Prima pagină » Noi fluxuri de lucru în stomatologia digitală pentru tratamentul pacientului edentat

Noi fluxuri de lucru în stomatologia digitală pentru tratamentul pacientului edentat

by admin

Originally published in Compendium, an AEGIS Publications Property. All rights reserved.

New Workflows in Digital Dentistry for Treatment of the Edentulous Patient by Julian Conejo, DDS, MSc; Pablo Atria, DDS, MSc; Luciano Retana, DDS, MSc, CDT; Kushaldeep Fnu, BDS, MDS; Kenneth Kent, DMD; and Markus B. Blatz, DMD, PhD. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 42(10) Nov/Dec 2021. © 2022 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.


Despre autori:

Julian Conejo, DDS, MSc

Assistant Professor, Clinical Restorative Dentistry, and Director, Chairside CAD/CAM Dentistry, Department of Preventive and Restorative Sciences, University of Pennsylvania School of Dental Medicine, Philadelphia Pennsylvania

Pablo Atria, DDS, MSc

Assistant Professor, Department of Biomaterials, College of Dentistry, Universidad de Los Andes, Santiago, Chile; Graduate Assistant, Grossman School of Medicine, New York University, New York, New York

Luciano Retana, DDS, MSc, CDT

Clinical Assistant Professor, Prosthodontics Department, Louisiana State University School of Dentistry, New Orleans, Louisiana

Kushaldeep Fnu, BDS, MDS

Resident, Advanced Prosthodontics Program, Department of Preventive and Restorative Sciences, University of Pennsylvania School of Dental Medicine, Philadelphia Pennsylvania

Kenneth Kent, DMD

Associate Professor, Clinical Restorative Dentistry, Department of Preventive and Restorative Sciences, University of Pennsylvania School of Dental Medicine, Philadelphia Pennsylvania

Markus B. Blatz, DMD, PhD

Professor of Restorative Dentistry, Chair, Department of Preventive and Restorative Sciences, and Assistant Dean, Digital Innovation and Professional Development, University of Pennsylvania School of Dental Medicine, Philadelphia Pennsylvania


Articol publicat în Actualități Stomatologice nr. 93/martie 2022
Traducere și redactare: Lector. Univ. Blanka Petcu


Pe măsură ce implementarea tehnologiilor digitale în stomatologie continuă să crească, astfel de tehnologii devin tot mai accesibile profesioniștilor din întreaga lume. Utilizarea lor în tratamentul pacienților edentați progresează și ea rapid. Înțelegerea corectă a indicației și aplicării tehnologiilor digitale cu protocoale simple de laborator clinic este vitală pentru implementarea cu succes a acestora. Articolul de față descrie noi fluxuri de lucru în stomatologia digitală pentru pacientul edentat, de la proteze totale, proteze imediate și supraproteze, până la restaurări fixe full-arch cu utilizarea scanerelor intraorale și a fotogrametriei.

Potrivit Colegiului American al Proteticienilor, peste 36 milioane de americani sunt edentați total, iar alte 120 milioane prezintă cel puțin o edentație unidentară.1 Edentația afectează cele mai vulnerabile populații, care sunt reprezentate de vârstnici și persoanele dezavantajate din punct de vedere economic. În populația geriatrică, raportul indivizilor edentați este de 2 la 1; aproximativ 23 milioane de persoane în vârstă din Statele Unite sunt complet edentate, iar aproximativ 12 milioane sunt edentate pe o arcadă. Nouăzeci la sută dintre cei edentați au proteze, iar aproximativ 15% din populația edentată are proteze dentare realizate în fiecare an.

De asemenea, statisticile indică faptul că numărul de pacienți edentați va crește semnificativ în următoarele două decenii. Consecințele edentației pot include modificări nutriționale semnificative, obezitate, diabet, boală coronariană și unele forme de neoplasme, transformând edentația într-un un factor de risc dacă nu este tratată eficient.

Tehnologiile digitale din stomatologie continuă să crească în utilizare și să devină mai accesibile profesioniștilor din întreaga lume. Înțelegerea corectă a indicației și aplicării lor cu protocoale clinice și tehnice adecvate este vitală pentru implementarea lor cu succes. Acest articol descrie noi fluxuri de lucru pentru proteze dentare totale, proteze imediate, supraproteze și restaurări fixe full-arch, cu implementarea scanerelor intraorale și a fotogrametriei.

PROTEZE TOTALE

Protocoalele tradiționale pentru fabricarea protezelor totale necesită numeroase ședințe cronofage, ceea ce poate face ca experiența pacientului să fie neplăcută2. Cele mai multe sisteme CAD/CAM pentru utilizarea în laboratorul dentar au capacitatea de a proiecta și fabrica proteze totale prin scanarea modelelor master, odată ce acestea sunt montate pe un articulator semi-reglabil. Acest flux de lucru combină pași analogici și digitali, cu un avantaj major când trebuie înlocuită o proteză veche: crearea unui duplicat al protezei existente este simplă, întrucât informațiile sunt salvate în software. Etapele clinice, însă, necesită în continuare același număr de programări ca și protocoalele strict analogice.3

Când amprentele digitale se realizează cu folosirea unui scaner intraoral (IOS), se recomandă instrumente specifice pentru determinarea poziției marginii incizale (de exemplu, un papilometru) și a relației centrice (de exemplu, o lingură prefabricată pentru înregistrarea individuală a ocluziei) pentru a permite scanarea corelației maxilo-mandibulare.

Protezele dentare totale CAD/CAM pot fi fabricate folosind mai multe metode diferite4:

• Baza protezei poate fi frezată dintr-un disc de polimetil-metacrilat (PMMA) roz, iar dinții solidarizați pot fi frezați dintr-un un alt disc de PMMA de culoarea dentară necesară. Se utilizează un sistem adeziv specific și abraziunea cu particule aeropropulsate pentru a alipi aceste două elemente.

• O proteză monolitică poate fi frezată dintr-un disc PMMA roz/alb, necesitând un software specific și o strategie de frezare pentru a adapta proteza în poziția spațială tridimensională corectă (3D).

• Baza poate fi frezată sau imprimată 3D cu dinți de proteză prefabricați care pot fi selectați în software dintr-o bibliotecă furnizată de producător, în funcție de dimensiunea și forma dorită a dinților. Se folosește un sistem adeziv specific și abraziunea cu particule aeropropulsate pentru a cupla dinții la bază.

Cu aceste trei opțiuni, este posibilă caracterizarea suprafeței cu materiale compozite indirecte. Întrucât dezvoltarea rășinilor destinate imprimării 3D a continuat să se extindă, acum sunt disponibile rășini specifice pentru imprimarea 3D a protezelor monolitice care pot fi, de asemenea, individualizate cu compozite indirecte pentru a simula zonele gingivale roz.5

Caz clinic (1)

O pacientă edentată total s-a prezentat la consultație cu proteze totale preexistente deficitare (fig. 1). Evaluarea clinică a evidențiat o absorbție moderată a crestei. După obținerea amprentelor preliminare pentru fabricarea lingurilor personalizate, amprentele finale au fost înregistrate cu polivinil siloxan. Modelele master și șabloanele de ocluzie din ceară s-au realizat în conformitate cu ghidurile existente. S-a stabilit dimensiunea verticală de ocluzie și s-au folosit înregistrări intermaxilare în relație centrică pentru montarea modelelor într-un articulator semi-reglabil.6

S-a folosit un scanner de laborator de înaltă rezoluție pentru a scana modelul maxilar și mandibular și șabloanele de ceară pentru articulația virtuală. Protezele totale s-au proiectat cu un software de laborator CAD/CAM (fig. 2).

Bazele protezelor au fost frezate din discuri acrilice roz PMMA într-un dispozitiv cu cinci axe. Bibliotecile digitale cu dinți acrilici prefabricați pentru proteze au fost optimizate cu un „design fără șlefuire” care elimină practic pătrunderea în profunzime (fig. 3). Dinții individuali s-au atașat la bazele frezate după abraziunea cu particule de oxid de aluminiu de 50µ propulsate cu aer comprimat. După probă și livrare, s-a programat o ședință de control. Pacienta și-a exprimat mulțumirea cu privire la rezultatul funcțional și estetic al noilor proteze (fig. 4).

PROTEZE IMEDIATE

Realizarea de amprente convenționale pe dinții cu mobilitate ridicată și zone retentive cauzate de resorbția țesuturilor moi reprezintă o provocare pentru clinicieni.7 Odată cu dezvoltarea scanerelor intraorale, amprentele digitale ale arcadelor întregi au devenit o alternativă viabilă la metodele convenționale. Crearea unei amprente fără contact pe țesuturile reziliente este avantajoasă pentru adaptarea internă a protezelor cu sprijin tisular prin utilizarea unei abordări cu adevărat mucostatice a amprentei.8 Deplasările liniare la scanare, retracția buzelor și obrajilor și controlul umidității sunt factori importanți pentru a obține o amprentă intraoală precisă.9

Caz clinic (2)

O pacientă parțial edentată, cu proteze dentare fixe eșuate pe dinți pilieri foarte mobili, s-a prezentat pentru consultație (fig. 5). S-au efectuat scanări maxilare, mandibulare și vestibulare ale arcadelor totale cu un IOS, utilizându-se un retractor de buze pentru a facilita imagistica țesuturilor moi (fig. 6). S-a utilizat un jig pentru înregistrarea intermaxilară mai stabilă a dinților foarte mobili.

Dinții maxilari s-au extras virtual în software-ul CAD și s-a proiectat o proteză imediată cu dinți acrilici prefabricați dintr-o bibliotecă digitală. Baza protezei a fost imprimată 3D cu un material roz din rășină pentru proteză (fig. 7). Utilizarea unui sistem adeziv cu două componente autopolimerizabile pe bază de metil-metacrilat a permis fixarea dinților la baza imprimată 3D (fig. 8).

După extracția tuturor dinților maxilari și îndepărtarea bontului de pe un implant preexistent, s-a livrat proteza imediată (fig. 9). Pacienta a fost programată pentru ședințe de control. În situațiile clinice în care este prezentă o resorbție severă după extracția dinților, proteza dentară imprimată 3D poate fi recăptușită cu materiale convenționale de rebazare.10

SUPRAPROTEZE

La pacienții edentați cu resorbția severă a crestei osoase, se pot utiliza două implanturi nesolidarizate pentru supraproteză mandibulară, respectiv patru implanturi nesolidarizate pentru o supraproteză maxilară, alături de un cadru metalic pentru a asigura o retenție superioară.11 Sunt necesare sisteme de atașare a supraprotezelor cu înălțime redusă ce se pot adapta la înălțimi diferite de țesut care înconjoară fiecare implant cu scopul de a menține o grosime suficientă a materialului pe bază, limitând în același timp fracturile.12

Progresele în sfera sistemelor de atașare cu o gamă de pivotare extinsă permit restaurarea implanturilor neparalele cu o angulație de până la 20º.13 Aceasta înseamnă un nivel extins de divergență între două implanturi de 40º. Personalizarea integral digitală a bonturilor pentru supraproteze este posibilă pentru individualizarea completă în cazurile compromise în care pozițiile implantare 3D sunt subideale.

Materialele de cimentare compozite autopolimerizabile pentru captarea atașamentelor feminine în protezele dentare din rășină sau PMMA sunt sigure și convenabile pentru utilizarea intraorală, deoarece preluarea directă este mai precisă decât o metodă indirectă.14

Proteze dentare totale cu sprijin implantar

Înlocuirea dinților lipsă cu o proteză dentară totală fixă, susținută de implanturi, este o opțiune extrem de solicitată de către majoritatea pacienților edentați. Patru implanturi distribuite de-a lungul arcadei edentate și o proteză hibridă cu un cadru de titan și dinți de proteză acrilici reprezintă o soluție rentabilă în multe situații clinice.15 Osul maxilarului edentat este mai puțin dens în comparație cu mandibula; un material de proteză rigid și mai multe implanturi pot compensa densitatea redusă.16

O proteză dentară totală de zirconia susținută pe implanturi și fabricată prin CAD/CAM necesită o adaptare pasivă.17 În mod tradițional, tehnica cu lingură deschisă și bonturi de amprentare solidarizate cu o rășină de modelare cu contracție scăzută și un dispozitiv de verificare asigură o adaptare marginală satisfăcătoare clinic (fig. 10).18 Cea mai recentă generație de scanere intraorale cu microscopie confocală pare să ofere o alternativă viabilă pentru amprentele implantare ale întregii arcade.19 Modele imprimate 3D cu analogi digitali încorporați pot replica cu acuratețe datele scanării intraorale atunci când sunt respectate protocoale specifice de imprimare 3D și se menține controlul calității (fig. 11).

Fotogrametrie

Tehnologia fotogrametriei poate fi utilizată pentru a crea un obiect 3D din imagini bidimensionale (2D). Se folosesc corpuri de scanare specifice cu markeri optici, combinate cu fotografii 2D de la o cameră digitală pentru a digitaliza poziţia implantului. Aceste sisteme sunt capabile să transfere doar pozițiile 3D ale implantului. Prin urmare, ar mai fi nevoie de un IOS pentru digitalizarea țesuturilor moi. Dovezile științifice se limitează la rapoarte de caz și studii in vitro care raportează rezultate contradictorii.20-23

Caz clinic (3)

O pacientă s-a prezentat pentru tratament implantar la nivelul arcadei maxilare. După extracțiile dinților compromiși au fost inserate șase implanturi și s-a fabricat o restaurare provizorie cu PMMA încărcată imediat în ziua intervenției chirurgicale. După perioada necesară osteointegrării, s-au efectuat scanări intraorale integrale ale restaurării provizorii pentru înregistrările maxilo-mandibulare.

După îndepărtarea provizoriei, s-au selectat bonturile de vindecare din biblioteca digitală a software-ului pentru scanarea țesuturilor moi și s-au plasat pe poziții (fig. 12), apoi s-a practicat scanarea țesuturilor moi. Apoi au fost amplasate bonturi de scanare peste cele de vindecare (fig. 13); dacă locația este subgingivală, amplasarea poate fi verificată radiografic pentru a confirma poziționarea corectă. S-au realizat amprente de fotogrametrie, iar datele s-au îmbinat în software-ul CAD pentru proiectarea și frezarea unei restaurări din zirconia pentru întreaga arcadă (fig. 14, 15).

S-a utilizat conceptul „APC”, care include trei etape practice – (A) abraziunea cu particule propulsate de aer, (P) primer pentru zirconia și (C) compozit rășinic adeziv – pentru fixarea la bazele de titan.24,25.

CONCLUZII

Stomatologia digitală oferă un timp de răspuns mai scurt decât procedurile convenționale atunci când este necesară fabricarea unor proteze noi sau înlocuirea celor existente. Protezele pot fi fabricate urmând fluxuri de lucru clinice analogice sau digitale. Protezele monolitice imprimate 3D pot servi ca alternativă la cele imediate; cu toate acestea, datele pe termen lung sunt limitate.

Supraprotezările mandibulare cu două implanturi fără solidarizare și cele maxilare cu patru implanturi fără solidarizare cu armare metalică au prezentat rate de complicații mai reduse.26 Este necesar un spațiu protetic de 10mm.

Scanerele intraorale cu tehnologie de microscopie confocală par a fi viabile pentru realizarea de amprente implantare pe arcade integrale. Fotogrametria, folosită pentru a crea un obiect 3D din imagini 2D, are dovezi științifice limitate, iar utilizarea unui scaner intraoral este încă necesară ca parte a fluxului de lucru.


Fig. 1. Cazul 1. Pacient edentat cu resorbție crestală moderată.
Fig. 2. Design complet al protezei.
Fig. 3. Baze de proteză și dinți acrilici prefabricați pentru proteze.
Fig. 4. Proteze noi la ședința de control după livrarea intraorală.
Fig. 5. Cazul 2. Pacient parțial edentat prezentat cu proteze dentare fixe eșuate pe dinți de susținere foarte mobili.
Fig. 6. Scanarea arcadei întregi, inclusiv a țesuturilor moi.
Fig. 7. Baza de proteză imprimată 3D.
Fig. 8. Dinții protezei fixați pe baza imprimată 3D.
Fig. 9. Proteza imediată la ședința de livrare.
Fig. 10. Exemplu de tehnică de amprentare cu lingură deschisă și bonturi de amprentare solidarizate.
Fig. 11. Modele imprimate 3D cu analogi digitali încorporați.
Fig. 12. Cazul 3. Bonturi de vindecare plasate.
Fig. 13. Bonturi de scanare pe poziție.
Fig. 14. Design-ul CAD al restaurării din zirconia pe întreaga arcadă.
Fig. 15. Restaurare pe arcada întreagă din zirconia frezată.

 

Verifică-ți cunoștințele acumulate după parcurgerea articolului prin rezolvarea CHESTIONARULUI următor:

1. Majoritatea sistemelor CAD/CAM de laborator au capacitatea de a proiecta și fabrica proteze totale prin scanarea modelelor master, odată ce acestea sunt montate:

  • a) pe un articulator total reglabil
  • b) pe un articulator semi-reglabil
  • c) pe un articulator non-reglabil
  • d) nu necesită montarea în articulator

2. Fluxul de lucru prin care cele mai multe sisteme CAD/CAM de laborator pot proiecta și fabrica proteze totale prin scanarea modelelor master este:

  • a) strict analog
  • b) total digital
  • c) o combinație între pașii analogici și digitali
  • d) bazat pe fotogrametrie

3. Cu cele trei opțiuni de fabricare a protezelor dentare totale CAD/CAM, caracterizarea suprafeței este posibilă cu:

  • a) un sistem special adeziv
  • b) disc roz de PMMA
  • c) particule de oxid de aluminiu
  • d) compozite indirecte

4. În primul caz clinic prezentat, bibliotecile digitale cu dinți acrilici prefabricați pentru proteze au fost optimizate cu:

  • a) un „design fără șlefuire”
  • b) rășină destinată utilizării 3D
  • c) material de rebazare
  • d) material rigid pentru proteze

5. Factorii importanți pentru a obține o amprentă intraorală precisă includ deplasările liniare la scanare, retracția buzelor și a obrajilor, și:

  • a) controlul temperaturii ambientale
  • b) controlul iluminării ambientale
  • c) evaluarea nuanțelor dinților
  • d) controlul umidității

6. În cel de-al doilea caz clinic prezentat, după extracția virtuală a dinților, s-a proiectat o proteză imediată cu ajutorul unei biblioteci digitale, utilizând:

  • a) dinți printați 3D
  • b) dinți acrilici prefabricați
  • c) bonturi de transfer
  • d) bonturi de vindecare

7. Progresele în sfera sistemelor de atașare cu o gamă de pivotare extinsă permit restaurarea implanturilor neparalele cu:

  • a) o angulație de până la 5º
  • b) o angulație de până la 10º
  • c) o angulație de până la 20º
  • d) o angulație de până la 40º

8. Pentru a compensa densitatea redusă a osului maxilar edentat, în cazul unei proteze dentare totale cu sprijin implantar se utilizează:

  • a) un material de proteză flexibil și mai multe implanturi
  • b) un material de proteză flexibil și mai puține implanturi
  • c) un material de proteză rigid și mai puține implanturi
  • d) un material de proteză rigid și mai multe implanturi

9. Tehnologia fotogrametriei poate fi utilizată pentru a crea un obiect 3D din:

  • a) imagini 2D
  • b) biblioteci digitale
  • c) scanări CBCT
  • d) microscopie confocală

10. Conceptul „APC” include abraziunea cu particule propulsate de aer, primer pentru zirconia și:

  • a) metil-metacrilat auto-polimerizabil
  • b) rășină compozită adezivă
  • c) ciment glassionomer
  • d) ciment pe bază de oxid de zinc

(răspunsuri corecte: 1b, 2c, 3d, 4a, 5d, 6b, 7c, 8d, 9a, 10b)


Referințe bibliografice:

1. American College of Prosthodontics. Facts & Figures. ACP website. https://www.gotoapro.org/facts-figures/. Accessed September 28, 2021.
2. Goodacre CJ, Goodacre BJ, Baba NZ. Should digital complete dentures be part of a contemporary prosthodontic education? J Prosthodont. 2021;30(S2):163-169.
3. Baba NZ, Goodacre BJ, Goodacre CJ, et al. CAD/CAM complete denture systems and physical properties: a review of the literature. J Prosthodont. 2021;30(S2):113-124.
4. Lee DJ, Saponaro PC. Management of edentulous patients. Dent Clin North Am. 2019;63(2):249-261.
5. Anadioti E, Musharbash L, Blatz MB, et al. 3D printed complete removable dental prostheses: a narrative review. BMC Oral Health. 2020;20(1):343.
6. Goldstein G, Kapadia Y, Campbell S. Complete denture occlusion: best evidence consensus statement. J Prosthodont. 2021;30(S1):72-77.
7. St George G, Hussain S, Welfare R. Immediate dentures: 1. Treatment planning. Dent Update. 2010;37(2):82-91.
8. Tripathi A, Singh SV, Aggarwal H, Gupta A. Effect of mucostatic and selective pressure impression techniques on residual ridge resorption in individuals with different bone mineral densities: a prospective clinical pilot study. J Prosthet Dent. 2019;121(1):90-94.
9. Latham J, Ludlow M, Mennito A, et al. Effect of scan pattern on complete-arch scans with 4 digital scanners. J Prosthet Dent. 2020;123(1):85-95.
10. van Meegen HG, Kalk W. Improvement of a removable complete denture by relining or rebasing [article in Dutch]. Ned Tijdschr Tandheelkd. 2011;118(11):545-551.
11. Gibreel MF, Khalifa A, Said MM, et al. Biomechanical aspects of reinforced implant overdentures: a systematic review. J Mech Behav Biomed Mater. 2019;91:202-211.
12. Carpentieri J, Greenstein G, Cavallaro J. Hierarchy of restorative space required for different types of dental implant prostheses. J Am Dent Assoc. 2019;150(8):695-706.
13. Shah K, Yilmaz B, McGlumphy E. Fabrication of a mandibular implant-supported overdenture with a new attachment system: a review of current attachment systems. Int J Prosthodont. 2017;30(3):245-247.
14. Cakarer S, Can T, Yaltirik M, Keskin C. Complications associated with the ball, bar and Locator attachments for implant-supported overdentures. Med Oral Patol Oral Cir Bucal. 2011;16(7):e953-e959.
15. Maló P, de Araújo Nobre M, Lopes A, et al. The All-on-4 treatment concept for the rehabilitation of the completely edentulous mandible: a longitudinal study with 10 to 18 years of follow-up. Clin Implant Dent Relat Res. 2019;21(4):565-577.
16. Fuster-Torres MÁ, Peñarrocha-Diago M, Peñarrocha-Oltra D, Peñarrocha-Diago M. Relationships between bone density values from cone beam computed tomography, maximum insertion torque, and resonance frequency analysis at implant placement: a pilot study. Int J Oral Maxillofac Implants. 2011;26(5):1051-1056.
17. Blatz MB, Vonderheide M, Conejo J. The effect of resin bonding on long-term success of high-strength ceramics. J Dent Res. 2018;97(2):132-139.
18. Ercoli C, Geminiani A, Feng C, Lee H. The influence of verification jig on framework fit for nonsegmented fixed implant-supported complete denture. Clin Implant Dent Relat Res. 2012;14 suppl 1:e188-e195.
19. Kim RJY, Benic GI, Park JM. Trueness of ten intraoral scanners in determining the positions of simulated implant scan bodies. Sci Rep. 2021;11(1):2606.
20. Molinero-Mourelle P, Lam W, Cascos-Sánchez R, et al. Photogrammetric and intraoral digital impression technique for the rehabilitation of multiple unfavorably positioned dental implants: a clinical report. J Oral Implantol. 2019;45(5):398-402.
21. Peñarrocha-Oltra D, Agustín-Panadero R, Pradíes G, et al. Maxillary full-arch immediately loaded implant-supported fixed prosthesis designed and produced by photogrammetry and digital printing: a clinical report. J Prosthodont. 2017;26(1):75-81.
22. Revilla-León M, Rubenstein J, Methani MM, et al. Trueness and precision of complete-arch photogrammetry implant scanning assessed with a coordinate-measuring machine. J Prosthet Dent. 2021;18:S0022-3913(21)00280-8.
23. Revilla-León M, Att W, Özcan M, Rubenstein J. Comparison of conventional, photogrammetry, and intraoral scanning accuracy of complete-arch implant impression procedures evaluated with a coordinate measuring machine. J Prosthet Dent. 2021;125(3):470-478.
24. Blatz MB, Alvarez M, Sawyer K, Brindis M. How to bond zirconia: the APC concept. Compend Contin Educ Dent. 2016;37(9):611-617.
25. Conejo J, Kobayashi T, Anadioti E, Blatz MB. Performance of CAD/CAM monolithic ceramic implant-supported restorations bonded to titanium inserts: a systematic review. Eur J Oral Implantol. 2017;10 suppl 1:139-146.
26. Wismeijer D, Casentini P, Gallucci G, Chiapasco M. ITI Treatment Guide, Volume 4: Loading Protocols in Implant Dentistry – Edentulous Patients. Berlin, Germany: Quintessence Publishing; 2010.

Articole Similare