradițională ghidată de laborator. Noile ceramici hibride oferă o alternativă indirectă de restaurare la cele directe și la ceramica convențională, atât pentru utilizatorii experimentați, cât și pentru cei fără experiență.

Clinicienii trebuie să cunoască beneficiile și compoziția diferitelor materiale ceramice dentare hibride, să înțeleagă opțiunile de diagnostic și tratament. Protocoalele adezive depind de compoziția materialelor de restaurare și variază de la un producător la altul și, desigur, se recomandă respectarea instrucțiunilor acestuia pentru asigurarea longevității restaurării.

CAZUL CLINIC (RESTAURARE CU ACOPERIRE PARȚIALĂ):

A picture containing food, dish, close

Description automatically generated

Fig. 3. Vedere ocluzală preoperatorie.

A picture containing food, vegetable

Description automatically generated

Fig. 4. Aliajul a fost îndepărtat de la nivelul 1.6.

A picture containing vegetable

Description automatically generated

Fig. 5. Aspectul preparației, cu atenție alocată tuturor parametrilor specifici unei preparații de onlay.

A white object on a blue surface

Description automatically generated with low confidence

Fig. 6. Onlay-ul, după frezare.

A picture containing indoor, person, blue, accessory

Description automatically generated

Fig. 7. Uscarea cu aer a interiorului restaurării.

A close-up of a person's teeth

Description automatically generated with medium confidence

Fig. 8. Aplicarea pe preparație a unui adeziv universal.

A picture containing food, dessert

Description automatically generated

Fig. 9. Aplicarea în preparație a unui ciment adeziv rășinic cu priză duală pe bază de rășină.

A person holding a toothbrush

Description automatically generated with low confidence

Fig. 10. Poziționarea restaurării.

A picture containing food, sauce

Description automatically generated

Fig. 11. Restaurarea lustruită, aspect ocluzal.

Close-up of a person's teeth

Description automatically generated with medium confidence

Fig. 12. Restaurarea lustruită, vedere vestibulară.

Referințe bibliografice:

1. Mörmann WH, Bindl A. All-ceramic, chair-side computer-aided design/computer-aided machining restorations. Dent Clin North Am. 2002;46(2):405-426.

2. Veneziani M. Posterior indirect adhesive restorations: updated indications and the morphology driven preparation technique. Int J Esthet Dent. 2017;12(2):204-230.

3. Bharti R, Wadhwani KK, Tikku AP, Chandra A. Dental amalgam: an update. J Conserv Dent. 2010;13(4):204-208.

4. Jackson R. Esthetic inlays and onlays. In: Freedman GA, ed. Contemporary Esthetic Dentistry. St. Louis, MO: Elsevier Mosby; 2012:469.

5. Deliperi S, Bardwell DN. Clinical evaluation of direct cuspal coverage with posterior composite resin restorations. J Esthet Restor Dent. 2006;18(5):256-267.

6. Manhart J. Cusp replacement with an extensive posterior direct restoration using a nanohybrid bulk-fill ormocer. International Dentistry – African Edition. 2015;9(3):6-16.

7. Bandlish LK, Mariatos G. Long-term survivals of ‘direct-wax’ cast gold onlays: a retrospective study in a general dental practice. Br Dent J. 2009;207(3):111-115.

8. Otto T, De Nisco S. Computer-aided direct ceramic restorations: a 10-year prospective clinical study of Cerec CAD/CAM inlays and onlays. Int J Prosthodont. 2002;15(2):122-128.

9. Giordano R. Materials for chairside CAD/CAM-produced restorations. J Am Dent Assoc. 2006;137 suppl:14S-21S.

10. Zimmer S, Göhlich O, Rüttermann S, et al. Long-term survival of Cerec restorations: a 10-year study. Oper Dent. 2008;33(5):484-487.

11. Ansong R, Flinn B, Chung KH, et al. Fracture toughness of heat-pressed and layered ceramics. J Prosthet Dent. 2013;109(4):234-240.

12. Janyavula S, Lawson N, Cakir D, et al. The wear of polished and glazed zirconia against enamel. J Prosthet Dent. 2013;109(1):22-29.

13. Sethi S, Kakade D, Jambhekar S, Jain V. An in vitro investigation to compare the surface roughness of auto glazed, reglazed and chair side polished surfaces of Ivoclar and Vita feldspathic porcelain. J Indian Prosthodont Soc. 2013;13(4):478-485.

14. Alamoush RA, Silikas N, Salim NA, et al. Effect of the composition of CAD/CAM composite blocks on mechanical properties. Biomed Res Int. 2018;2018:4893143.

15. Yu H. Material selection for CAD/CAM dentistry: glass ceramic or hybrid materials? Dent Oral Craniofac Res. 5: DOI: 10.15761/DOCR.1000278.

16. Mainjot AK, Dupont NM, Oudkerk JC, et al. From artisanal to CAD-CAM blocks: state of the art of indirect composites. J Dent Res. 2016;95(5):487-495.

17. VITA ENAMIC – the first hybrid dental ceramic in the world [press release]. Bad Säckingen, Germany: VITA Zahnfabrik; September 24, 2012. https://www.vita-zahnfabrik.com/en/VITA-ENAMIC-the-first-hybrid-dental-ceramic-in-the-world-4682,57329.html. Accessed December 22, 2020.

18. VITA ENAMIC Technical and scientific documentation. Bad Säckingen, Germany: VITA Zahnfabrik; November 2013. http://s3-eu-west-1.amazonaws.com/core3d-website/content/pdfs/VITA-ENAMIC-Technical-Scientfic-Documentation.pdf. Accessed December 22, 2020.

19. Lava Ultimate CAD/CAM Restorative. Technical Product Profile. St. Paul, MN: 3M ESPE; 2011. . Accessed December 22, 2020.

20. Alamoush RA, Silikas N, Salim NA, et al. Effect of the composition of CAD/CAM composite blocks on mechanical properties. Biomed Res Int. 2018;2018:4893143.

21. Notice: Change in Indication – Lava Ultimate Restorative. St. Paul, MN: 3M Oral Care; June 12, 2015. http://multimedia.3m.com/mws/media/1198023O/lava-ultimate-restorative-change-of-indication-notice.pdf. Accessed December 22, 2020.

22. VOCO Grandio Blocs. Indian Land, SC: VOCO America Inc; 2017. https://cdn.vivarep.com/contrib/va/kol/queue/voco_finalgrandioblocsusbrochure.20180208185521509.pdf. Accessed December 22, 2020.

23. Lyu C, Spintzyk S, Oldenburger D, et al. Two-body wear behavior of nano-hybrid technology produced CAD/CAM composite-resin blocks. J Dent Res. 2017;96(spec iss A):1002.

24. Grandio Blocs, Grandio Disc Processing Instructions. Cuxhaven, Germany: VOCO GmbH; 2017. https://www.voco.dental/cn/portaldata/1/resources/products/folders/gb/grandio-blocs-disc-processing-instruction_fol_gb.pdf. Accessed December 22, 2020.

25. CAMouflage NOW Technical Brochure. Irvine, CA: Glidewell Dental; 2019.

26. Ceramic and CAD/CAM: Shofu Block and Disk HC. San Marcos, CA: Shofu Dental Corp; 2018.

27. New Material for CAD/CAM-based Restorative Dentistry. Inside Dentistry eBooks. Shofu Dental Corp. September 2017. . Accessed December 22, 2020.

28. IPS e.max® Clinical Guide. Amherst, NY: Ivoclar Vivadent; 2011:11. https://www.ivoclarvivadent.com/zoolu-website/media/document/1269/IPS+e-max+Clinical+Guide. Accessed December 22, 2020.

29. All-Ceramic Chairside Preparation Guide for IPS Empress® and IPS e.max®. Amherst, NY: Ivoclar Vivadent; 2009. https://issuu.com/ivoclarvivadent/docs/all_ceramic_prep_guide. Accessed December 22, 2020.

30. Frankenberger R, Lohbauer U, Roggendorf MJ, et al. Selective enamel etching reconsidered: better than etch-and-rinse and self-etch? J Adhes Dent. 2008;10(5):339-344.

31. VOCO Futurabond U Instructions for use. Cuxhaven, Germany: VOCO GmbH; 2013. https://www.voco.dental/en/portaldata/1/resources/products/instructions-for-use/e1/futurabond-u_ifu_e1.pdf. Accessed December 22, 2020.

32. VOCO Bifix® QM Instructions for use. Cuxhaven, Germany: VOCO GmbH; 2017. https://www.voco.dental/en/portaldata/1/resources/products/instructions-for-use/e1/bifix-qm_ifu_e1.pdf. Accessed December 22, 2020.

Articole Similare