Care sunt considerentele pentru conceperea unui articol într-o publicație stomatologică?

Originally published in Compendium, an AEGIS Publications Property. All rights reserved.

What Should You Consider When Writing for a Dental Publication? Steven R. Jefferies, MS, DDS, PhD; Norman Tinanoff, DDS, MS; Theodore P. Croll, DDS. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 42(8) Sept. 2021. © 2022 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.

Articol publicat în Actualități Stomatologice nr. 97/martie 2023
Traducere și redactare: Lector. Univ. Blanka Petcu

A: Steven R. JEFFERIES, MS, DDS, PhD

„Nu există nicio formă de proză mai greu de înțeles și mai plictisitoare de lecturat decât o lucrare științifică mediocră”. Francis Crick, BSc, PhD, The Astonishing Hypothesis (1994)

Scrierea eficientă în stomatologie este dificilă, dar plină de satisfacții. Publicarea cu succes a informațiilor științifice, fie în stomatologie, fie în alte discipline clinice/științifice implică talent și diverse abilități. Experiența mea ca investigator și autor a fost în domeniul cercetării de laborator și clinice a biomaterialelor și dispozitivelor. Articolele din acest domeniu sunt adesea complexe, cu detalii considerabile, fiind greu de parcurs; o redactare îndoielnică suplimentează bariera din calea unei comunicări eficiente.

„O bună cercetare științifică începe cu o idee originală care este pusă în practică prin intermediul unei metodologii robuste.” Cu toate acestea, la fel de importante în comunicarea scrisă sunt atât cunoștințele și experiența tehnică aprofundată, cât și o stăpânire a disciplinelor mai „clasice” de educație, cum ar fi limbajul, gramatica și logica. Toți acești factori influențează psihologia și mecanismele de interpretare retorice prin care cititorii procesează textul scris.

Deși multe concepte de bază ale unei bune scrieri științifice au fost articulate în literatură, autorii din sfera stomatologiei pot utiliza următoarele patru principii:

Colaborarea este esențială. Având în vedere complexitatea cunoștințelor și cercetării în stomatologie, colaborarea dintre cercetători și investigatori a devenit o necesitate. A avea mentori la începutul carierei și a servi ca mentor mai târziu promovează o bună cercetare și scriere.

Cititor exhaustiv al literaturii. Citirea extensivă în domeniul ales de către un investigator al literaturii de profil oferă nu numai intelectul de a înțelege, procesa și analiza stadiul tehnicii, ci consolidează și îmbunătățește continuu calitatea scrisului.

„Scrierea științifică necesită practică”. Într-adevăr, o bună scriere științifică în stomatologie poate fi realizată doar cu o practică considerabilă și continuă, alături de o critică constructivă.

Relatarea unei povești. Pe lângă a comunica o idee sau ipoteză bună, o metodologie robustă, constatări clare și interesante, o interpretare solidă a acestor constatări și concluzii solide și bine întemeiate, cercetarea și scrierea științifică trebuie să „spună o poveste.”⁴

În scrierea științifică, adesea autorii nu reușesc să aprecieze mecanismele cititorilor de prelucrare a informațiilor și subestimează dificultățile și ambiguitățile inerente procesului de citire. Un bun manuscris științific ar trebui să sprijine psihologia și logica modului în care cititorii procesează informațiile scrise pentru a obține sens și valoare din text.

A: Norman TINANOFF, DDS, MS

Când porniți într-un proiect de publicație stomatologică, există o serie de întrebări și sugestii pe care le puteți lua în considerare și care pot ajuta la avansarea efortului academic, de la formulare până la trimiterea către revistă. Înainte de a începe, considerentele ar putea include: Va fi subiectul demn de interes, va face o diferență și va aduce progres științei? Este subiectul adecvat jurnalului și publicului vizat? Conținutul se aplică la majoritatea situațiilor și la majoritatea populațiilor? Cel mai important, autorii trebuie să se întrebe dacă au timp și perseverență să facă cercetări, scrieri și revizuiri.

Un alt set de întrebări poate fi pus atunci când se scrie raportul științific: titlul articolului stimulează interesul și titlul include „cuvinte cheie”? Este abstractul un rezumat concis al scopului principal, al rezultatelor și al concluziilor? Introducerea stabilește fundalul ipotezei cu ceea ce este deja cunoscut și precizează scopul sau întrebarea de cercetat? Metodele concepute sunt destinate pentru a răspunde la întrebarea de cercetat? Explică acestea ce anume s-a făcut și sunt suficient de detaliate pentru ca cititorul să aibă destule informații pentru a evalua rezultatele? Rezultatele urmează metodele și prezintă, de fapt, constatări imparțiale în text, tabele sau figuri? Discuția derivă apoi din rezultate? Susține/nu susține ipoteza? Compară constatările cu ceea ce au făcut alții? Discuția ia în considerare limitările constatărilor/opiniilor sau potențialele părtiniri ale acestui efort academic? Sunt concluziile derivate din rezultate și scrise astfel încât constatările să conteze pentru cititor? În cele din urmă, sunt citatele corecte și actuale și urmează formatul revistei?

În general, autorii ar trebui să se abțină de la cuvinte/expresiile de argou, hazlii sau suprautilizate; se redactează propoziții scurte; și se folosesc cuvinte concise, cum ar fi „clarifica” în loc de „elucida”. Scriitorii ar trebui să cunoască publicul vizat și să se adreseze acestuia. Se spune adesea că textul ușor de citit depinde de revizuire, rescriere, revizuire și rescriere. De asemenea, constituie o practică bună ca un scriitor cu experiență să studieze lucrarea aproape terminată în privința organizării, clarității și sintaxei. În cele din urmă, înainte de a trimite un document pentru o posibilă publicare, asigurați-vă că este conform cu instrucțiunile revistei pentru autori.

A: Theodore P. CROLL, DDS

„Asistentul dentar a făcut o radiografie care a arătat că pacientul avea nevoie de un tratament endodontic.” „Pe radiografiile bitewing se evidențiau carii interproximale.” Toate cariile sunt (au fost) îndepărtate”. „Florura de diamină de argint a oprit toate leziunile carioase”. „Ambii laterali prezentau carie bucală cervicală”. „După o igienizare profesională, dintele a fost prep pentru o coroană”.

Astfel de propoziții prost scrise pot provoca bruxism în rândul foștilor specialiști în engleză care s-au aventurat la școlile de stomatologie. Unde anume s-a dus asistentul dentar care a „făcut” acea radiografie? Și în plus, știm că pacientul avea deja un tratament endodontic – mulți dintre ei au, de fapt! În realitate, asistentul a înregistrat o radiografie periapicală a unui premolar care a obiectivat modificări sugestive pentru indicația terapiei endodontice.

„Interproximal” este un spațiu între dinți, deci cum se pot dezvolta cariile dentare în spațiu? Suprafețele dentare proximale pot dezvolta leziuni de decalcifiere și carii, care apar ca modificări radiotransparente pe radiografii, dar radiografiile bitewing în sine nu prezintă leziuni carioase.

Mai mult, caria nu este un material fizic care poate fi îndepărtat. Substanța dentară carioasă este eliminată dintr-un dinte infectat în etapa de debridare în timpul procesului de restaurare. Leziunile carioase infectează dinții și sunt denumite în mod obișnuit carii dentare. Nu există o leziune carioasă. Leziunea nu este carioasă; dintele este cariat. Studiile microbiologice de la TRAC Research din Utah au arătat că infecțiile carioase sunt de fapt „interceptate”, „atenuate” sau „diminuate”, nu „oprite”.⁵ Și, deși a devenit acceptabilă în conferințe și lucrări publicate atribuirea de suprafețe „bucale” dinților anteriori, acest lucru este inexact din punct de vedere tehnic, deoarece niciun incisiv sau canin nu se opune de fapt mușchiului buccinator.

De asemenea, este mai bine a se scrie „incisivi laterali” în loc de „laterali”. Termeni precum „profi”, „prep” și „laterali” pot fi expresii rezonabile pentru a fi rostite la masa de prânz în rândul colegilor stomatologi sau sub formă de comentarii needitate în notele de progres din fișa pacientului, dar un astfel de jargon degradează redactarea științifică.

Din păcate, istoria stomatologiei și scrierea în stomatologie sunt două subiecte neglijate în mare măsură în educația dentară profesională. Fără norocul unui mentorat serios din partea profesorilor preocupați de aceste aspecte, cum poate un student la stomatologie să învețe cum să scrie în mod eficient un raport de caz, un articol de tehnică clinică, o lucrare de cercetare, un editorial sau orice altă comunicare scrisă în profesia dentară?

Un profesor de-al meu m-a sfătuit că nu trebuie să fii cercetător pentru a redacta un material spre publicare în stomatologie. „Când găsești ceva ce crezi că poți face mai bine, îmbunătățește-l și documentează fiecare pas pe parcurs.” Comunicați în scris ceea ce ați realizat în această căutare și sporiți textul cu fotografii, tabele, diagrame etc. de înaltă calitate.

Iată câteva considerente atunci când redactați în sfera stomatologiei:

• Cu scuzele de rigoare către Lewis Carroll, comunicați ceva semnificativ și exprimați-l în mod semnificativ.
• Scrie-l simplu, ca și cum ai vorbi. Păstrați textul precis și concis. Rostiți-vă propozițiile cu voce tare după ce sunt scrise și lăsați-vă urechea să vă audă vocea scrisă. Theodor Seuss Geisel (alias „Dr. Ted din Vest”) a scris-o perfect: „Deci scriitorul care generează mai multe cuvinte decât are nevoie, generează o corvoadă pentru cititorul care citește”.
• Scrisul nu este dificil. Rescrierea este deosebit de dificilă, întotdeauna necesară și foarte plină de satisfacții. Rareori primele propoziții sunt cele mai bune pe care cineva le poate face.
• Unul dintre marii oameni de știință ai stomatologiei, Dr. Ralph Phillips, m-a sfătuit să iau în considerare un coautor care să mă ajute la o lucrare. El spunea că dacă piesa este bună și bine primită, există bucurie în împărțirea gloriei. Dacă nu, există un vinovat.
• Publicațiile au „instrucțiuni pentru autori”. Respectați-le!

• Kienzle GJ. Writing – the intellectual microscope. J Prosthet Dent. 1960;10(6):1160-1169.
• Boucher CO. Writing as a means for learning. J Prosthet Dent. 1972;27(2):229-234.
• Croll TP. Preparation of a dental case history report for publication. J Am Dent Assoc. 1981;102(1):59-61.
• Warren JA Jr. Coming to terms with terminology. Operative Dentistry. 1998;23:105-107.
• Kilpatrick JJ. Fine Print: Reflections on the Writing Art. Kansas City, MO: Andrews McMeel Publishing; 1993.
• Lederer R, Dowis R. The Write Way: The S.P.E.L.L. Guide to Real-Life Writing. New York, NY: Pocket Books; 1995.
• Gastel B, Day RA. How to Write and Publish a Scientific Paper. 8th ed. Santa Barbara, CA: GREENWOOD^™; 2016.
• Strunk WS Jr. The Elements of Style, edited by Richard De A’Morelli Classic Edition 2018 Update. San Luis Obispo, CA: Spectrum Ink USA; 2018.