Când este potrivită integrarea în stomatologia clinică a dispozitivelor, materialelor sau a tehnicilor noi?

Originally published in Compendium, an AEGIS Publications Property. All rights reserved.

When is it appropriate to integrate a new device, technique, or material into clinical dentistry? By James Bahcall, DMD, MS; David Cohen, DDS, MS; Rena Vakay, DDS. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 40(6) June 2019. © 2020 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.

Articol publicat în Actualități Stomatologice nr. 85/martie 2020

Progresele științifice și tehnologice din sfera stomatologiei de-a lungul ultimilor 10 ani au fost semnificative, ajutând la creșterea standardelor tratamentelor clinice oferite pacienților. Totuși, întrebarea pentru practicieni este cum și când să ia decizia profesională de a integra noi dispozitive, tehnici și/sau materiale în practica dentară clinică de zi cu zi.

James Bahcall, DDS, MS

Încă din timpul facultății, pregătirea clinică a viitorilor medici dentiști a fost întreruptă de opinii variate, inconsecvente și uneori contradictorii. În plus, mulți studenți au fost învățați să solicite opiniile experților și să învețe din experiența lor clinică.¹ După finalizarea facultății, practicienii pot participa la un curs sau pot citi un articol din literatură suficient de convingător pentru a-i determina să încerce un nou instrument, material sau tehnică.

Furnizorii de servicii medicale orale sunt atrași în permanență de noi dispozitive, tehnici și materiale în speranța că vor oferi pacienților rezultate terapeutice mai bune. Ca și în cazul altor noi tehnologii, există un ciclu de viață al adopției. Ciclul de viață este o curbă în formă de clopot care împarte utilizatorii în “adoptatori timpurii”, “majoritate timpurie”, “majoritate târzie”, sau “leneși” ai noii tehnologii.² De aceea, și în rândul medicilor dentiști există un spectru larg în ceea ce privește cine are tendința de „a sări” la instrumentele și tehnicile “cele mai recente și cele mai grozave” (adoptatorii timpurii) versus cei care așteaptă până ce un dispozitiv, tehnică sau material au fost demonstrate în cercetări bazate pe dovezi (majoritate timpurie/întârziată) și cei care nu se vor lepăda niciodată de tehnicile terapeutice actuale (leneșii). În realitate, este discutabil numărul exact al studiilor clinice care ar trebui raportat în literatură (adică să fie bazat pe dovezi) pentru a confirma semnificația unei noi tehnologii, unui nou material sau dispozitiv.

Problema este că cercetarea este o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, aceasta poate dura mulți ani, determinând ca ciclul mediu pentru adoptarea majoritară a unui nou dispozitiv, tehnici sau material să fie cuprins între 5 și 10 ani, sau chiar mai mult. Pe de altă parte, fără cercetare nu ar exista o testare clinică necesară pentru evaluarea unui dispozitiv, tehnici sau material eficient pentru utilizarea în stomatologie.

Asociația Dentară Americană ADA definește stomatologia bazată pe dovezi (evidence-based dentistry, EBD) ca “o abordare a îngrijirii orale ce necesită integrarea judicioasă a evaluărilor sistematice ale dovezilor științifice clinic relevante, legate de starea și istoricul oral și medical al pacientului, cu experiența cinică a dentistului și necesitățile terapeutice și preferințele pacientului.”¹ De aceea, experiența personală nu ar trebui să fie singura sursă de decizie în stomatologie. Mai degrabă, un dentist ar trebui să utilizeze EBD pentru că aceasta oferă informațiile cele mai validate și mai puțin părtinitoare pe care se pot baza deciziile clinice. EBD ajută la închiderea prăpastiei dintre cercetarea clinică și practica dentară din lumea reală.³

David Cohen, DDS, MS

Ca specialist parodontolog, consider că este vital să fii la curent cu tendințele tratamentelor parodontale și implantare. Uneori însă, materialele și tehnologiile noi se pot comercializa de către producători ca următoarea modalitate excelentă de tratament, fără ca aceste afirmații să fie susținute de cercetări semnificative. De aceea, este prudent ca practicienii să se bazeze pe literatura de specialitate revizuită pentru a rămâne la curent cu progresele reale și semnificative. Eu personal sunt un adoptator majoritar timpuriu al noii tehnologii. Aceasta îmi permite să îmi acord timp pentru a studia periodic literatura de specialitate, acceptând ca tehnologia să evolueze dincolo de “stadiul 1.0” al dezvoltării produsului.

Când se comercializează un nou dispozitiv, material sau o nouă tehnică, clinicienii ar trebui să își pună următoarele întrebări:

1. Vor fi îmbunătățite rezultatele terapeutice actuale oferite pacienților?
2. Va fi redusă durata tratamentului per pacient?
3. Vor fi întrunite sigur primele două obiective la un cost care nu va depăși beneficiile utilizării acestei noi tehnologii?

Dintr-un alt unghi de vedere, clinicienii nu pot aborda utilizarea noilor dispozitive, tehnici sau materiale în viața profesională, la fel cum s-ar putea întâmpla în cea personală. Iar exemplul cel mai la îndemână este ca atunci când se lansează un nou model de telefon mobil. Unii pot iubi gadgeturile noi, fiind cumpărători impulsionați care nu sunt dispuși să aștepte pentru studii pe termen lung în ceea ce privește beneficiile noului model. Achiziționarea unui nou telefon fără această informație nu va face rău cu adevărat; în cel mai rău caz, telefonul nu reușește să îndeplinească așteptările cumpărătorului. Acesta însă este un „noroc” pe care un practician nu și-l poate asuma în cazul pacienților săi.

Înainte de a „sări” prea devreme la o nouă tehnologie, practicienii din sfera îngrijirii orale pot beneficia mai degrabă de pe urma răbdării pentru a aștepta rezultatele periodice ale cercetărilor bazate pe dovezi publicate în revistele de specialitate, decât să descopere, pe calea mai dificilă, faptul că beneficiile pe termen lung sunt mai puțin decât ideale.

Rena Vakay, DDS

Din postura de dentist restaurator, aș recomanda cinci motive obiective pentru integrarea unui nou dispozitiv, material sau tehnici:

1. îmbunătățirea diagnosticului clinic și a planificării tratamentului, cum ar fi imagistica CBCT pentru implanturi;
2. creșterea predictibilității rezultatelor, cum ar fi utilizarea unei noi lămpi de fotopolimerizare cu o mai bună profunzime de polimerizare;
3. sporirea eficienței, de exemplu prin utilizarea scannerului digital în locul amprentelor tradiționale;
4. îmbunătățirea profitului prin reducerea “refacerilor” costisitoare ale coroanelor ce implică materiale și timp din partea personalului;
5. prevenirea “rutinitei” – să faci ceva pentru că întotdeauna ai făcut-o așa.

Cu toate acestea, există două motive subiective pentru temporizarea modificărilor legate de încorporare care, în experiența mea sunt la fel de importante ca și motivele obiective, dar nu sunt frecvent dezbătute.

Primul motiv subiectiv pentru a implementa schimbarea este atunci când echipa întâmpină dificultăți cu un material, dispozitiv sau tehnică. Sistemul poate fi, de asemenea, o parte a problemei, deoarece poate fi anevoios, dificil sau nepredictibil. Poate lipsește profunzimea abilităților clinice sau doar a integrării din partea echipei stomatologice. Prin urmare, uneori, rezultă nesiguranță sau incomoditate; alteori o atitudine neconstructivă, cu tratamente sub calitatea scontată și lipsa monitorizării. Toate acestea pot avea un efect domino asupra întregului cabinet, ducând la experiențe neplăcute pentru personal și pacienți, cu posibile recenzii negative distribuite online. Dacă survine un asemenea lanț de evenimente, temporizarea schimbării devine urgentă; schimbarea trebuie să susțină un flux de lucru mai bun, o experiență îmbunătățită pentru pacient și o stomatologie de mai bună calitate.

Membrii versați ai personalului pot oferi un feedback de neprețuit cu privire la schimbările ce îi vor ajuta să devină mai buni. Dacă sunt ascultați și se acționează în conformitate, acest feedback de jos în sus poate împuternici echipa. Iar aceasta, la rândul ei, va putea să implementeze mai ușor o nouă tehnică sau dispozitiv fără a opune rezistență, vizualizându-se un beneficiu direct pentru pacienți și pentru ei înșiși.

Pentru a încorpora ceva nou, clinicianul ar trebui să introducă echipei noutatea cât mai timpuriu, astfel încât să fie suficient timp pentru ca ei să facă parte din procesul de decizie, de formare și de implementare. Toți clinicienii au avut experiența de a reveni de la un curs și de a întâmpina rezistență din partea echipei atunci când încercau să implementeze un nou produs, dispozitiv sau alte progrese tehnologice.

Al doilea motiv subiectiv pentru momentul adecvat implementării unei schimbări este unul psihologic. Introducerea unei noi abordări sau dispozitiv furnizează o ascensiune pentru pacient, personal și medic. Creează emoție și un zumzet pentru cabinet. De exemplu, în cazul scannerelor digitale, pacienții nu mai trebuie să se teamă de amprente, iar medicii și asistenții se pot bucura de mai multă plăcere. În plus, cabinetul se diferențiază de alte cabinete stomatologice cu noua tehnologie, îmbunătățind experiența pacientului.

Nu există niciodată un moment “perfect” pentru implementarea noilor tehnici, materiale sau dispozitive pentru că schimbarea este dificilă. Cu toate acestea, abordarea schimbării ca un beneficiu pentru toți și implementarea sa cu pași mărunți poate ajuta echipa stomatologică să le îmbrățișeze cu brațele deschise.