Prima pagină » Biomecanică și funcție: modificarea paradigmelor pentru o abordare conservatoare a deficiențelor estetice.

Biomecanică și funcție: modificarea paradigmelor pentru o abordare conservatoare a deficiențelor estetice.

by admin

Originally published in Compendium, an AEGIS Publications Property. All rights reserved.

Biomechanics and Function: Altering Paradigms to Treat a Patient’s Esthetic Disability Conservatively by Kris Swanson, DDS; and Leon Hermanides, CDT. Originally published in Compendium of Continuing Education in Dentistry 41(5) May 2020. ©2020 AEGIS Publications, LLC. All rights reserved. Reprinted with permission of the publishers.

Articol publicat în Actualități Stomatologice nr. 88, pag. 46.
Traducere și redactare: Lector. Univ. Blanka Petcu

Despre autori:
Kris Swanson, DDS
Mentor, Kois Center, Seattle, Washington;

Private Practice, Bellevue, Washington
Leon Hermanides, CDT
Clinical Instructor and Scientific Advisor,

Kois Center, Seattle, Washington;
Founder, Protea Dental Studio, Redmond, Washington
Recunoaștere:
John Kois, DMD, MSD,
for providing the structure and fundamental protocols
to create the vision necessary to treat this case successfully.
Will Fernyhough, DDS, MSD,
for providing the clinical crown-lengthening procedure.
Protea Dental Studio
for the indirect restorations.

Dezvoltarea continuă a protocoalelor adezive permite clinicienilor să utilizeze, în mod previzibil, materiale restauratoare pe orice tip de suprafață dentară. Un astfel de progres constă în adeziunea restaurărilor compozite și indirecte la suprafețele ocluzale ale dinților posteriori, pentru a modifica dimensiunea verticală de ocluzie (OVD).

În cazul de față, caracterizat prin tipar masticator constrâns (CCP), tratamentul conservator s-a concentrat pe înălțarea OVD, utilizând o combinație de restaurări directe și indirecte în încercarea de a atenua CCP. Această abordare aditivă minim invazivă a vizat estetica cazului, limitând în același timp riscurile funcționale și biomecanice.

Medicii dentiști sunt instruiți să fie cât mai conservatori posibil atunci când încearcă să îndeplinească atât obiectivele estetice, cât și pe cele funcționale în orice caz dat. Acest deziderat a dictat adesea utilizarea ortodonției pentru a poziționa adecvat dinții, cu scopul de a minimiza necesarul de restaurări. Odată cu apariția în ultimii ani a protocoalelor de adeziune previzibile pentru disilicatul de litiu, zirconiu și compozit, s-a produs o schimbare de paradigmă în modul de planificare a tratamentului.1 Acum este posibilă adeziunea restaurărilor compozite și indirecte la suprafețele ocluzale ale dinților posteriori (atunci când sunt preponderent de smalț) pentru a modifica dimensiunea verticală de ocluzie (occlusal vertical dimension, OVD).

Cazul prezentat implică un pacient cu un tipar masticator constrâns (constricted chewing pattern, CCP) care și-a dorit îmbunătățirea semnificativă a zâmbetului, fiind sigur, încă de la examinarea inițială, că nu acceptă nici un fel de tratament ortodontic. După colectarea datelor, analiza atentă și diagnosticare a fost conceput un plan de tratament conservator ce a inclus abordarea în 10 pași (10 Step Management Considerations, Kois Center, koiscenter.com) și proceduri de restaurare multidisciplinare.

S-a planificat ameliorarea CCP a pacientului prin creșterea OVD, utilizând o combinație de restaurări directe și indirecte. Pentru a evita accentuarea oricărui risc biomecanic, preparațiile preponderent în smalț ar fi utilizate pe dinții posteriori maxilari. Aceste restaurări aditive conservatoare ar constitui cheia minimizării riscurilor funcționale și biomecanice generale, împreună cu rezolvarea estetică a cazului.2

PREZENTAREA CAZULUI CLINIC

Un pacient în vârstă de 63 ani s-a prezentat cu acuze de natură estetică, referitoare la dimensiunea redusă și pigmentarea dinților, solicitând modificarea proporțiilor și albirea acestora. În plus, a menționat „spargerea și ciobirea” în timp a dinților anteriori (fig. 1, 2). Deoarece profesia îl obliga la susținerea permanentă de prezentări în public, acesta a refuzat categoric posibilitatea oricărei terapii ortodontice, dar a fost deschis către alte soluții cu scopul de a obține „un zâmbet de un milion de dolari”.

Folosind protocolul Kois de evaluare a riscurilor și de planificare a tratamentului3,4, a fost dezvoltat un plan conservator ce cuprinde o combinație de compozite directe, coroane cu acoperire totală și onlay-uri fațetate aditive (additive veneer onlay, AVO) minim preparate. Aceste restaurări indirecte aditive ar fi esențiale în realizarea atât a obiectivelor funcționale, cât și a celor estetice.

ISTORIC MEDICAL ȘI DENTAR

Istoricul medical nu a evidențiat îngrijorări sau factori contributivi la starea de sănătate dentară. Nu consuma alcool, nu fuma și nici nu lua medicamente, fiind, doar pe baza vârstei, încadrat în categoria ASA II conform clasificării Societății Americane a Anesteziștilor (American Society of Anesthesiologists, ASA).

La examinarea dentară, fiind evidentă uzura semnificativă și o anumită eroziune, în special la nivelul ambelor segmente frontale1.3.-2.3. și 3.3.-4.3. (fig. 3), s-a decis testarea pentru reflux acid care a demonstrat un rezultat negativ. Explorarea obiceiurilor alimentare nu a evidențiat factori care să contribuie la eroziune.

Istoricul dentar a inclus ortodonție efectuată pe parcursul a doi ani, de la vârsta de 15 la 17 ani. Din anamneză, s-a reținut obiceiul de „a-și încleșta dinții” pentru a-și aduce în contact lateralii. De asemenea, s-au notat cerințele exprese ale pacientului pentru un zâmbet estetic.

DIAGNOSTIC, EVALUAREA RISCULUI ȘI PROGNOSTIC

Parodontal: Pacientul nu prezenta semne de boală parodontală. S-a obiectivat o pierdere ușoară a atașamentului cu recesiune de 1 mm la nivelul segmentului 3.4.-3.6. și mai puțin de 2 mm de resorbție osoasă orizontală (fig. 4). Diagnosticul parodontal a fost etapa 1, gradul A conform Academiei Americane de Parodontologie (AAP).5
Risc: Redus
Prognostic: Bun

Biomecanic: Nu s-au obiectivat carii active. Existau restaurări defectuoase de amalgam la dinții 1.7., 1.4. și 3.7.; un onlay absent la molarul 3.6., iar 4.7. avea ambii cuspizi linguali fracturați până sub nivelul marginii gingivale. În plus, lateralii 3.6., 4.6. și 4.7. prezentau compromisuri structurale; marginea coroanei de pe 4.7. era poziționată deficitar. Ambele segmente frontale 1.3.-2.3. și 3.3.-4.3. dovedeau un prognostic slab din cauza uzurii severe și a zonelor de eroziune. În absența tratamentului, molarii inferiori 3.6. și 4.7. ar fi avut un prognostic fără speranță.
Risc: Moderat
Prognostic: Slab

Funcțional: Atriția moderată de 1-2 mm a fost înregistrată pe segmentul dentar 1.8.-1.5., respectiv 2.5.-2.8., și inferior, bilateral, corespunzător 3.4.-3.7. și 4.4.-4.7. Uzură severă – de peste 2 mm – a fost prezentă la nivelul ambelor segmente frontale 1.3.-2.3. și 3.3.-4.3., fiind cel mai evident pe suprafețele palatinale ale dinților anteriori maxilari și cele labiale ale frontalilor mandibulari (fig. 5, 6). Acest lucru a sugerat un CCP de adaptare.6-8  Pacientul a raportat că simțea nevoia de a retruda pentru a oclude la nivelul dinților posteriori și că anteriorii mandibulari „loveau” suprafețele palatinale ale celor maxilari; a mai relatat că adesea își poziționa limba între dinți. Răspunsurile pozitive cu privire la istoricul dentar și modelul de uzură au confirmat diagnosticul de tipar masticator constrâns (CCP).
Risc: Moderat
Prognostic: Slab

Dentofacial: Documentația fotografică a relevat o afișare gingivală considerabilă, dinți subdimensionați, o ușoară diastemă și un coridor bucal deficitar (fig. 7). S-au evaluat atât zâmbetul „normal”, cât și cel complet, maximal Duchenne.9 Pacientul a demonstrat o dinamică ridicată a buzelor, cu afișare gingivală, ceea ce genera neajunsuri estetice și mai evidente, pe care acesta le cataloga drept „inacceptabile” (orator fiind) iar pe tot parcursul procesului de diagnostic, a continuat să-și exprime dorința puternică „de a avea dinți mai mari și mai albi, cu un zâmbet mai puțin gingival”.
Risc: Crescut
Prognostic: Fără speranță

OBIECTIVE TERAPEUTICE

Cu excepția ortodonției, pacientul era dispus să facă orice tratament necesar pentru a obține un zâmbet atrăgător. Planul terapeutic a fost conceput în acest sens, alături de corectarea CCP și stabilirea unui contact bilateral simultan al dinților posteriori. Aceasta ar presupune alungirea coroanelor clinice ale dinților anteriori maxilari și mărirea dimensiunii verticale,10 folosind o combinație de restaurări directe și indirecte pentru a atinge obiectivele funcționale și estetice, fără a crește semnificativ riscul biomecanic.

PLAN DE TRATAMENT

Faza 1: Deprogramare pre-tratament, wax-up și consultația de accept
Pacientul a purtat un deprogramator Kois timp de 3 săptămâni pentru a determina poziția condiliană de referință și relația centrică (centric relation, CR) și pentru a confirma diagnosticul inițial de CCP; în timpul deprogramării, poziția ortopedică mandibulară s-a deplasat anterior. S-a înregistrat ocluzia în CR și s-a utilizat un analizor dentofacial Kois pentru articularea modelelor într-un dispozitiv Panadent. S-a fabricat un wax-up diagnostic, utilizând abordarea Kois în 10 pași (10 Step Management Considerations, Kois Center, koiscenter.com).

S-au determinat pozițiile incizale maxilare și mandibulare pentru a stabili dimensiunea verticală. La nivelul dinților posteriori s-au stabilit contacte bilaterale simultane centrice. Anvelopa funcțională a fost „aplatizată” prin creșterea OVD, fiind menită să amelioreze CCP, să reducă overbite-ul și să permită proporții dentare mai aproape de cele ideale.

Au fost fabricate matricile solide de polivinilsiloxan (PVS) după wax-up-ul ambelor arcade. Apoi, s-a programat o consultație special destinată expunerii detaliate a planului de tratament, care ar include întâi îndrumarea către parodontolog pentru alungirea coroanelor clinice ale frontalilor superiori (1.3.-2.3.) și inferiori (3.3.-4.3.) iar pe parcursul vindecării, o procedură de albire la nivelul segmentului 3.5.-4.5. Tratamentele de restaurare includ: AVO minim preparate corespunzător 1.5.-1.7. și 2.5.-2.7.; coroane cu acoperire totală pentru 1.3.-2.3., 3.6. și 3.7., respectiv 4.6. și 4.7.; adeziune compozită directă între 3.5.-4.5.

În timpul consultației pentru acceptul tratamentului planificat, s-a probat wax-up-ul cu utilizarea materialului provizoriu și a amprentelor din PVS.11 După ce a vizualizat macheta în cavitatea orală și noul zâmbet de probă, pacientul a fost încântat și a acceptat imediat planul de tratament (fig. 8).

Faza 2: Alungirea coroanelor clinice și albirea

Utilizând reabilitările temporare ca ghid chirurgical, specialistul parodontolog a practicat alungirea coroanelor clinice programate (cu aproximativ 1 mm). Această procedură a fost necesară pentru a obține un zâmbet mai puțin gingival și proporții dentare mai apropiate de cele ideale.

A urmat o perioadă de vindecare de 3 luni în timpul căreia pacientul a purtat o gutieră personalizată pentru albirea segmentului dentar 3.5.-4.5. Nuanța finală a acestor dinți naturali a ghidat culoarea finală atât pentru restaurările directe, cât și pentru cele indirecte.

Faza 3: Prepararea dinților și restaurarea provizorie

Pacientul a revenit la cabinetul autorului pentru a începe faza de restaurare. Au fost pregătiți dinții pentru restaurările indirecte, compozitul direct a fost atașat la dinții mandibulari și restaurările provizorii au fost fabricate cu ajutorul amprentelor PVS. Fațetele AVO minim preparate nu au necesitat reducție interproximală, fiind plasate preponderent în smalț. Aceste restaurări ultraconservatoare au fost vitale pentru cazul de față, deoarece au ajutat la menținerea integrității structurale a dinților,12 au facilitat deschiderea OVD și au completat coridorul bucal (fig. 9) pentru a permite pacientului să aibă zâmbetul larg pe care și-l imaginase.

Ținând cont de considerentele financiare și în efortul de a îndepărta cât mai puțină structură dentară, s-a decis atașarea directă a compozitului pe segmentul dentar 3.5.-4.5. (fig. 10). Atunci când plasarea respectă protocolul recomandat și cu atenție la detalii, adeziunea directă a compozitului constituie o restaurare previzibilă pe termen lung.13 Amprentele chitoase au fost folosite pentru a transfera în cavitatea orală anatomia precisă și ocluzia pe baza wax-up-ului diagnostic.

După o săptămână, s-au evaluat restaurările provizorii în ceea ce privește masticația, fonația și confortul articular, toate acestea fiind considerate adecvate. Au fost realizate fotografii noi pentru a confirma estetica și pentru a verifica dacă s-ar impune ajustări la restaurările finale.

Pentru o înregistrare ocluzală cât mai aproape de OVD finală, un mic deprogramator a fost atașat la suprafața palatinală a restaurărilor provizorii între incisivii centrali maxilari, separând ușor (cu 0,5 mm) dinții posteriori.

După îndepărtarea restaurărilor provizorii posterioare, s-a obținut înregistrarea ocluziei cu PVS. S-au fabricat modele de studiu ale restaurărilor provizorii cu o nouă înregistrare cu analizorul dentofacial Kois pentru a transfera informațiile în laboratorul dentar.

Faza 4: Fabricarea și poziționarea restaurărilor indirecte

Amprentele PVS ale dinților preparați și ale restaurărilor provizorii au fost turnate în gips clasa IV, apoi scanate digital, iar restaurările au fost proiectate virtual. În continuare, formele concepute au fost frezate în zirconia (cele anterioare), respectiv în disilicat de litiu (cele posterioare) și verificate folosind bonturi, modele de lucru articulate și modele solide pentru poziționarea completă (potrivire), pentru ocluzie și contacte proximale.

Coroanele anterioare au fost microstratificate pe fețele vestibulare pentru a reproduce dentiția naturală, iar cele posterioare au fost finalizate ca restaurări monolitice pentru a menține integritatea structurală a materialului. Suprafețele interne au fost pregătite pentru fixare conform recomandărilor producătorului (fig. 11).

Mai întâi au fost fabricate și poziționate restaurările maxilare (fig. 12). Coroanele anterioare cu acoperire totală au fost fabricate în zirconia pentru a menține suprafața palatinală cât mai subțire posibil, necesitând astfel o reducere dentară mai redusă (fig. 13, 14), fiind fixate coeziv cu ciment de rășină autoadeziv. AVO din disilicat de litiu au respectat protocolul adeziv de amplasare.

În cele din urmă, s-a realizat o nouă amprentă PVS a preparațiilor mandibulare și s-a înregistrat ocluzia arcadei maxilare finalizate cu preparațiile mandibulare, utilizând un deprogramator Kois 3D-printed (fig. 15).14

Pacientul a revenit câteva săptămâni mai târziu pentru fixarea coroanelor molare mandibulare cu acoperire totală din disilicat de litiu (fig. 16), utilizându-se protocoale coezive. Deprogramatorul Kois 3D-printed a fost folosit pentru a ajusta ocluzia în contact bilateral simultan posterior.14

Pacientul a solicitat fabricarea unei gutiere nocturne, fiind nu numai obișnuit cu purtarea acesteia dar și convins anterior că îi va oferi protecția noilor restaurări; prin urmare, s-au înregistrat amprente pentru fabricarea unei gutiere maxilare, probată la o ședință ulterioară.

Rezultatul final este ilustrat în fig. 17, 18.

DISCUȚII

Analizând restaurările finale obținute fără compromisuri structurale dentare semnificative, a devenit evident că ortodonția nu ar fi putut îmbunătăți rezultatul.

S-au augmentat lungimile cervicale și incizale pentru corecția estetică. Alungirea coroanelor clinice a generat lungimea dentară necesară, în contextul în care riscul parodontal al pacientului a fost clasificat redus încă de la început. Cu marginile incizale ce necesitau suplimentarea lungimii, s-a considerat că terapia ortodontică nu ar fi oferit niciun beneficiu pentru corectarea dentară necesară.

Dinții anteriori maxilari au necesitat restaurări ceramice retenționate coeziv din cauza dentinei palatinale expuse. Deplasarea ortodontică a dinților pentru ameliorarea unui CCP necesită, în parte, ca incisivii maxilari să fie rotiți din calea anvelopei masticatorii. În cazul de față, acest lucru ar fi condus la reducerea inutilă a suprafeței vestibulare a dinților. În absența tratamentului ortodontic, spațiul pentru materialele de restaurare de la nivelul incisivilor maxilari a fost gestionat prin alungirea dinților, creșterea OVD și alegerea materialelor adecvate, protejând astfel integritatea structurală dentară printr-o proiectare corectă a preparației.

O curbă negativă în planul ocluzal anterior-posterior maxilar a asigurat suficient spațiu interocluzal pentru materialele de restaurare, cu o modificare a OVD. Pentru a satisface cerințele estetice ale pacientului în afișarea vizibilă a dinților, a fost necesară o reducere axială minimă datorită capacității aditive a AVO.

Este justificată o dezbatere despre AVO. Raționamentul clinic al utilizării acestor restaurări este polivalentă. Suplimentarea volumului la nivelul suprafețelor bucale ale dinților posteriori (fațetarea) a permis dinți mai mari și mai proporționali, a lărgit zâmbetul pacientului și a completat estetic coridorul bucal. Augmentarea suprafețelor ocluzale ale dinților posteriori (onlay-urile) a permis deschiderea OVD. Creșterea restauratoare previzibilă a dimensiunii verticale, fără a accentua riscul biomecanic, reprezintă o abilitate relativ recentă. Odată cu apariția și succesul continuu al disilicatului de litiu, clinicienii pot reduce minim suprafețele ocluzale posterioare, acestea preparându-se în mare parte în smalț.11 AVO (additive veneer onlay, AVO) poate fi relativ subțire, similar unei fațete și poate acoperi toți cuspizii posteriori, asemănător unui onlay. Restaurările disilicat de litiu calibrate pentru creșterea OVD sunt aplicate adeziv pe structura dinților (în cea mai mare parte în smalț) prin cuplarea silanică a restaurărilor și prin intermediul protocoalelor cu rășină adezivă.

CONCLUZII

Această abordare conservatoare a reușit să modifice afișarea vizibilă a dinților în cadrul zâmbetului precum și dimensiunea și proporția acestora, reducând în același timp șansele complicațiilor anticipate pe termen lung. De la finalizarea acestui caz, pacientul a fost evaluat în cadrul a două ședințe de control, la intervale de 6 luni, fără complicații raportate. Solicitările pacientului au fost satisfăcute prin faptul că zâmbetul dorit a fost dobândit fără a crește riscurile pentru evenimente negative previzibile ale dentiției.

Din punct de vedere personal, pacientul a confirmat că „noul zâmbet i-a schimbat imaginea profesională dar și cea de sine”, simțindu-se mult mai încrezător. În calitate de clinician, nimic nu este mai satisfăcător decât oferirea unui tratament care să schimbe viața unui pacient.

A close-up of a person smiling

Description automatically generated

Figura 1 Fața completă cu zâmbetul complet preoperator, cu afișarea vizibilă a țesuturilor, dinți mici și coridor bucal deficitar.

Close-up of a person's mouth

Description automatically generated

Figura 2 Preoperator, se observă supraacoperirea 100% și curba inversă a planului ocluzal posterior maxilar.

A close up of a person's mouth

Description automatically generated with medium confidence

Figura 3 Preoperator, se remarcă incisivi mandibulari cu uzură și eroziune.

A close-up of a person's face

Description automatically generated with low confidence

Figura 4 Rx panoramică preoperatorie.

A picture containing food, dish, sauce

Description automatically generated

Figura 5 Arcada maxilară, preoperator; se observă uzura și eroziunea de la nivelul dinților anteriori maxilari și restaurările defectuoase molare 1.7. și 2.7.

A picture containing chocolate, decorated

Description automatically generated

Figura 6 Arcada mandibulară, preoperator; restaurarea 3.7. este deficitară, cea de la nivelul 4.6. discutabilă. Molarii 3.6. și 4.7. prezentau un prognostic fără speranță. Segmentul 3.5.-4.4. prezenta semne de eroziune și uzură.

Close-up of a person's mouth

Description automatically generated

Figura 7 Imaginea de aproape a zâmbetului preoperator a relevat dimensiunea redusă și proporția inadecvată a dinților, afișarea vizibilă gingivală și diastema inestetică.

A close-up of a person's mouth

Description automatically generated with medium confidence

Figura 8 Proba / macheta înainte de alungirea coroanelor clinice.

A close-up of a human brain

Description automatically generated with low confidence

Figura 9 Modelul maxilar al dinților preparați a prezentat preparații conservatoare adezive posterioare și coezive anterioare.

A close up of a person's mouth

Description automatically generated with medium confidence

Figura 10 Postoperator, restaurarea eroziunii mandibulare, combinarea compozitului cu dinții naturali și nivelarea planului mandibular.

A picture containing indoor, decorated

Description automatically generated

Figura 11 Restaurări maxilare posterioare monilitice din disilicat de litiu și restaurări anterioare din zirconia stratificată.

Figura 12 Postoperator, se observă o formă îmbunătățită a arcadei, volumul augmentat de la nivelul suprafețelor vestibulare și palatinale ale dinților anteriori acoperiți și restaurați pentru a proteja împotriva eroziunii și a uzurii.

Figura 13 Postoperator, se remarcă reducerea supraacoperirii de la 100% la 50%, alungirea coroanelor și planul ocluzal posterior aplatizat.

A close-up of a person's hands

Description automatically generated with low confidence

Figura 14 Rx panoramică postoperatorie a demonstrat absența vreunei reducții interproximale a dinților posteriori maxilari, evidențiind adaptarea restaurărilor anterioare de zirconia maxilare (radioopace).

A close-up of a person's mouth

Description automatically generated with medium confidence

Figura 15 Restaurările maxilare așezate pe poziție, cu deprogramatorul utilizat pentru a obține ocluzia simultană bilaterală.

A close-up of a human mouth

Description automatically generated with low confidence

Figura 16 Asortarea nuanțelor și încadrarea estetică a conturului de la coroanele molare la premolari și restaurările compozite anterioare, ce au acoperit toate zonele de eroziune.

Close-up of a person's teeth

Description automatically generated with medium confidence

Figura 17 Postoperator, se remarcă închiderea diastemei, proporțiile dentare mai adecvate și coridorul bucal augmentat.

A close-up of a person smiling

Description automatically generated

Figura 18 Zâmbetul total postoperator: se observă armonia dinților în raport cu buza inferioară, fără zâmbet gingival și coridorul bucal corectat.

Referințe bibliografice:

1. Zarone F, Di Mauro MI, Ausiello P, et al. Current status on lithium disilicate and zirconia: a narrative review. BMC Oral Health. 2019;19(1):134.
2. Baiju RM, Peter E, Varghese NO, Sivaram R. Oral health and quality of life: current concepts. J Clin Diagn Res. 2017;11(6):ZE21-ZE26.
3. Kois JC. New challenges in treatment planning-part 1. Shifting the paradigm toward risk assessment and perceived value. J Cosmet Dent. 2010;26(4):62-69.
4. Kois JC. New challenges in treatment planning-part 2. Incorporating the fundamentals of patient risk assessment. J Cosmet Dent. 2011;27(1):110-121.
5. Tonetti MS, Greenwell H, Kornman KS. Staging and grading of periodontitis: framework and proposal of a new classification and case definition. J Periodontol. 2018;89 suppl 1:S159-S172.

6. Kois JC. Functional Occlusion: Science Driven Management Manual. Seattle, WA: Kois Center; January 2011:79.
7. Van’t Spijker A, Kreulen CM, Bronkhorst EM, Creugers NH.  Occlusal wear and occlusal condition in a convenience sample of young adults. J Dent. 2015;43(1):72-77.
8. Schierz O, Dommel S, Hirsch C, Reissmann DR. Occlusal tooth wear in the general population of Germany: effects of age, sex, and location of teeth. J Prosthet Dent. 2014;112(3):465-471.
9. Duchenne de Boulogne G B. The Mechanism of Human Facial Expression. Cambridge, UK: Cambridge University Press; 1990.
10. Kois JC, Phillips KM. Occlusal vertical dimension: alteration concerns. Compend Contin Educ Dent. 1997;18(12):1169-1177.
11. Kois DE, Schmidt KK, Raigrodski AJ. Esthetic templates for complex restorative cases: rationale and management. J Esthet Restor Dent. 2008;20(4):239-250.
12. Kois DE, Chaiyabutr Y, Kois JC. Comparison of load-fatigue performance of posterior ceramic onlay restorations under different preparation designs. Compend Contin Educ Dent. 2012;33(spec no 2):2-9.
13. Swanson KK. Predictable, conservative closure of black triangles. Inside Dentistry. 2018;14(12):32-38.
14. Hermanides L, Larson K. Maxillary esthetics, mandibular function: a rationale for predictable treatment of the moderately worn dentition. Compend Contin Educ Dent. 2014;35(8):583-587.

Articole Similare