Prima pagină » Osteonecroza maxilarelor la pacienții cu cancer de prostată tratați cu medicamente antiresorptive

Osteonecroza maxilarelor la pacienții cu cancer de prostată tratați cu medicamente antiresorptive

by admin
A picture containing accessory, necklet Description automatically generated

Originally published in Compendium, an AEGIS Publications property. All rights reserved.

Osteonecrosis of Jaws in Prostate Cancer Patients Treated With Antiresorptive Drugs: A Review by Anusha Vaddi, BDS, MDS; Sunita Manuballa, DDS; and Sebastiano Andreana, DDS, MS. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 42(2) February 2021. © 2021 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.

Despre autori:
Anusha Vaddi, BDS, MDS
Oral Radiology Resident,
Section of Oral and Maxillofacial Radiology,
Division of Oral and Maxillofacial Diagnostic Sciences,
University of Connecticut School of Dental Medicine,
University of Connecticut Health Center,
Farmington, Connecticut

Sunita Manuballa, DDS
Clinic Chief,
Department of Dentistry and Maxillofacial Prosthetics,
Program Director, General Practice Residency,
Assistant Professor of Oncology,
Roswell Park Comprehensive Cancer Center, Buffalo, New York

Sebastiano Andreana, DDS, MS
Professor and Director of Implant Dentistry,
Department of Restorative Dentistry,
School of Dental Medicine, State University of New York at Buffalo,
Buffalo, New York

Articol publicat în Actualități Stomatologice nr. 89/martie 2021
Traducere și redactare: Lector. Univ. Blanka Petcu

În cancerul de prostată, arhitectura scheletală este afectată de metastaze și de terapia de deprivare androgenică, considerată standardul terapeutic de aur. Pentru a contracara aceste efecte și pentru a reduce turnoverul osos, se prescriu frecvent medicamente antiresorptive (bifosfonați și denosumab) ce cresc prevalența osteonecrozei de maxilare.

Cancerul de prostată este o afecțiune malignă frecvent raportată la bărbații vârstnici. Un raport anual al Institutului American al Cancerului a estimat 174.650 cazuri noi cu cancer de prostată (9,9% din toate cazurile de cancer) și 31.620 decese (5,2% din toate decesele legate de cancer) în Statele Unite în 2019. Scheletul este locul predominant al metastazelor în cancerul de prostată (cu incidență între 65-90%). Aceste leziuni metastatice compromit integritatea osoasă și conduc la dezvoltarea evenimentelor legate de schelet (skeletal-related events, SREs), cum ar fi compresia coloanei vertebrale, fracturile patologice, durerile osoase și hipercalcemia. În plus, terapia de deprivare androgenică (androgen deprivation therapy, ADT), medicația principală a cancerului de prostată, crește marcat riscul apariției SREs. Incidența SREs se corelează direct cu durata și utilizarea terapiei hormonale.

La anumiți pacienți, creșterea continuă a nivelului seric al antigenului specific de prostată (prostate-specific antigen, PSA) este asociată cu progresia cancerului de prostată preexistent și / sau cu apariția de noi metastaze, indiferent de ADT. Această afecțiune se numește cancer de prostată rezistent la castrare (castration-resistant prostate cancer, CRPC). Metastaza osoasă este evidentă la 90% dintre pacienții cu CRPC, iar marea majoritate dintre aceștia dezvoltă SREs. În plus, apariția SREs este remarcabilă la persoanele care nu răspund la tratamentul curativ, cum ar fi prostatectomia radicală, radioterapia și ADT.

Medicamentele antiresorptive (antiresorptive drugs, ARD), cum ar fi bifosfonații (bisphosphonates, BP) și denosumab (Dmab) sunt indicate ca terapie de susținere în cancerul de prostată. Aceste medicamente reduc incidența SREs (skeletal-related events), măresc densitatea minerală osoasă, minimizează riscul fracturilor și al osteoporozei și întârzie apariția metastazei scheletice. În plus, o serie de studii preclinice au demonstrat activitatea antitumorală directă a ARD, în afară de supresia osteoclastelor.

În pofida beneficiilor menționate anterior, s-a observat un risc crescut de osteonecroză a maxilarului (osteonecrosis of the jaw, ONJ) cu utilizarea ARD. Pe lângă utilizarea ARD, anumiți factori intrinseci asociați cu cancerul de prostată și factori locali ar putea predispune maxilarele să dezvolte osteonecroză (tabelul 1). Sunt necesare investigații suplimentare pentru a determina rolul exact al acestor factori în patogeneza ONJ.

Osteonecroza maxilarelor se caracterizează prin necroza avasculară a osului maxilar sau mandibular și se asociază cu durere localizată. Alte semne semnificative includ tumefacția, parestezia și prezența unei secreții purulente. Timp de mulți ani, prezența expunerii osului necrotic a fost raportată ca un semn clasic al ONJ; cu toate acestea, recent a fost raportată o variantă, cunoscută sub numele de ONJ fără expunere (non-exposed ONJ, NE-ONJ). NE-ONJ reprezintă o provocare diagnostică pentru oncologi și medicii dentiști, deopotrivă.

Marx a raportat pentru prima dată ONJ indusă de bifosfonați în 2003. Când apare ca urmare a consumului de medicamente antiresorptive și antiangiogene, această afecțiune este cunoscută sub numele de osteonecroză a maxilarului legată de medicamente (medication-related osteonecrosis of the jaw, MRONJ). Un document de poziție al Academiei Americane de Chirurgie Orală și Maxilo-Facială a precizat criteriile de diagnostic pentru MRONJ. Trebuie remarcat faptul că, pentru a clasifica o leziune ca fiind MRONJ, nu trebuie să fie prezente nici antecedente de radioterapie, nici semne evidente de metastază la nivelul maxilarelor. Riscul estimat al MRONJ la pacienții cu cancer este de 0,7-6,7% pentru ARD (antiresorptive drugs) intravenos (IV) și de 0,004-0,21% în cazul terapiei ARD orale.

În pofida cazurilor de ONJ raportate pe scară largă în diferite tumori solide, fiziopatologia exactă și motivul localizării sale unice rămân neconcludente. Unii cercetători consideră că această colonizare microbiană unică asociată cu un răspuns imun deficitar favorizează localizarea infecției la nivelul maxilarelor. Rolul exact al bacteriilor în inițierea sau promovarea unei leziuni nu a fost încă elucidat. Această recenzie se va concentra pe ONJ indusă de ARD în cancerul de prostată.

Medicamente antiresorptive (ARD) pentru tratamentul cancerului de prostată

Bifosfonații (BP)

Bifosfonații (bisphosphonates, BP) sunt analogi pirofosfați. Aceștia sunt clasificați ca BP care conțin azot (nitrogen-containing BP, N-BP) și BP care nu conțin azot (non-N-BP). Ambele tipuri de BP prezintă un efect inhibitor asupra generării osteoclastelor, rezultând o reducere a resorbției osoase mediată de osteoclaste. pH-ul acid al osteoclastelor favorizează internalizarea bifosfonaților în celule. BP perturbă procesul chimic asociat resorbției osoase. N-BP induc apoptoza prin formarea unui analog toxic al adenozin trifosfatului. Non-N-BP inhibă enzima farnesil-difosfat-sintaza necesară pentru funcția osteoclastică. N-BP, cum ar fi acidul zoledronic (zoledronic acid, ZA) și pamidronatul, precum și non-N-BP, cum ar fi clodronatul, sunt prescrise în prezent pentru cancerul de prostată (tabelul 2).

Acidul zoledronic (ZA)

Un bifosfonat de generația a treia, acidul zoledronic, este cel mai puternic medicament prescris în mod frecvent pentru CRPC (castration-resistant prostate cancer). Rezultatele unui studiu controlat cu placebo au demonstrat o reducere cu 36% a SREs (skeletal-related events) cu ZA în CRPC. Doza recomandată pentru prevenirea SREs este de 4 mg (o perfuzie IV de 15 minute) la fiecare 3-4 săptămâni. În ceea ce privește durata optimă a terapiei medicamentoase, studiile au demonstrat eficacitate și siguranță pentru o perioadă de 24 luni. ZA este mai eficient decât pamidronatul.

ZA a demonstrat efecte antiproliferative, citostatice și apoptotice asupra celulelor cancerului de prostată in vitro. De asemenea, a redus nivelurile de metaloproteinază matriceală (MMP)-2, MMP-9 și catepsină K, ducând la o reducere a metastazelor osoase osteolitice in vivo.

Denosumab (Dmab)

Denosumab este un anticorp monoclonal. Acesta inhibă activatorul receptorului ligandului kβ al factorului nuclear (RANKL), inhibând astfel funcția osteoclastelor și resorbția osoasă ulterioară. Spre deosebire de BP, inhibitorii RANKL nu se leagă de os. Efectul lor asupra remodelării osoase este pe termen scurt, comparativ cu BP. Efectele adverse se reversează în cele din urmă, după încetarea tratamentului. Într-un studiu de fază III, denosumab a întârziat inițierea metastazelor osoase comparativ cu placebo în CRPC nemetastatic. Denosumab s-a dovedit a fi superior față de ZA în tratarea SREs (skeletal-related event) în cazurile cu CRPC (castration-resistant prostate cancer). Crește densitatea minerală osoasă. Interesant este faptul că datele dintr-o meta-analiză au raportat incidența ONJ indusă de Dmab cu 2,4% mai mare la pacienții cu cancer de prostată comparativ cu alte tipuri de cancer.

Pauza în medicație (drug holiday)

Aeran et al au plasat o supraproteză susținută de implanturi la un pacient cu cancer de prostată metastatic refractar la hormoni. Pacientul era tratat cu BP pe cale orală de 2 ani și a întrerupt administrarea cu 3 luni înainte și după etapa chirurgicală. Monitorizarea pe o perioadă de 2 ani a demonstrat un prognostic bun. Pauza medicamentoasă timp de 3 luni pre- și post-operator s-a dovedit benefică în acest raport de caz, dar nu există dovezi suficiente care să susțină faptul că întreruperea medicamentoasă ar produce rezultate similare în toate grupurile de pacienți.

Studiile pe animale au raportat efecte benefice ale întreruperii temporare a medicației cu denosumab, dar nu cu bifosfonați. De asemenea, ARD (antiresorptive drugs) administrate intravenos sunt utilizate în majoritatea cazurilor de cancer de prostată. Oprirea acestora ar putea afecta negativ rata de progresie a bolii.

Factorii predispozanți ai ONJ și asocierea lor cu terapia ARD

Datele din studiile observaționale au arătat că doar un subgrup al populației dezvoltă ONJ atunci când este tratat cu medicamente antiresorptive (ARD) în rândul pacienților cu cancer de prostată și cu metastaze osoase. Trebuie remarcat faptul că extracția dentară, leziunile sau traumele induse de proteze au contribuit la dezvoltarea ONJ la majoritatea pacienților atunci când au fost tratați cu ARD. În plus, pacienții tratați cu ARD multiple prezintă un risc crescut de a dezvolta ONJ (tabelul 3).

Studiile pe animale au subliniat rolul leziunilor mecanice în inițierea ONJ, cum ar fi de exemplu extracția dinților. Bifosfonații au suprimat formarea de os nou în alveola postextracțională și au inhibat angiogeneza. Reducerea osteoclastelor și a osteoblastelor a fost responsabilă de perturbările survenite în remodelarea osoasă. Cu toate acestea, studiile efectuate in vitro de către De Molon et al au constatat că MRONJ la șobolani a apărut după tratamentul cu ARD în absența extracției, dar în prezența afecțiunii dentare.

Mai important, doza de medicamente antiresorptive (ARD) are un rol capital în patogeneza ONJ. Vehmanen et al au investigat 254 pacienți cu cancer de prostată aflați sub tratament cu ARD în cadrul unui studiu retrospectiv pentru a înțelege efectele dozei. Douăzeci și nouă de pacienți din totalul de 254 au manifestat ONJ (doi în grupul BP, nouă în grupul Dmab și 18 în grupul combinat).

Autorii au raportat ONJ dezvoltat după opt doze de ZA și 18 doze de Dmab. Pacienții care au primit terapie combinată cu ZA, urmată de Dmab au dezvoltat ONJ după 23 săptămâni. Dintre cei 29 pacienți, 18 (62%) au avut antecedente de extracție dentară. S-a instituit o pauză medicamentoasă pentru o perioadă variabilă.

Autorii au concluzionat că riscul de ONJ crește odată cu dozele mai mari de ARD și cu terapia pe termen lung, demonstrând că atât doza cât și durata terapiei au fost factori importanți în dezvoltarea ONJ.

Mai mult, nu este recomandată schimbarea bisfosfonaților în timpul tratamentului. Rodrigues et al au evaluat efectul acidului zoledronic (ZA) și al clodronatului la 324 pacienți consecutivi cu cancer de prostată. În cursul tratamentului, 14 subiecți au trecut de la clodronat la ZA, iar dintre ei doi au dezvoltat ONJ. Restul subiecților care au continuat medicamentul inițial perfuzat nu au dezvoltat ONJ.

Corticosteroizi

Dozele cumulative pe termen lung de dexametazonă au fost considerate ca fiind un factor de risc în dezvoltarea necrozei avasculare osoase. Osteonecroza indusă de steroizi se manifestă cel mai frecvent la capul humerusului sau al femurului. Nisi et al au raportat un caz de ONJ survenit la un pacient aflat sub terapie pe termen lung cu steroizi (prednison 7,5 mg / zi, timp de 2 ani). ONJ a survenit la 3 luni de la extracția dentară.

Într-o serie de cazuri de ONJ legate de bifosfonați și steroizi la pacienții cu osteoporoză, autorii au concluzionat că utilizarea concomitentă a ambelor medicamente predispune osul la dezvoltarea timpurie a modificărilor necrotice. De asemenea, rata de recuperare a osului a fost prelungită după încetarea terapiei. Este important de menționat că steroizii, împreună cu chimioterapia și medicația antiresorptivă fac parte din schema de tratament la pacienții cu cancer de prostată (tabelul 3).

Chimioterapia, co-factor pentru MRONJ

Agenții chimioterapeutici utilizați în mod obișnuit pentru cancerul de prostată includ docetaxel, cabazitaxel, mitoxantrona și estramustina. Dintre acestea, docetaxel este considerat un medicament de bază. Docetaxel împreună cu prednison au prelungit durata de viață a pacienților cu cancer de prostată. Ortega et al au găsit o corelație pozitivă între chimioterapia cu docetaxel și ZA în inducerea ONJ (statistic nesemnificativă). Aceasta se poate atribui proprietăților anti-angiogenice ale ambelor medicamente. Sunt necesare investigații suplimentare pentru a valida asocierea sinergică a acestor două medicamente în dezvoltarea ONJ.

Teriparatida

Teriparatida este un analog de parathormon (PTH). Datele experimentale au demonstrat că utilizarea prelungită a teriparatidei poate duce la pierdere osoasă, dar utilizarea intermitentă a dozei mici de PTH promovează activitatea osteoblastică. S-a raportat că teriparatida (20 mg) reduce rata fracturilor. În plus, multe studii de caz sugerează teriparatida ca modalitate de tratament pentru MRONJ. Cu toate acestea, teriparatida nu poate fi recomandată pacienților cu cancer de prostată cu metastaze osoase.

Concluzii

Utilizarea judicioasă a medicamentelor antiresorptive (ARD) reduce complicațiile asociate terapiei medicamentoase. La pacienții cu boli nemetastatice, se recomandă modificări ale stilului de viață, completate cu o nutriție echilibrată și suplimentarea cu vitamina D. ARD trebuie prescrise pe baza scorului T (testul densității osoase) sau a scorului Frax (riscul de fractură legat de osteoporoză). Având în vedere rolul crucial pe care îl joacă ARD, la pacienții cu cancer de prostată metastatic oprirea medicamentelor înainte de tratamentul dentar este încă ambiguă. Atunci când prescrie aceste medicamente, medicul oncolog trebuie să analizeze balanța dintre riscuri versus beneficii și să urmeze o abordare multidisciplinară. Înainte de planificarea tratamentului dentar trebuie luată în considerare starea bolii pacientului. Grupul de lucru pentru proiectarea și analiza în cercetarea sănătății orale privind MRONJ a subliniat rolul prevenției înainte de terapia ARD.

Înainte de utilizarea ARD la pacienții cu cancer de prostată trebuie considerate mai multe elemente cheie. Înainte de prescrierea ARD, un profesionist dentar instruit, capabil să recunoască semnele clinice și radiografice ale MRONJ ar trebui să efectueze o evaluare comprehensivă a sănătății orale a pacientului. De asemenea, riscul de MRONJ este mai mare la pacienții cu ARD IV comparativ cu medicamentele antiresorptive orale. Atunci când se tratează leziunile dentare, trebuie urmată o abordare conservatoare, dacă este posibil. În cazurile în care extracțiile sunt inevitabile, alveolectomia și plasarea biologică a membranei pot reduce semnificativ riscul MRONJ. Se recomandă dispensarizarea de control la un medic dentist în timpul și după terapia BP. Pacientul trebuie educat cu privire la menținerea unei bune igiene orale. În cele din urmă, în mod ideal în timpul tratamentului ar trebui evitată interschimbarea între diferiții agenți BP.

Graphical user interface, application Description automatically generated

Table Description automatically generated

Graphical user interface, application, table Description automatically generated

Referințe bibliografice:

1. Howlader N, Noone AM, Krapcho M, et al (eds). SEER Cancer Statistics Review, 1975-2017, National Cancer Institute: Prostate Cancer. Bethesda, MD, https://seer.cancer.gov/csr/1975_2017/, based on November 2019 SEER data submission, posted to the SEER website, April 2020.
2. Carlin BI, Andriole GL. The natural history, skeletal complications, and management of bone metastases in patients with prostate carcinoma. Cancer. 2000;88(12 suppl):2989-2994.
3. Macedo F, Ladeira K, Pinho F, et al. Bone metastases: an overview. Oncol Rev. 2017;11(1):321.
4. Mücke T, Deppe H, Hein J, et al. Prevention of bisphosphonate-related osteonecrosis of the jaws in patients with prostate cancer treated with zoledronic acid – a prospective study over 6 years. J Craniomaxillofac Surg. 2016;44(10):1689-1693.
5. Kan C, Vargas G, Le Pape F, Clézardin P. Cancer cell colonisation in the bone microenvironment. Int J Mol Sci. 2016;17(10):1674.
6. Saad F, Hotte SJ. Guidelines for the management of castrate-resistant prostate cancer. J Can Urol Assoc. 2010;4(6):380-384.
7. Weinfurt KP, Li Y, Castel LD, et al. The significance of skeletal-related events for the health-related quality of life of patients with metastatic prostate cancer. Ann Oncol. 2005;16(4):579-584.
8. Hayes AR, Brungs D, Pavlakis N. Osteoclast inhibitors to prevent bone metastases in men with high-risk, nonmetastatic prostate cancer: a systematic review and meta-analysis. PLoS One. 2018;13(1):e0191455.
9. Smith MR, Saad F, Coleman R, et al. Denosumab and bone-metastasis-free survival in men with castration-resistant prostate cancer: results of a phase 3, randomised, placebo-controlled trial. Lancet. 2012;379(9810):39-46.
10. de Groot AF, Appelman-Dijkstra NM, van der Burg SH, Kroep JR. The anti-tumor effect of RANKL inhibition in malignant solid tumors – a systematic review. Cancer Treat Rev. 2018;62:18-28.
11. Corey E, Brown LG, Quinn JE, et al. Zoledronic acid exhibits inhibitory effects on osteoblastic and osteolytic metastases of prostate cancer. Clin Cancer Res. 2003;9(1):295-306.
12. Ortega C, Montemurro F, Faggiuolo R, et al. Osteonecrosis of the jaw in prostate cancer patients with bone metastases treated with zoledronate: a retrospective analysis. Acta Oncol. 2007;46(5):664-668.
13. Schiodt M, Reibel J, Oturai P, Kofod T. Comparison of nonexposed and exposed bisphosphonate-induced osteonecrosis of the jaws: a retrospective analysis from the Copenhagen cohort and a proposal for an updated classification system. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol. 2014;117(2):204-213.
14. Marx RE. Pamidronate (Aredia) and zoledronate (Zometa) induced avascular necrosis of the jaws: a growing epidemic. J Oral Maxillofac Surg. 2003;61(9):1115-1117.
15. Ruggiero SL, Dodson TB, Fantasia J, et al. American Association of Oral and Maxillofacial Surgeons position paper on medication-related osteonecrosis of the jaw-2014 update. J Oral Maxillofac Surg. 2014;72(10):1938-1956.
16. Ruggiero S, Saxena D, Tetradis S, et al. Task force on design and analysis in oral health research: medication-related osteonecrosis of the jaw. JDR Clin Trans Res. 2018;3(3):222-225.
17. Reyes C, Hitz M, Prieto-Alhambra D, Abrahamsen B. Risks and benefits of bisphosphonate therapies. J Cell Biochem. 2016;117(1):20-28.
18. Dearnaley DP, Sydes MR, Mason MD, et al. A double-blind, placebo-controlled, randomized trial of oral sodium clodronate for metastatic prostate cancer (MRC PR05 Trial). J Natl Cancer Inst. 2003;95(17):
1300-1311.

19. Saad F, Gleason DM, Murray R, et al. Long-term efficacy of zoledronic acid for the prevention of skeletal complications in patients with metastatic hormone-refractory prostate cancer. J Natl Cancer Inst. 2004;96(11):879-882.
20. Wirth M, Tammela T, Cicalese V, et al. Prevention of bone metastases in patients with high-risk nonmetastatic prostate cancer treated with zoledronic acid: efficacy and safety results of the Zometa European study (ZEUS). Eur Urol. 2015;67(3):482-491.
21. Smith MR, Egerdie B, Toriz NH, et al. Denosumab in men receiving androgen-deprivation therapy for prostate cancer. N Engl J Med. 2009;361(8):745-755.
22. Lipton A, Fizazi K, Stopeck AT, et al. Effect of denosumab versus zoledronic acid in preventing skeletal-related events in patients with bone metastases by baseline characteristics. Eur J Cancer. 2016;53:
75-83.

23. Smith MR, Coleman RE, Klotz L, et al. Denosumab for the prevention of skeletal complications in metastatic castration-resistant prostate cancer: comparison of skeletal-related events and symptomatic skeletal events. Ann Oncol. 2015;26(2):368-374.
24. Qi WX, Tang LN, He AN, et al. Risk of osteonecrosis of the jaw in cancer patients receiving denosumab: a meta-analysis of seven randomized controlled trials. Int J Clin Oncol. 2014;19(2):403-410.</em
25. Aeran H, Nautiyal V, Kumar V, Uniyal S. Implant supported overdenture in the patients with history of radio and chemotherapy for the prostate malignancy. Natl J Maxillofac Surg. 2015;6(2):200-205.
26. Walter C, Al-Nawas B, Grötz KA, et al. Prevalence and risk factors of bisphosphonate-associated osteonecrosis of the jaw in prostate cancer patients with advanced disease treated with zoledronate. Eur Urol. 2008;54(5):1066-1072.
27. Aghaloo TL, Cheong S, Bezouglaia O, et al. RANKL inhibitors induce osteonecrosis of the jaw in mice with periapical disease. J Bone Miner Res. 2014;29(4):843-854.
28. Scaf de Molon R, Cheong S, Bezouglaia O, et al. Spontaneous osteonecrosis of the jaws in the maxilla of mice on antiresorptive treatment: a novel ONJ mouse model. Bone. 2014;68:11-19.
29. Vehmanen L, Suojanen J, Kontio R, et al. High frequency of osteonecrosis of the jaw among denosumab-treated prostate cancer patients. Acta Oncol. 2017;56(1):104-106.
30. Rodrigues P, Hering F, Imperio M. Safety of I.V. nonnitrogen bisphosphonates on the occurrence of osteonecrosis of the jaw: long-term follow-up on prostate cancer patients. Clin Genitourin Cancer. 2015;13(3):199-203.
31. Talamo G, Angtuaco E, Walker RC, et al. Avascular necrosis of femoral and/or humeral heads in multiple myeloma: results of a prospective study of patients treated with dexamethasone-based regimens and high-dose chemotherapy. J Clin Oncol. 2005;23(22):5217-5223.
32. Powell C, Chang C, Naguwa SM, et al. Steroid induced osteonecrosis: an analysis of steroid dosing risk. Autoimmun Rev. 2010;9(11):721-743.
33. Nisi M, La Ferla F, Graziani F, Gabriele M. Osteonecrosis of the jaws related to corticosteroids therapy: a case report. Ann Stomatol (Roma). 2014;5(2 suppl):29-30.
34. Chiu CT, Chiang WF, Chuang CY, Chang SW. Resolution of oral bisphosphonate and steroid-related osteonecrosis of the jaw-a serial case analysis. J Oral Maxillofac Surg. 2010;68(5):1055-1063.
35. Tannock IF, de Wit R, Berry WR, et al. Docetaxel plus prednisone or mitoxantrone plus prednisone for advanced prostate cancer. N Engl J Med. 2004;351(15):1502-1512.
36. Kwon YD, Kim DY. Role of teriparatide in medication-related osteonecrosis of the jaws (MRONJ). Dent J (Basel). 2016;4(4):41.
37. Cianferotti L, Bertoldo F, Carini M, et al. The prevention of fragility fractures in patients with non-metastatic prostate cancer: a position statement by the International Osteoporosis Foundation. Oncotarget. 2017;8(43):75646-75663.
38. Gaudin E, Seidel L, Bacevic M, et al. Occurrence and risk indicators of medication-related osteonecrosis of the jaw after dental extraction: a systematic review and meta-analysis. J Clin Periodontol. 2015;42(10):922-932.

Articole Similare